De ce ar putea fi mai greu să găsești dragostea în zilele noastre și ce greșeli facem în stabilirea întâlnirilor, de la un expert Tinder: ”Avem impresia că arătăm ca acum 10 ani”

Găsirea unui partener pe termen lung este mai complicată ca niciodată, susține Paul C Brunson, autorul cărții Find Love. David Robson îl întreabă pe acesta cum schimburile culturale și tehnologice transformă relațiile noastre, arată BBC.

Tehnologia ne oferă multe oportunități noi de a întâlni parteneri, dar a modificat aceasta atitudinea noastră generală față de întâlniri și relații?

Pentru a afla acest lucru, scriitorul David Robson a stat de vorbă cu Paul C. Brunson, expert global în cunoașterea relațiilor pentru Tinder și autor al noii cărți Find Love: How to Navigate Modern Love and Discover the Right Partner for You.

Recomandări Video:

Articolul continuă mai jos...

Sfaturi despre cum să faci față meselor de Paște ca să nu îți afecteze dieta

4:31

Din scaunul rulant, campion național la raliu intrat în Cartea Recordurilor

4:58

Sfaturi pentru a evita să te simți prea plin după o masă

05:35

Dispozitivul care va fi obligatoriu pe mașinile înmatriculate începând cu 6 iulie 2024

2:50

Au fost operați primii pacienți în spitalul construit din donații de asociația „Dăruiește Viață”

23:06

Este adevărat că găsirea unui partener este mai dificilă acum decât oricând?

Găsirea unui partener a fost întotdeauna o decizie foarte importantă, dar, pe baza cercetărilor efectuate pentru această carte, cred că astăzi este mai greu să găsești și să păstrezi dragostea decât în orice alt moment din istoria omenirii. Unul dintre motive este faptul că astăzi avem mai multe variante a ceea ce este considerat o relație acceptabilă. Poți fi monogam sau într-o relație poliamoroasă, poți trăi împreună sau separat – există zeci și zeci de forme acceptabile. Iar asta face ca găsirea partenerului care să corespundă scopului tău final să fie mai dificilă.

În al doilea rând, cerem mai mult decât oricând de la partenerul nostru. Mai demult, era vorba de persoana care să ajute la protejarea sau creșterea copilului, sau să îngrijească casa. Apoi, pe măsură ce treci prin veacuri, a devenit cineva care să fie un companion. Dar acum – așa cum discută [psihologul] Eli Finkel în cercetările sale – am ajuns la un punct de „autoevoluție”, în care căutăm totul de la partenerul nostru. Vrem ca acesta să fie egalul nostru intelectual, vrem ca el să fie directorul executiv al afacerii pe care o lansăm, vrem să fie un co-părinte grozav, vrem să fie un partener sexual fenomenal.

Ce zici de tehnologie? Unii oameni par să se simtă copleșiți de oportunitățile de a cunoaște oameni noi

Ne păcălim singuri în paradoxul alegerii. Credem că avem opțiuni nesfârșite. Dar, în realitate, dacă ai descărca 100 de aplicații de întâlniri, câte întâlniri reale ai putea obține în acea săptămână? Este limitat, așa că nu avem atât de multe opțiuni pe cât credem.

În cartea dumneavoastră descrieți un alt paradox aparent: faptul că, în medie, oamenii sunt mai puțin fericiți cu relațiile lor, dar cei 20% dintre ei – cei care sunt cei mai fericiți cu partenerii lor – sunt chiar mai mulțumiți decât erau înainte. Cum explicați acest lucru?

Multe căsnicii au acum un grad scăzut de satisfacție și există o varietate de motive. De exemplu, suntem conștienți că există mai multe opțiuni și credem că iarba este mai verde și, de asemenea, avem mai multe cunoștințe. Puteți face o evaluare a stilului de atașament online, de exemplu, și să vă dați seama dacă dvs. sau partenerul dvs. sunteți sau nu compatibili. 

Asta ar putea crea îndoieli în privința relației?

Corect, mulți oameni sunt nemulțumiți. Dar unii oameni folosesc aceste instrumente în avantajul lor. Ei încearcă să descopere golul din relația lor, astfel încât să o poată îmbunătăți. Se inspiră reciproc pentru a lucra la bunăstarea lor. Acest lucru înseamnă că există un procent mai mic de persoane cu un nivel ridicat de satisfacție și un procent mare cu un nivel, din păcate, mai scăzut de satisfacție.

Ați menționat stilurile de atașament. Cum reflectă acestea experiențele noastre din copilărie cu persoanele care ne îngrijesc și cum ne influențează ele relațiile noastre de adulți?

Aveți atașamentul securizat, care este, în esență, o persoană care, atunci când îngrijitorul său era absent, se simțea în siguranță și era capabilă să se liniștească singură. Știau că îngrijitorul lor se va întoarce. Apoi, aveți stilul de atașament anxios: dacă îngrijitorul a părăsit camera și s-a întors, le-ar fi greu să se restabilească, pentru că sunt anxioși că îngrijitorul ar putea pleca din nou. Există stilul de atașament evitant: dacă îngrijitorul a părăsit camera și s-a întors, copilului nu-i pasă, deoarece crede că îngrijitorului nu-i pasă cu adevărat de el și, prin urmare, nu se poate baza decât pe el însuși. Cea de-a patra categorie este „dezorganizat”, care este o combinație între evitant și anxios.

Modul în care ne-am atașat în copilărie este adesea modul în care ne atașăm ca adulți de cei dragi. Astfel, puteți vedea că cineva care are un stil anxios este mereu îngrijorat că partenerul său va pleca. Cineva care are un stil evitant nu va fi deschis din punct de vedere emoțional față de partenerul său. Un stil sigur va fi în esență mai sănătos.

Stilurile de atașament au devenit foarte populare, dar este important să fim conștienți de diferențele culturale și de nuanțele culturale. Un copil care este considerat anxios într-un domeniu poate fi considerat sigur în altul, din cauza modului diferit în care este crescut.

Având în vedere munca ta la Tinder, ce fel de erori fac oamenii în abordarea întâlnirilor online?

Există mai multe greșeli. Una dintre ele este aceea de a nu face din timp munca necesară pentru a identifica obiectivul relației. Pentru că există atât de multe tipuri de variații. Acum am integrat în Tinder o funcție care îți permite să îți selectezi scopul relației. Pentru că, dacă tu cauți un partener pe termen lung, dar eu caut un partener pe termen scurt și intrăm într-o relație va fi dezastruos.

„Cu toții credem că arătăm ca acum 10 ani, dar nu este așa” – Paul C Brunson

O altă mare problemă este că fotografiile creează iluzii. Oamenii nu au fotografii recente, așa că, atunci când apar la întâlnire, nu arată deloc ca în poză. Se poate părea că fac catfishing în mod intenționat – dar nu este așa. Știți, când m-am înscris pe Tinder acum doi ani, a trebuit să deschid un cont pentru a vedea despre ce este vorba și am încărcat o fotografie care era probabil veche de 12 ani. Acum, persoana [cu care lucram] la Tinder mi-a spus Paul, nu arăți așa.  Cu toții credem că arătăm ca acum 10 ani, dar nu este așa. Ar trebui să ai între trei și cinci fotografii – una care să arate un zâmbet autentic, una care să îți arate tot corpul și câteva fotografii în care faci ceva ce te pasionează.

Nu în ultimul rând, includeți câteva „stegulețe bej” pe profilul dumneavoastră. Acestea sunt lucrurile pe care oamenii le pot percepe ca fiind excentrice, dar pe care le dețineți. Un steag bej pe care l-aș putea da [personal] este că în fiecare lună joc Dungeons and Dragons. Mulți oameni ar putea face generalizări și ar putea întoarce spatele. Dar atunci ar exista un alt grup care va fi interesat. Iar faptul că am inclus steagul meu bej arată câtă stimă de sine am, pentru că îl pun acolo.

Există diferențe mari între generații în materie de întâlniri?

Trebuie să înțelegem că generația Z din orașul sau țara dumneavoastră poate fi diferită de populația Gen Z din alt oraș sau țară, dar există diferențe generaționale. Și unul dintre lucrurile care îmi plac este că ei apreciază autenticitatea. În cercetările noastre de la Tinder, am descoperit că factorul determinant numărul unu în ceea ce privește dorința de a avea sau nu o a doua întâlnire a fost dacă se simt confortabil să fie ei înșiși cu partenerul lor, în timp ce în toate generațiile anterioare, atracția fizică era pe primul loc. Acum, atracția fizică a fost încă pe locul doi [pentru Generația Z], dar facem progrese.