“Democrații Suedezi (SD) au deschis treptat toate porțile unui discurs șovin și rasist” – o posibilă explicație a succesului dreptei populiste din Suedia și a liderului său Jimmie Akesson – interviu cu fosta deputată în Riksdag, Ana Maria Narti  

În Suedia se reia miercuri numărătoarea voturilor din alegerile generale de duminică întreruptă luni, cu soarta majorității parlamentare încă incertă. După numărarea a circa 95% din voturi alianța partidelor de dreapta – Moderații (M, conservator), Democrații Suedezi (SD, dreapta populistă), Creștin Democrații (KD) și Liberalii (L) – ar deține 175 de mandate în Riksdag, parlamentul unicameral al țării, față de 174 pentru Social Democrați (S), Stânga (V, comuniștii), Centru (C) și Verzii (MP).

Rezultatul cel mai spectaculos l-a obținut SD, condus de Jimmie Akesson, cu 20,6% și 73 de mandate, locul 2 după S condus de prim ministra Magdalena Andersson. Am stat de vorbă cu scriitoarea și jurnalista de origine română, Ana Maria Narti, deputată în Riksdag între 1999 și 2006 din partea L.

Cum explicați succesul tot mai mare, în ultimii 20 de ani al Democraților Suedezi (SD)?

Succesul partidului SD are fără îndoială multe explicații. Cea pe care eu sunt înclinată să o prezint în primul rând este brutală: rasismul și șovinismul au existat tot timpul în Suedia, dar după cel de-al doilea război mondial, în mod ascuns. O primă explozie a adus la suprafață tendința la începutul anilor ‘90, când imigranți erau împușcați pe stradă și un partid șovin, Ny Demokrati, a intrat  pentru o scurtă perioadă în parlament. Ceea ce partidul SD a făcut a fost numai să deschidă treptat toate porțile unui discurs șovin și rasist, dialog care timp de decenii fusese interzis printr-o înțelegere tacită.

A reușit Jimmie Akesson să de-diabolizeze SD?

Jimmie Ăkesson, conducătorul noului partid rasist și propagandistul cel mai convingător al mișcării, a reușit să convingă mulți locuitori din regiunile puțin populate și anumite grupuri din sindicatele din industrie. În orașele mari se dezvoltă acum o mișcare critică antirasistă din ce în ce mai intensă. Dar aici există primejdii: dacă protestele stângii vor fi violente – atunci lupta e de la început pierdută.

Violența urbană – 47 de morți prin împușcare doar anul acesta – a devenit prima temă a campaniei electorale, iar SD a profitat aducând discuția spre imigrație. Nu este aceasta o reacție a societății suedeze la o problemă reală?

Violențele foarte frecvente și execuțiile prin împușcare care au loc pe străzi au devenit fără îndoială o armă ideologică pentru rasiști. Teza lor este, ca de obicei în retorica populistă, mai mult decât simplistă: imigranții sunt de vină, ei au importat violența.

De fapt, fenomenul este foarte complex. E clar că o mare parte din purtătorii acestei violențe sunt adolescenți și bărbați foarte tineri din grupuri venite din Somalia sau din orientul apropiat, deși mulți dintre ei sunt născuți în Suedia! Dar nu avem o explicație cât de cât rațională a recrutării din aceste medii etnice. Avem în schimb explicații de altă natură.

Discriminarea etnică și mai ales șomajul răspândit în anumite cartiere sărace e o cauză. O altă cauză este incredibila autocenzură din dezbaterile politice suedeze. Timp de decenii tăcerea fost compactă în ceea ce privește infracționalitatea în societatea marilor migrații. În vara 1989 am publicat o cronică pe pagina editorială a ziarului Dagens Nyheter. Titlul era Importăm Infracționalitatea? Mă refeream la aventurile unui cunoscut infractor român, Ioan Ursuț, și întrebarea pe care o puneam era clară: un sistem judiciar extrem de tolerant și confortabil ca cel suedez – nu poate deveni prin însăși existența sa o mare ispită pentru infractorii din lume? Am fost imediat atacată violent, înjurată, numită rasistă și întrebată dacă sunt adepta pedepsei cu moartea.

E realistă perspectiva unui guvern Moderați – Creștin Democrați – Liberali cu sprijin în parlament din partea SD?

Imposibil de ghicit cum va funcționa un guvern de dreapta. Avem nevoie de cifrele definitive ale rezultatului alegerilor. Atenție la cifre! Deocamdată stânga are 174 de mandate și dreapta 175 , dar există încă o slabă posibilitate a unei răsturnări.

Care ar fi concesiile care ar trebui să facă un astfel de guvern minoritar partidului condus de Jimmie Akesson?

Jimmie Ăkesson va cere sigur mari schimbări în relațiile sociale cu populația migrației. O propunere a SD este numită Reîntoarcerea Voluntară, ceea e de fapt este denumirea îndulcită a propunerii de a expatria în masă imigranții stabiliți în Suedia după 1970. Conform acestei delicate idei a expulzării eu ar trebui să părăsesc țara, întrucât am venit aici în mai 1970!