De ce este bombardată Siria de americani, turci și israelieni?

Aviația americană a lansat lovituri aeriene ample în Siria de când regimul președintelui Bashar al-Assad a fost răsturnat de la putere la sfârșitul săptămânii trecute, Statele Unite nefiind singura țară care atacă ținte de pe teritoriul sirian în aceste momente incerte. Forțele israeliene și turce sunt și ele implicate în bombardarea unor obiective din Siria în ultimele zile, în acțiuni despre care spun că sunt în sprijinul intereselor lor de securitate națională.

Raiduri americane

În contextul în care forțele rebele conduse de Hayat Tahrir al-Sham (HTS) au ajuns duminică la Damasc, iar președintele sirian Bashar Assad a fugit din țară, aparatele de luptă ale US Air Force au bombrdat ținte ale Statului Islamic (ISIS) din centrul Siriei.

La atacuri au luat parte bombardiere B-52, avioane de luptă F-15 și aeronave de atac A-10. Loviturile masive au vizat liderii, luptătorii și taberele grupării teroriste, a declarat Comandamentul Central al SUA, care supraveghează operațiunile din Orientul Mijlociu.

Un înalt oficial al Administrației de la Washington, vorbind cu reporterii, a descris operațiunea de luptă ca fiind “semnificativă” și a spus că avioanele de război americane au lansat aproximativ 140 de rachete pentru a lovi 75 de ținte. Armata americană a spus că scopul atacurilor este de a împiedica ISIS să se reconstituie în centrul Siriei.

Jonathan Lord, un fost analist politico-militar la Pentagon, a declarat pentru Business Insider că armata americană este pe “bună dreptate îngrijorată că ISIS s-ar putea strecura prin fisurile haosului,” așa că lovește cât mai multe ținte posibil.

Generalul în retragere Joseph Votel, care a supravegheat operațiunile militare ale SUA în Orientul Mijlociu în anii 2010 în calitate de comandant al Centcom, a afirmat și el că este “bine” că SUA trimit un mesaj clar și iau măsuri pentru a împiedica ISIS să exploateze golul de putere din centrul Siriei. El a adăugat că este important ca SUA să mențină o prezență redusă în estul țării arabe, numind acest lucru “o modalitate foarte eficientă de a urmări această amenințare.”

SUA au spus în repetate rânduri că sunt angajate în înfrângerea pe termen lung a Statului Islamic. “Nu vrem să oferim ISIS o oportunitate de a exploata ceea ce se întâmplă,” a declarat marți purtătorul de cuvânt al Consiliului Național de Securitate al Casei Albe, John Kirby, adăugând: “(Ei) nu iubesc nimic mai mult decât un spațiu neguvernat.”

Comentatorii afirmă că, pentru a-și urmări obiectivele de securitate națională, Statele Unite continuă să țintească Statul Islamic, așa cum a făcut-o de ani de zile, dar cu intensitate pentru a ține grupul la distanță.

Administrația Biden a declarat că această misiune va continua în ciuda incertitudinii cu privire la viitorul conducerii Siriei.

“ISIS va încerca să folosească această perioadă pentru a-și restabili capacitățile, pentru a crea refugii sigure,” a declarat luni secretarul de stat Antony Blinken. “Așa cum demonstrează loviturile noastre de precizie din weekend, suntem hotărâți să nu lăsăm acest lucru să se întâmple.”

Până acum, oficialii de la Washington spun că nu plănuiesc o creștere a forțelor americane în Siria, ci se concentrează pentru a se asigura că militarii și contractorii care sunt deja acolo sunt în siguranță.

SUA au aproximativ 900 de militari și un număr nedezvăluit de contractori în Siria, în mare parte în baze mici în nord și est, cu un număr mic mai la sud, în garnizoana al-Tanf, mai aproape de granițele cu Irak și Iordania. Garnizoana aflată în sud-estul Siriei este situată pe un drum vital care poate lega forțele susținute de Iran de la Teheran până la sudul Libanului și la granițele Israelului. Trupele americane din garnizoană încearcă să perturbe aceste transporturi.

De asemenea, forțele de operațiuni speciale ale SUA se deplasează în mod obișnuit în Siria și în afara ei, dar acestea sunt de obicei echipe mici și nu sunt incluse în numărul oficial.

Reamintim că militanții Statului Islamic au ocupat mari părți din Irak și Siria în 2014, declarând un califat. Statele Unite au adunat o coaliție de aliați și au reușit să învingă ISIS în Irak în 2017. SUA s-au asociat cu Forțele Democratice Siriene (SDF) conduse de kurzi și, după lupte aprige, au declarat în cele din urmă eliminarea califatului islamic din Siria în 2019.

Rămășițele grupării militante au rămas în zonă, inclusiv până la 10.000 de luptători deținuți în centrele de detenție conduse de SDF din Siria și zeci de mii de membri din familile acestora care trăiesc în tabere de refugiați.

În ultimul deceniu, SUA au vizat în mod obișnuit liderii ISIS, taberele și armele din Siria pentru a ține grupul la distanță și pentru a-l împiedica să se reunească.

În ultimul an, pe măsură ce războiul Israelului cu Hamas s-a extins într-un conflict mai larg cu Hezbollah în Liban, atacurile milițiilor susținute de Iran în Irak și Siria, precum și ale grupării Stat Islamic au escaladat. Luptătorii ISIS au fost relativ activi, inclusiv în atacuri împotriva forțelor americane și kurde din Siria.

Drept urmare, SUA au desfășurat un ritm constant de contraatacuri împotriva tuturor grupurilor, inclusiv împotriva taberelor ISIS din deșert, unde luptătorii islamiști și-au găsit un refugiu sigur.

Oficialii americani spun că, deși grupul este mult mai slab decât în ​​2014, încă mai menține mii de militanți în Siria.

Administrația Biden insistă că SUA nu se vor implica în războiul din Siria sau în răsturnarea guvernului Assad. Dar SUA și aliații săi au interese profunde în Siria, inclusiv eforturile de a învinge Statul Islamic, de a perturba grupurile susținute de Iran și de a limita marja de acțiune a rămășițelor Al-Qaida și ale altor grupuri teroriste care și-au găsit adăpost în țara arabă.

Lovituri israeliene

Bombardamentele pe scară largă de duminică nu s-au limitat doar la acțiunile SUA. Israelul a efectuat peste 310 de atacuri aeriene în Siria, potrivit Observatorului Sirian pentru Drepturile Omului (SOHR), cu sediul în Marea Britanie.

Israelul a vizat rămășițele fostei armate a lui Assad, inclusiv avioane, depozite de muniții, depozite de arme, nave de război, sisteme radar și active suplimentare, a spus SOHR.

IDF a declarat că o gamă largă de ținte au fost lovite – inclusiv aerodromuri, vehicule militare, arme antiaeriene și locuri de producție de arme – în capitala Damasc, precum și în Homs, Tartus și Palmyra.

Israelul a confirmat și că a efectuat atacuri asupra flotei navale a Siriei, ca parte a eforturilor sale de neutralizare a activelor militare din țara arabă după căderea regimului Assad. De exemplu, Forțele de Apărare Israeliene (IDF) au declarat că navele sale au lovit luni noaptea porturile de la Al-Bayda și Latakia, unde erau andocate 15 nave.

BBC a verificat înregistrări video care arătau explozii în portul Latakia, cu imagini care par să arate daune mari la nave și câteva zone din port.

Oficialii israelieni au afirmat că aceste lovituri sunt menite să împiedice ca armamentul să cadă în mâinile potenţialilor inamici.

“Israelul nu riscă cu securitatea lor și nu așteaptă să afle dacă noul guvern sirian este prietenos sau ostil,” a spus un analist de la grupul think tank Center for a New American Security.

Armata israeliană și-a trimis, de asemenea, forțele terestre peste granița cu Siria, dincolo de o zonă tampon monitorizată de Națiunile Unite care separă cele două țări. ONU a criticat această mișcare, despre care însă Israelul a spus că este o măsură pentru a-și proteja cetățenii pe fondul incertitudinii din Damasc.

Într-o postare pe platforma socială X, purtătorul de cuvânt al armatei israeliene, locotenent-colonelul Nadav Shoshani, a negat zvonurile că tancurile israeliene se îndreptau spre Damasc și a precizat că “trupele sunt staționate în zona de separație, pentru a proteja statul Israel.”

Ministrul israelian al Apărării, Israel Katz, a declarat și el săptămâna aceasta că Israelul încearcă să asigure securitatea așezărilor sale din Înălțimile Golan și că trupele IDF asigurau “puncte de control.”

“Suntem hotărâți să nu permitem revenirea la situația din 6 octombrie – nici în Înălțimile Golan și nici în altă parte,” a spus el într-o înregistrare video.

El a adăugat și că operațiunea de distrugere a flotei siriene a fost un “mare succes.”

Avi Melamed, un fost oficial al serviciilor secrete israeliene, a declarat că acțiunile reprezintă un “efort combinat de a încerca să minimizeze cât mai mult posibil riscul provocărilor militare tot mai mari în urma situației actuale din Siria.”

Expertul a spus că abordarea israeliană include probabil eforturi diplomatice pentru a completa atacurile aeriene și operațiunile din zona tampon.

Așa cum am scris recent, Israelul este unul dintre actorii avantajați de căderea regimului Assad în Siria. De altfel, premierul Benjamin Netanyahu a salutat imediat înlăturarea de la putere a regimului sirian, spunând că răsturnarea lui Assad “este rezultatul direct al acțiunii noastre puternice împotriva Hezbollahului și Iranului, principalii susținători ai lui Assad. Asta a declanșat o reacție în lanț a tuturor celor care doresc să se elibereze de această tiranie și de opresiunea ei.”

Vorbind duminică, în contextul în care Assad a fugit din Damascul ocupat de rebeli, Netanyahu a subliniat, totuși, că, în ciuda marii oportunități oferite de această “zi istorică,” aceasta este, “de asemenea, plină de pericole semnificative.”

El a ordonat de altfel imediat trupelor israeliene să preia pozițiile armatei siriene după ce acestea au fost abandonate în zona tampon dintre Israel și Siria din Înălțimile Golan, pentru “a se asigura că nicio forță ostilă nu se stabilește chiar lângă granița cu Israel” și să fie pregătite pentru orice violențe care ar putea izbucni în Siria.

Ministerul de Externe al Turciei a condamnat intrarea Israelului în zona tampon, acuzându-l de o “mentalitate ocupantă” într-o “perioadă sensibilă, când a apărut posibilitatea de a atinge pacea și stabilitatea pe care poporul sirian le-au dorit de mulți ani.”

Această zonă tampon, cunoscută și sub numele de Zona de Separare, a fost înființată ca parte a acordului de încetare a focului dintre Israel și Siria în 1974 pentru a menține forțele israeliene și siriene separate, după ocuparea anterioară de către Israel a Înălțimilor Golan. Israelul a anexat unilateral Golanul în 1981. Mișcarea nu a fost recunoscută la nivel internațional, deși SUA au făcut-o unilateral în 2019.

Comentatorii cred că înlăturarea lui Assad aduce beneficii clare Israelului. Acest eveniment marchează o slăbire suplimentară a puterii regionale a Iranului și elimină un membru important al așa-numitei Axe a Rezistenței creată de Teheran. Fără Assad și un regim prietenos în Siria, Iranul nu va avea rute terestre pentru a-și aproviziona partenerul Hezbollah pentru a ajuta grupul în războiul său cu Israelul, făcând din mișcarea șiită libaneză un alt învins clar al căderii lui Assad. Acest lucru ar putea face și Libanul un câștigător al căderii regimului lui Assad – cu condiția însă ca țara să reușească să scape din strânsoarea Hezbollah.

Într-un mesaj video difuzat luni, premierul Netanyahu a transmis grupului rebel sirian HTS că Israelul “va răspunde cu forță” dacă va permite Iranului “să se restabilizeze în Siria.” El și-a exprimat anterior dorința de a avea legături pașnice cu noul guvern sirian și a declarat intervențiile israeliene ca fiind defensive.

Atacuri ale Turciei

Între timp, o dronă turcă a atacat un site militar într-o zonă deținută de Forțele Democratice Siriene conduse de kurzi, a declarat marți SOHR.  Ankara, care vede SDF-ul din apropiere ca pe un grup terorist, a vizat forțele kurde de ani de zile. Situația este delicată, în condițiile în care SUA lucrează frecvent în strânsă colaborare cu SDF în operațiunile împotriva ISIS.

“Turcii au o amenințare contrateroristă legitimă pe care și ei au dreptul să o rezolve,” a spus John Kirby, ca răspuns la întrebarea unui reporter despre acțiunile împotriva grupărilor kurde.

Situația este delicată pentru kurzii din Siria. Duminică, președintele ales al SUA, Donald Trump, a scris cu majuscule pe Truth Social că Siria nu este prietenul americanilor, iar situația de acolo este o harababură cu care “STATELE UNITE NU TREBUIE SĂ AIBĂ NIMIC DE-A FACE. NU ESTE LUPTA NOASTRĂ. LĂSAȚI-O SĂ SE TERMINE. NU VĂ IMPLICAȚI!”

Iar în timpul primului său mandat ca președinte al SUA, Trump a vrut să retragă toate forțele speciale americane din nord-estul Siriei, unde au luptat alături de kurzi împotriva jihadiștilor din Statul Islamic. Pentagonul l-a convins să păstreze însă unele trupe în zonă.

La începutul acestei luni, Robert F. Kennedy Jr. a dezvăluit că Trump a vrut să scoată toți soldații americani din Siria din cauza temerilor că aceștia ar putea deveni “carne de tun” în orice ciocnire dintre Turcia și luptătorii kurzi.

Într-o analiză recentă am explicat că, la fel ca și în cazul Israelului, Turcia este văzută ca una dintre beneficiarele principale ale căderii lui Assad. Politico a reamintit că Recep Tayyip Erdogan și Bashar al-Assad au fost cândva prieteni, dar liderul turc a susținut rebeliunea care a izbucnit în urmă cu 13 ani – în principal pentru că Iranul, rivalul geopolitic al Turciei, a susținut regimul sirian.

Turcia a fost patronul cheie al grupurilor armate islamiste de opoziție din Siria. Și pe măsură ce războiul s-a dezvoltat și facțiunile rebele moderate și mai seculare pro-democrație au fost depășite de rivalii lor islamiști mai duri și mai disciplinați, mâna Ankarei a devenit mai puternică.

Căderea lui Assad îl va ajuta acum pe Erdoğan să-și avanseze agenda geopolitică, oferindu-i oportunitatea de a atinge mai multe obiective strategice, inclusiv stoparea separatiștilor kurzi din nord-estul Siriei, care au legături strânse cu separatiștii kurzi din Turcia.

Reconstrucția Siriei se va dovedi, de asemenea, o oportunitate semnificativă pentru companiile turcești.

“O victorie uriașă pentru Türkiye – o mișcare de geniu a lui Erdoğan,” a scris analistul Timothy Ash pe X.

Context delicat

Business Insider a precizat că acțiunile militare pe scară largă ale americanilor, turcilor și israelienilor vin în urma prăbușirii șocante a armatei siriene, pe fondul unei ofensive rebele neașteptate, de doar câteva zile, care l-a îndepărtat pe Assad de la putere. Dictatorul se bazase în mare măsură pe sprijinul militar din partea Rusiei, Iranului și Hezbollah-ului libanez pentru a ține sub control forțele de opoziție.

Oficialii americani cred însă că regimul Assad a fost răsturnat de la putere din cauză că acești trei actori au fost slăbiți și distrași în ultimul timp de conflictele lor cu Ucraina și Israel.

Rusia, în special, obișnuia să exercite un control semnificativ asupra spațiului aerian sirian, dar avioanele sale nu au ajutat forțele guvernamentale siriene după începutul ofensivei recente a rebelilor. Viitorul amprentei militare a Moscovei în țara arabă este acum neclar.

Căderea lui Bashar al-Assad a slăbit dramatic poziția Rusiei în Orientul Mijlociu, precum și pe cea a Iranului, cred comentatorii.

Moscova și Teheranul au salvat împreună regimul sirian de la colaps în 2015, când Assad părea aproape de a fi răsturnat. Milițiile șiite comandate de Iran – susținute de o campanie de bombardament din partea Rusiei – l-au ajutat pe autocratul sirian să recucerească Alepul de la insurgenții care au controlat aproximativ jumătate din oraș timp de patru ani.

Politico a scris că Moscova l-a împins pe Assad să se împace cu Turcia lui Erdogan și să exploreze soluții politice pentru a pune capăt războiului civil. Dacă s-ar fi întâmplat asta, acest lucru ar fi deschis, fără îndoială, Siria unui comerț profitabil pentru afacerile rusești și ar fi asigurat, probabil, securitatea bazelor aeriene și navale strategice ale Moscovei din Siria.

Pe parcursul verii, Kremlinul a încercat în mod repetat, dar fără succes, să organizeze întâlniri față în față între liderii sirieni și turci.

Comentatorii cred că răsturnarea de la putere a dictatorului sirian va duce probabil la o pierdere catastrofală a investițiilor semnificative ale Rusiei în regimul Assad și a “capului de pod” pe care Moscova îl crease în Marea Mediterană. De asemenea, căderea lui Assad reprezintă o diminuare a capacității Rusiei de a proiecta putere în regiune – și, prin urmare, a pretenției sale de a fi o mare putere. Nu în ultimul rând, prăbușirea de la putere a lui Assad este o lovitură majoră pentru prestigiul Rusiei, dar și pentru puterea și influența lui Putin la nivel global.

Nu este de aceea de mirare că, în acest climat complex, americanii, turcii și israelienii încearcă fiecare să-și impună cât mai rapid și mai agresiv interesele de securitate națională. Aparent, fiecare parte are obiective diferite. Toți însă profită de vidul de putere de la Damasc și de incertitudinea care domnește în Siria, unde răsturnarea dictatorului Assar ar putea foarte bine să fie urmată de o recrudescență a violențelor și a terorismului, cu implicații majore nu doar pentru sirieni, ci și pentru regiune și restul lumii.

Surse: Business Insider, Defense News, CBS News, Military Times, AP, BBC, CNN, syriahr.com, Truth Social, X