De ce susține armata română că nu a doborât drona rusă de la Galați, deși piloții au avut autorizația de tragere: timp prea scurt la dispoziție, risc mare de daune colaterale și restricții legislative

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Prăbușirea unei drone rusești peste un bloc de locuințe din Galați a declanșat dezbateri publice privind capacitatea de reacție a forțelor armate. Într-o conferință de presă organizată la sediul Ministerului Apărării Naționale, reprezentanții instituției au explicat de ce piloții aflați în misiune nu au interceptat aparatul de zbor.

Potrivit oficialilor militari, decizia de a nu deschide focul a fost rezultatul unei combinații stricte între un timp de zbor extrem de scurt, riscul masiv de a provoca victime în zonele dens populate și limitările impuse de legislația internațională.

Generalul de brigadă Gheorghe Maxim, locțiitorul comandantului Comandamentului Forțelor Întrunite, a asigurat populația că situația se află sub control și a subliniat că România nu se confruntă cu un atac deliberat îndreptat împotriva sa. Oficialul a precizat că incidentul reprezintă o consecință directă a unui conflict purtat în imediata vecinătate a frontierei naționale, ale cărui efecte colaterale au afectat, din nefericire, o zonă locuită.

Cronologia evenimentelor din noaptea de joi spre vineri a fost prezentată de oficialii MApN într-o conferință de presă.

Ei au anunțat că sistemele de radar au detectat inițial drona la ora 01:46, în timp ce se afla la 19 kilometri est de localitatea ucraineană Reni. Aparatul a pătruns efectiv în spațiul aerian al României la ora 01:52 și a dispărut de pe ecrane doar patru minute mai târziu, la ora 01:56. În acest interval, drona a parcurs o distanță de aproximativ 10 kilometri pe teritoriul național. Deși procedurile standard au fost activate imediat, iar două avioane F-16 de la Baza 86 Aeriană Fetești și un elicopter IAR 330 Puma SOCAT au fost ridicate de urgență în aer, timpul fizic avut la dispoziție a blocat o neutralizare eficientă.

Generalul Maxim a explicat că, în cazul țintelor de mici dimensiuni care evoluează la altitudini joase și cu viteze reduse, procesul militar de identificare, evaluare, clasificare și luare a deciziei de combatere este contracronometru.

Piloții români au avut autorizația de a distruge drona, însă reglementările interne obligă la un calcul riguros de management al riscurilor. O eventuală lovitură aeriană deasupra unei zone urbane cum este municipiul Galați ar fi putut genera daune colaterale, a spus oficialul militar.

Generalul Maxim a spus că fragmentele rezultate din distrugerea în aer a unui astfel de obiect pot provoca distrugeri egale sau chiar mai mari decât prăbușirea intactă, mai ales că în acele momente critice militarii nu aveau cum să știe dacă drona purta o încărcătură explozivă reală sau era doar un vehicul de momeală folosit pentru păcălirea radarelor.

Analiza ulterioară a datelor a confirmat că nu au existat oportunități reale de a lovi ținta în condiții de deplină siguranță pentru cetățeni, potrivit lui Maxim.

Pe lângă factorul de timp și cel de siguranță a civililor, militarii s-au lovit și de constrângeri de ordin juridic, potrivit oficialului MApN. Restricțiile legale au interzis forțelor române să execute o angajare a țintei care ar fi riscat să încalce spațiul aerian al unui stat vecin. Concret, piloții nu puteau lansa un proiectil sau folosi armamentul de bord dacă exista posibilitatea ca muniția utilizată să treacă granița și să ajungă în spațiul aerian al Ucrainei.