De ce a stârnit valuri decizia Curții Constituționale din Republica Moldova privind statutul limbii ruse

Subiectul săptămânii, care a stârnit reacții în societatea moldovenească a fost decizia Curții Constituționale care a declarat neconstituțională Legea cu privire la funcționarea limbilor vorbite pe teritoriul R. Moldova, votată de către deputații PSRM – Șor la ședința nocturnă a Parlamentului din 16 decembrie 2020.

Această lege a fost votată în parlament în lipsa unui aviz din partea Guvernului, fără o dezbatere așa cum cere regulamentul legislativ, fără o consultare a societății civile și chiar fără o dezbatere a academiei Moldovei și a mediului științific.

De fapt, subiectul lingvistic este unul foarte dezbătut în Republica Moldova și a ajutat partidele mai ales de stâng, dar și de dreapta să obțină capital politic.

Textul legii prevedea ca angajații instituțiilor de stat erau obligați să discute, să ofere informații și să asigure traducerea avizelor, certificatelor și a oricărui tip de documente în limba rusă, dacă cetățenii vin cu solicitări în acest sens.

Pe scurt, legea votată în 5 minute, noaptea ca hoții de socialiști oferea statut special limbii ruse și declararea acesteia ca limbă de comunicare interetnică.

Și acum mă întreb, după acest demers, dacă ar fi fost declarată această lege drept constituțională, ce i-ar fi oprit pe socialiști, ca în viitor să confere limbii ruse statut de limbă oficială, mai ales că în societate rușii din Republica Moldova s-ar fi simțit mult mai privilegiați.

Curtea Constituțională a fost sesizată de deputații de opoziție: Dinu Plîngău, Maria Ciobanu și Octavian Țîcu care au susținut o pledoarie în acest sens pentru declararea legii ca fiind neconstituțională.

Desigur că Ambasada Federației Ruse la Chișinău a venit repede cu o reacție asupra deciziei Curții Constituționale și se arată jignită și alarmată de această decizie.

De asemenea, și purtătoarea de cuvânt a Ministerului rus de Externe, Maria Zaharova, a susținut că este o decizie „regretabilă”. Mai mult, acesta afirmă că decizia este în contradicție cu promisiunile electorale ale președintei Maia Sandu și a pus accentul pe faptul că Republica Moldova este un stat multinațional în care 80% din cetățeni vorbesc limba rusă, chestiune care este una neadevărată.

Este adevărat totuși că o bună parte din populația Republicii Moldova cunoaște limba rusă la nivel conversațional, dar să nu uităm că cetățenii moldoveni născuți după anii 90 nu au fost atât de motivați să învețe limba rusă, mai ales cei din mediul rural. Da, cei născuți în Uniunea Sovietică, au fost obligați să o învețe, însă acum, pentru cei care nu cunosc, limba rusă se învață în liceele din Republica Moldova ca o limbă străină și doar 3 ani.

Acum, în altă ordine de idei, haideți să ne întrebăm de ce deputații lui Igor Dodon nu au votat această lege de acordare a mai multor drepturi limbii ruse atunci când aveau o majoritate confortabilă în parlament, un guvern cu puteri depline și funcția de președinte?

Pentru că Igor Dodon a realizat exact ceea ce și-a dorit: a organizat o campanie de PR în jurul acestui subiect pentru a-i arăta electoratului și partenerilor externi din Federația Rusă că numai el poate lupta pentru drepturile cetățenilor de limbă rusă din Republica Moldova.

Această mișcare a fost făcută în special pentru a face valuri în societate și desigur pentru a motiva electoratul rusesc al Partidului Socialiștilor să fie mai activ, în eventualitate declanșării unor alegeri anticipate, care par tot mai aproape de a fi organizate.

Socialiștii ca să sensibilizeze și mai mult electoratul pro-rus au declarat că vor ataca decizia la Comisia de la Veneția, dar și că vor înregistra un alt proiect pentru a apăra statutul limbii ruse și desigur amenință cu proteste ale vorbitorilor de limbă rusă.

Mai mult decât atât, observăm încă o dată că activitatea Curții Constituționale nu este una politică și pe bună dreptate această instituție în actuala componență a demonstrat de nenumărate ori este independentă față de orice altă autoritate publică și își îndeplinește cu brio rolul de garant al supremației Constituției Republicii Moldova.

În eventualitatea declarării drept constituționale a acestei legi care oferă statut special limbii ruse, bugetul Republicii Moldova ar fi fost unul sufocat de o întreagă birocrație și aici mă refer la cheltuirea unor sume enorme de bani, care s-ar fi ridicat la milioane de lei moldovenești anual.

Pe lângă această chestiune administrativă, majoritatea cetățenilor Republicii Moldova, care sunt vorbitori de limba română în proporție de 80 la sută din populația țării s-ar fi simțit discriminați. Dacă limba rusă ar fi fost declarată limbă de comunicare interetnică alături de limba română, atunci vorbitorii de limba rusă nu ar mai fi motivați niciodată să învețe limba de stat – limba română, poate că nu ar mai fi bacalaureatul la limba română unul obligatoriu pentru toți elevii din Moldova, această decizie ar fi provocat în lanț tot mai multe și mai multe chichițe legislative, chestiune care nu ar fi deloc tolerată de majoritatea populației.

Notă: Laurențiu Pleșca este asistent de proiect în cadrul Fundației pentru Dezvoltarea Societății Civile. Este licențiat în Științe Politice, Universitatea din București, în prezent fiind masterand la aceeași facultate, Programul de Studii Europene. Vorbește 3 limbi străine: engleză, italiană și rusă. Principalele sale puncte de interes în domeniul politic sunt: dezvoltarea economică a României în cadrul UE, securitatea UE, Parteneriatul Estic. De asemenea, îl preocupă  integrarea europeană și analizează politica internă și externă a României, cât și a Republicii Moldova.