De ce este perfect plauzibil ca judecătorul Dacian Dragoș să fie „extras” din componența Curții Constituționale, dar Mihai Busuioc să rămână / Ce este bizar la acest dosar

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

Vineri urmează să fie dată la Curtea de Apel București o sentință crucială atât pentru soarta legii privind pensiile magistraților, cât și pentru componența Curții Constituționale.

Este vorba de procesul prin care avocata Silvia Uscov, în nume personal, a cerut în contencios administrativ suspendarea actelor prin care au fost numiți doi judecători ai Curții Constituționale: decretul prezidențial de numire a lui Dacian Dragoș și hotărârea Senatului de numire a lui Mihai Busuioc. Motivul: cei doi nu ar îndeplini condiția de vechime de 18 ani „în activitatea juridică sau în învățământul juridic superior”.

Conform legii contenciosului, avocata a demarat în paralel și acțiuni de anulare a celor două acte, dar aici procedura e mai îndelungată și se află deocamdată în procedură prealabilă: avocata a cerut celor două instituții emitente să-și anuleze actele, iar dacă cererea nu e statisfăcută în 30 de zile, urma să deschidă acțiune de anulare a respectivelor acte, tot la secția de contencios a Curții de Apel București. Ceea ce a și făcut pe 12 ianuarie, deși termenul de 30 de zile nu a expirat.

Dar nu aici este miza în acest moment, ci în acțiunea de suspendare: dacă aceasta este admisă, cei doi judecători ar fi suspendați imediat de la Curtea Constituțională, chiar dacă instituțiile emitente sau judecătorii înșiși ar ataca sentința cu recurs.

Dată fiind miza uriașă a acestui proces, merită să intrăm puțin în măruntaiele lui, ca să știm cum s-a ajuns aici și la ce ne putem aștepta de la sentința de vineri.

Întâmplări bizare

Cele două acțiuni au fost transmise prin e-mail la Curtea de Apel în aceeași zi – 30 decembrie – și la aceeași oră – 14.38, potrivit unor surse care au avut acces la dosar. Trei minute mai rârziu, la 14.41, Registratura le-a retransmis către secția de contencios administrativ, cea competentă să judece speța.

Aici s-a întâmplat un prim lucru aparent bizar. Cererea care îl viza pe judecătorul Dacian Dragoș a fost înregistrată pe rolul secției în aceeași zi, 30 decembrie, dar cea care îl viza pe Mihai Busuioc a fost înregistrată a doua zi, pe 31 decembrie.

Prin repartizare aleatorie, dosarul lui Dacian Dragoș a fost repartizat pe 30 decembrie la Completul 9 Fond al Secției IX Contencios, iar a doua zi, 31 decembrie, dosarul lui Mihai Busuioc a fost repartizat tot Completului 9 Fond al Secției IX Contencios.

Potrivit istoricului de judecată disponibil pe internet, titulara Completului 9 Fond este judecătoarea Roxana Andriescu. Cu toate acestea – și acesta este al doilea lucru aparent bizar – ambele dosare deschise de Silvia Uscov au ajuns în final la o altă judecătoare, Olimpiea Crețeanu.

Am solicitat luni Curții de Apel București să ne explice aceste situații și, de asemenea, am mai solicitat deciziile Colegiului de Conducere al instanței prin care s-au stabilit serviciile de permanență pentru perioada sărbătorilor de iarnă și compunerea completurilor pentru anul 2026.

Marți, purtătorul de cuvânt al Curții de Apel, judecătoarea Ionela Tudor, ne-a răspuns astfel: „Prin raportare la volumul și natura informațiilor care fac obiectul cererii dumneavoastră, ne aflăm în imposibilitate de a vă comunica cele solicitate în termenul de 10 zile. Vă informăm că răspunsul la solicitarea formulată de dumneavoastră va fi comunicat în termenul de 30 de zile de la data înregistrării cererii”. Adică pe la jumătatea lunii februarie.

Până vin clarificările Curții de Apel, plecăm de la prezumția că înlocuirea judecătoarei titulare de complet cu Olimpiea Crețeanu s-a făcut cu respectarea prevederilor legale. Pornim de la premisa că era o perioadă de sărbători, când mulți dintre judecători își iau concedii, iar judecătoarea Crețeanu s-o fi nimerit să fie de permanență.

Extremă urgență

Judecătoarea Olimpiea Crețeanu a fixat termen de judecată pe 5 ianuarie, pornind de la considerentul – legal – că cererile de suspendare a executării unui act se soluționează în regim de urgență. Cum termenele în procese se calculează pe zile calendaristice, și nu pe zile lucrătoare, s-ar zice că cei doi intimați au avut termen cinci-șase zile să-și angajeze avocați și să-și pregătească apărarea.

Numai că rareori se întâmplă – cum s-a întâmplat în acest an – ca în cele 5-6 zile dintre înregistrarea unei plângeri și primul termen de judecată să fie nu mai puțin de patru zile nelucrătoare consecutive, fie că sunt zile libere legal, fie că sunt zile de weekend. Lucru cu atât mai important atunci când sunt implicate instituții publice, în care îndeobște în aceste perioade nu se lucrează.

Asta a făcut ca, pe 5 ianuarie, apărătorii instituțiilor și persoanelor vizate de acțiunea de suspendare să invoce numeroase vicii în procedura de citare, pe care judecătoarea le-a respins cu o inflexibilitate greu de explicat. „Sunt zile calendaristice. E problema dvs. dacă vreți să fiți în vacanță”, i-a replicat ea cu cinism unui consilier prezidențial, când acesta încerca să arate de ce a fost imposibil, în condițiile date, ca citația să ajungă la Dacian Dragoș.

Un al aspect demn de reținut ține de rutina proceselor de judecată, care ne-a fost explicată de un judecător care urmărește acest proces. „În mod normal, orice judecător aflat în situația doamnei Crețeanu ar fi dat amânare, mai ales când se confruntă cu un val de asemenea cereri și când procedura de citare este cel puțin discutabilă. Judecătorii nu obișnuiesc să se încarce cu dosarele colegilor, deci în condiții normale, orice judecător ar fi dat, cel mai probabil, amânare și ar fi fixat un termen imediat după ce s-ar fi întors dintr-un eventual concediu titularul de complet”, ne-a explicat judecătorul.

Așa stând lucrurile, se impune cu forța evidenței următorul fapt: judecătoarea Olimpiea Crețeanu a vrut cu orice preț ca ea să fie cea care judecă aceste două dosare, chiar în aceeași zi de 5 ianuarie – ceea ce a și făcut. Urgența cauzei îi conferă alibiul legal.

De altminteri, sunt singurele dosare pe care le-a avut de judecat în acea zi, pentru că toate celelalte dosare cu obiect „suspendare act administrativ”, deci la fel de urgente, intrate pe rolul Curții de Apel în zilele de 30 și 31 decembrie, fie au primit termene dincolo de 13 ianuarie, fie încă nu au primit termen deloc. Silvia Uscov pare să se fi bucurat de prioritate absolută.

Deși a finalizat judecata sub imperiul urgenței, judecătoarea Crețeanu nu s-a mai dovedit atât de grăbită să pronunțe și soluția. A amânat pronunțarea pentru data de 16 ianuarie. Iar faptul că a condus întreaga judecată pe 5 ianuarie îi garantează că tot ea va fi și cea care pronunță sentința, indiferent dacă între timp se întoarce la lucru titulara de complet.

Zi crucială și la CCR

Ședința din 16 ianuarie este programată să înceapă la ora 9.00, iar la ora 10.00 începe ședința prin care Curtea Constituțională decide asupra legii privind pensiile magistraților. E de notorietate publică faptul că în vreme ce Dacian Dragoș ar înclina să dea undă verde legii pentru care premierul Bolojan și-a angajat răspunderea, Mihai Busuioc se numără printre cei care i se opun cu înverșunare – fiind printre cei patru judecători care au boicotat ședințele CCR din 28 și 29 decembrie.

Așadar, cu sau fără voia ei, judecătoarea Crețeanu este în situația de a arbitra disputa de putere din sânul Curții Constituționale pe delicatul dosar privind pensiile magistraților. Dacă respinge ambele acțiuni ale Silviei Uscov, lucrurile rămân ca până acum: 5-4. Dacă le admite pe ambele, amândoi judecătorii CCR sunt suspendați și raportul de forțe devine 4-3.

Situația se complică dacă judecătoarea Crețeanu admite doar una dintre acțiuni și o respinge pe cealaltă – lucru de altminteri perfect plauzibil.

Mihai Busuioc nu a fost niciodată în pericol de suspendare

Iar cel care are șansele cele mai mari să rămână judecător CCR este Mihai Busuioc. Și asta pentru că statutul său este securizat de o hotărâre a CCR de astă vară, în care de asemenea a fost pusă în discuție vechimea sa în activități juridice, dar CCR i-a validat mandatul.

Ca să facă asta, CCR a acceptat o plajă destul de largă de prestații care s-ar înscrie în sintagma de „activitate juridică”.  În plus, numirea lui Busuioc s-a făcut printr-o hotărâre a Senatului, act care nu este susceptibil de a fi atacat în contencios administrativ, ci doar la Curtea Constituțională.

Dacă ar admite acțiunea Silviei Uscov și ar dispune suspendarea numirii lui Mihai Busuioc, ar însemna ca judecătoarea Crețeanu să încalce o decizie a CCR, ceea ce este absolut inimaginabil. Iar Silvia Uscov, ca avocată, nu are cum să nu știe toate aceste lucruri, ceea ce arată că acțiunea sa împotriva lui Mihai Busuioc era, de la bun început și cu premeditare, sortită eșecului.

În schimb, Dacian Dragoș…

Cu totul altfel stau lucrurile în privința lui Dacian Dragoș. Decretul prezidențial de numire este susceptibil de a fi atacat în contencios. În procesele privind suspendarea actelor administrative a căror anulare se cere într-un final, judecătorului nu-i este permis să judece fondul, adică cât de temeinice sunt motivele pentru care se cere anularea actului, ci doar motivele pentru care se cere suspendarea actului: iminența unui pericol care se cere a fi înlăturat.

Dar ca să facă asta, judecătorul tot trebuie să „pipăie fondul” – cum se spune în limbaj juridic –, adică să evalueze cât de cât argumentele reclamantului, ca să vadă dacă cererea de suspendare a decretului chiar merită satisfăcută. Or aici este balanța fină cu care are de lucrat judecătorul: cât de mult e dispus – sau nu – să „pipăie” fondul.

În cazul Dacian Dragoș, dacă pipăie prea mult fondul, riscă să întâlnească exact argumentele prin care Curtea Constituțională a validat mandatul lui Mihai Busuioc, adică ar trebui să țină seama în calculul vechimii și de bogata activitate de expert juridic, și nu doar de cariera universitară. În atare ipoteză, o admitere a suspendării ar contrazice o decizie a CCR. Așa că singura soluție pentru a-l scoate pe Dacian Dragoș din componența Curții Constituționale ar fi ca judecătorul să nu pipăie fondul deloc, să nu admită niciunul dintre argumentele Președinției și ale lui Dacian Dragoș, dar să admită toate argumentele Silviei Uscov – chiar și pe cele false. Căci nici acestea nu lipsesc.

Un exemplu de argument evident fals: Silvia Uscov a contabilizat la „activitate în învățământul superior juridic” doar cei 3 ani și 4 luni cât Dacian Dragoș a predat dreptul, la începutul carierei, la Facultatea de Drept a Universității Dimitrie Cantemir, dar a omis să contabilizeze și cei peste 12 ani (din iulie 2013) de când este conducător de doctorat la Facultatea de Drept a Universității Babeș-Bolyai din Cluj. Că exigența doamnei Uscov chiar asta e: să fi activat musai la o facultate de drept.

Dacă va admite acțiunea avocatei Uscov, sentința care va fi pronunțată de către judecătoarea Olimpiea Crețeanu este executorie imediat, iar recursul nu o suspendă de la aplicare. Judecătorul Dacian Dragoș rămâne suspendat până se soluționează recursul. Care se judecă la Înalta Curte de Casație și Justiție.

Astrele au fost aliniate perfect.