De ce plăcerea este cheia dezvoltării personale

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Când majoritatea dintre noi ne gândim la dezvoltarea personală, presupunem că trebuie să punem plăcerea în așteptare până când ne atingem obiectivul, relatează The Guardian. Acest lucru este evident în mantrele motivaționale care circulă – „no pain, no gain”, „cu cât lupta este mai grea, cu atât victoria este mai dulce”.

Dacă eșuăm, tindem să credem că este vina noastră pentru că nu am avut voința necesară să dedicăm timp și să perseverăm, probabil pentru că am cedat unei tentații pe termen scurt în detrimentul câștigului pe termen lung.

Cu toate acestea, cele mai recente cercetări sugerează că acesta ar putea fi cel mai prost mod de a ne aborda obiectivele personale. Mai simplu spus, avem șanse mult mai mari de reușită dacă procesul ne oferă satisfacție imediată, precum și recompense în viitor, și ar trebui să căutăm în mod activ noi modalități de a spori satisfacția inerentă în orice facem. Departe de a fi dușmanul autocontrolului, plăcerea alimentează perseverența.

Uitați de satisfacția amânată; satisfacția instantanee este cea care ne face să continuăm.

Aceste concluzii reies din teoria autodeterminării, care stabilește un fel de spectru al motivației. Pe de o parte, există motivații intrinseci, care sunt lucrurile pe care ești atras să le faci strict pentru ele însele, pentru că sunt distractive, captivante sau îți oferă plăcere. Pe de altă parte, există motivații extrinseci – lucruri pe care știi că ar trebui să le faci, adesea din cauza unui beneficiu pe termen lung.

Să dăm un exemplu: s-ar putea să alergi zilnic pentru că îți place senzația vântului în păr și a pașilor tăi pe trotuar, de exemplu. Aceasta este o motivație intrinsecă. Sau s-ar putea să îți pui cu reticență pantofii de sport pentru că medicul tău îți spune că 20 de minute de exerciții fizice pe zi îți vor reduce riscul de atac de cord, iar alergatul pare cea mai eficientă modalitate de a atinge acest obiectiv. Aceasta este o motivație extrinsecă.

Nenumărate experimente au demonstrat că motivațiile intrinseci ne ajută mai mult să ajungem la succes, dar majoritatea dintre noi nu recunoaștem acest lucru atunci când ne stabilim rezoluțiile de Anul Nou.

Pentru un studiu publicat în 2025, Kaitlin Woolley și colegii săi au chestionat 2.000 de persoane cu privire la obiectivele lor pentru anul următor. În ultima săptămână din decembrie, participanții au evaluat cât de „plăcută” sau „interesantă” ar fi urmărirea rezoluției, două forme de motivație intrinsecă, și cât de „utilă” sau „importantă” ar fi pe termen lung, reflectând motivația extrinsecă. Cercetătorii au urmărit apoi progresul participanților în următoarele 12 luni.

În fiecare etapă a studiului, nivelul motivației intrinseci a fost cel mai bun indicator al menținerii cursului, în timp ce motivațiile extrinseci nu au avut niciun efect. Pur și simplu nu părea să conteze cât de valoros era un obiectiv în abstract dacă activitățile în sine nu erau imediat satisfăcătoare.

Din păcate, puțini dintre participanți păreau să fie conștienți de acest lucru, așa cum s-a revelat atunci când au fost testate convingerile lor fundamentale despre motivație. Într-unul dintre chestionare, cercetătorii au descris diferite tipuri de motivații intrinseci sau extrinseci și au întrebat care ar fi cele mai importante în determinarea succesului. De fiecare dată, participanții au presupus (în mod eronat) că proiectarea noului lor regim în jurul valorii sale extrinseci, în loc de plăcerea pe care o oferea, ar duce la o mai mare perseverență – o strategie care era sortită eșecului.

Motivațiile intrinseci și extrinseci nu trebuie să fie în contradicție, desigur. Poți alege inițial să te pui în formă pentru că ți-a spus medicul, dar apoi poți căuta cele mai plăcute modalități de a face acest lucru. Trebuie doar să gândești puțin mai creativ despre cum să integrezi exercițiile fizice. Poate că alergatul ți se pare o corvoadă neplăcută, dar îți place senzația de adrenalină pe care ți-o oferă patinajul. Poate că nu a fost primul lucru care ți-a venit în minte, dar ai arde la fel de multe calorii, iar timpul petrecut la patinoar ți s-ar părea mai degrabă o plăcere decât un sacrificiu trist.

Cercetările lui Woolley sugerează că cel mai rău lucru pe care îl poți face este să alegi o activitate doar pentru că pare cea mai rapidă cale de a-ți atinge obiectivele. O persoană care ține dietă, de exemplu, poate alege niște supe insipide care îi reduc drastic aportul energetic, dar are șanse mult mai mari să își mențină pierderea în greutate pe termen lung dacă alege în mod regulat mese apetisante care se întâmplă să fie sănătoase. (Desigur, acest lucru necesită puțin timp pentru cercetare și planificare, dar investiția va merita dacă va duce la o schimbare mai durabilă.)

Dacă te chinui să găsești o modalitate de a-ți face noul obicei distractiv, poți alege să îl combini cu o altă activitate care oferă o satisfacție mai imediată.

Cercetătoarea behavioristă Katy Milkman descrie acest lucru ca „gruparea tentațiilor”. Într-un experiment de o lună, ea le-a dat studenților cărți audio pe care să le asculte în timp ce făceau exerciții fizice și a constatat că aceștia erau mult mai predispuși să meargă la sală, pur și simplu pentru că acest lucru adăuga un alt impuls intrinsec regimului lor de exerciții fizice.

Poți aplica același principiu la orice vrei să faci. Dacă studiezi pentru un curs, de exemplu, s-ar putea să descoperi că scrierea temelor la cafeneaua ta preferată transformă fără efort această sarcină într-o plăcere, astfel încât acum ești mult mai predispus să predai temele la timp.