„Dacă credeți că al Treilea Război Mondial este inimaginabil, citiți asta”: Cum vede istoricul Neil Ferguson viața în America dacă SUA vor pierde un eventual război cu China

Istoricul scoțian Neil Ferguson, care locuiește în Statele Unite, a publicat un editorial în Bloomberg în care a prezentat mai multe scenarii sumbre despre cum ar arăta lumea dacă Ucraina, Israel sau Taiwan ar ceda în fața adversarilor lor. Un alt scenariu imaginează modul în care se vor comporta americanii dacă vor pierde un război major, de exemplu, cu China, scrie Meduza.

Scriitorii și regizorii de film au venit de mult timp cu istorii alternative ale conflictelor majore care ar trebui să servească drept avertisment pentru americanii mulțumiți, scrie Ferguson, care se întreabă dacă poporul american își poate imagina cu adevărat o înfrângere, în condițiile în care retragerea umilitoare a SUA din Afganistan în 2021 a căzut rapid în gaura memoriei colective.

Același lucru, crede el, se va întâmpla dacă Rusia va învinge armata ucraineană, care se confruntă cu o lipsă acută de muniție în acest moment.

Recomandări Video:

Articolul continuă mai jos...

Explicațiile unui istoric despre nostalgia după ziua de 1 Mai în regimul Ceaușescu

4:31

Câteva idei despre cum să faci din grătar o masă sănătoasă

4:50

Cum eviți mirosul neplăcut la pornirea aerului condiționat în mașină

1:39

Sfaturi despre cum să faci față meselor de Paște ca să nu îți afecteze dieta

4:31

Din scaunul rulant, campion național la raliu intrat în Cartea Recordurilor

4:58

Autorul se întreabă cum ar reacționa Statele Unite dacă, să zicem, la sfârșitul anului 2024, ar apărea rapoarte conform cărora Iranul ar fi reușit să creeze arme nucleare, iar Hezbollah, proxy-ul său din Liban, ar lansa un atac masiv cu rachete asupra Israelului. Ar amenința SUA Iranul că își vor folosi propriile arme nucleare, așa cum au amenințat Uniunea Sovietică în 1973? Sau Washingtonul va publica un alt avertisment la adresa Israelul să nu “escaladeze” lupta pentru propria supraviețuire?

O altă întrebare este cât timp își vor mai aminti americanii de Taiwan dacă armata chineză va bloca insula, iar președintele american (după ce a analizat riscurile izbucnirii unui al treilea război mondial) nu-și va trimite navele în ajutor? Vor fi americanii mai interesați de sfârșitul democrației taiwaneze și de dominația Partidului comunist Chinez (PCC) în insulă decât de premiile Grammy sau de Super Bowl?

Autorul speră cu adevărat că niciunul dintre aceste scenarii sumbre nu se va adeveri. Dar, mai ales după căderea Kabulului în 2021, scrie Ferguson, îi este greu să nu se gândească la faptul că Statele Unite ar putea ceda cu nerușinare în toate cele trei cazuri. Acest lucru se explică prin faptul că americanii, în adâncul sufletului lor, nu cred că înfrângerea li s-ar aplica și lor. Asta pentru că, scrie istoricul, în Vietnam, ca și în Afganistan, consecințele au fost suportate de localnici. Prin urmare, este greu de argumentat că Statele Unite ar suferi consecințe nefaste dacă ar permite invadarea Ucrainei, Israelului sau Taiwanului.

Neil Ferguson menționează în editorialul său cartea SS-GB de Len Deighton, care prezintă o istorie alternativă a Marii Britanii. În romanul din 1978, Deighton scrie despre evenimentele fictive care au avut loc după ce Germania a invadat Anglia în 1940, l-a întemnițat pe rege, l-a executat pe Winston Churchill și a format un guvern marionetă. Personajul principal al romanului este detectivul Douglas Archer, a cărui casă a fost distrusă în timpul unui raid asupra Londrei. Archer trăiește de dragul fiului său cel mic și investighează crimele pentru că trebuie investigate, chiar dacă trebuie să raporteze la SS Gruppenführer. Romanul, după cum notează istoricul, este impregnat de un realism dur; cititorul aproape că poate simți mirosul de funingine și smog al Londrei bombardate.

Deighton presupune în mod plauzibil că, odată cu înfrângerea Marii Britanii, Hitler nu ar fi avut nevoie să rupă Pactul cu URSS și să invadeze Uniunea Sovietică, în timp ce SUA pot rămâne neutre.

În anumite circumstanțe, spune Neil Ferguson, imaginaea eșecului poate submina moralul, dar, în același timp, concentrează mintea asupra imperativului de a nu pierde. Potrivit autorului, nu este dificil pentru ucraineni să își imagineze ce ar însemna înfrângerea – au văzut cadavrele civililor uciși pe străzile din Bucea de soldații ruși. Ucrainenii știu de ce este capabilă armata colonială a lui Putin. La fel, continuă Ferguson, majoritatea israelienilor știu că o victorie a Hamas ar fi preludiul unui al doilea Holocaust. Israelienii nu vor uita niciodată atrocitățile din 7 octombrie 2023.

Dar puțini americani gândesc la fel, notează istoricul. Au trecut exact 40 de ani de la „Red Dawn”, în care trupele sovietice invadează Statele Unite, iar personajul lui Patrick Swayze le ordonă liceenilor pe care îi conduce să îi înfrunte pe invadatori în stil Rambo. Ferguson se îndoiește că un astfel de film ar putea fi realizat acum.

Istoricul notează că americanii tratează filmele cu dezastre foarte diferit față de Marea Britanie. În serialul britanic de science-fiction Doctor Who, dezastrele lovesc în mod regulat Londra, iar fiecare atac extraterestru conține o aluzie la Blitz, bombardamentul Londrei din 1940-1941. Dar când americanii au vizionat filmul Contagion (2011), puțini și-au imaginat o pandemie reală. Când americanii deschid televizorul, adaugă Ferguson, ei vor să lase restul lumii în spate. În loc să contemple un viitor distopic, americanii aleg să se cufunde în cultul lui Taylor Swift – o formă de evadare în masă care amintește de mania pentru zeițele ecranului din anii 1930 izolaționiști.

În editorialul său, Ferguson prezintă o descriere a unui film despre care spune că nimeni nu îl va regiza: 2024, China blochează Taiwanul, iar autoritățile taiwaneze cer Statelor Unite să trimită nave pentru a ridica blocada și a restabili navigația. Pentru a face acest lucru, va fi nevoie de cel puțin două grupuri de atac de portavioane și multe submarine. SUA au un portavion american în Marea Roșie, alte două în largul coastelor Filipinelor și unul în apele japoneze.

Toate acestea, continuă Ferguson, vor provoca panică pe Wall Street: acțiunile vor scădea cu 20%, dar acțiunile Apple (care își are cea mai mare parte a producției în China) și Nvidia (multe dintre cipurile sale sunt produse în Taiwan) vor scădea cu 50%. Dolarul va crește în tranzacțiile internaționale, dar rezidenții din SUA vor începe să-și retragă economiile din bănci.

Situația se va complica și mai mult, scrie istoricul, dacă China va începe să atace navele americane cu rachete și drone. În plus, prezice el, președintele SUA va trebui să decidă rapid dacă va trebui să aprobe sau nu atacuri japoneze asupra bazelor chineze (dacă Japonia se alătură conflictului). În acest context, scrie Ferguson, armata americană îi va reaminti președintelui că SUA va rămâne fără unele tipuri importante de arme în decurs de o săptămână, de exemplu, rachete anti-navă cu rază lungă de acțiune.

Și toate acestea s-ar întâmpla în acest an – în mijlocul unor alegeri, în timp ce candidatul republican Donald Trump îi va reproșa lui Biden fie că a început un alt „război etern”, fie că a dat dovadă de slăbiciune, în timp ce TikTok deținut de chinezi va fi ocupat să convingă tinerii americani de necesitatea morală a „reunificării” Taiwanului cu partea continentală a Chinei.

Orice perturbare reușită a infrastructurii de telecomunicații a țării de către chinezi – așa cum este imaginată în Leave the World Behind – ar declanșa cu mare probabilitate haosul în marile orașe.

Acum, tot ce trebuie să vă imaginați – după ce comunicațiile ar fi fost restabilite – este vicepreședintele Kamala Harris anunțând noua politică de aducere acasă a trupelor americane. Acest lucru ar fi urmat de o transmisiune în direct a sosirii președintelui Xi Jinping la Taipei. În cele din urmă, o săptămână mai târziu, miniștrii de externe ai Chinei, Rusiei, Iranului și Coreei de Nord s-ar întâlni la Beijing pentru a anunța formarea Sferei de Co-prosperitate a Marii Eurasii.

“Toate acestea vi se pot părea capricioase sau fantastice. Dar nu este cu mult mai extravagant decât extraordinara bulversare globală care a început la Pearl Harbor la 7 decembrie 1941. Și trebuie să ne amintim că, pentru contemporani, era departe de a fi clar – până la succesul debarcărilor din Ziua Z, doi ani și jumătate mai târziu – că Aliații vor câștiga în cele din urmă războiul”, notează istoricul.

Acesta propune un exercițiu – cum ar arăta viața de zi cu zi în PCC-SUA. La început, destul de normală – Taylor Swift ar continua, probabil, să cânte, iar Kansas City Chiefs ar continua să joace. Doar treptat, prietenii noștri de la Beijing ar începe să-și facă simțită prezența.

Abia după câteva luni ai începe să te îngrijorezi serios în legătură cu ceea ce ai fi putut spune în telefoanele și e-mailurile tale și în vechile tale articole. Și atunci ai începe să ștergi lucruri. Cu gândul că oricum acele cuvinte ofensatoare sunt probabil oricum salvate pe serverele marilor tehnologii.

Unii ar colabora. Alții ar rezista. Cei mai mulți ar consimți.

“Vorbind în numele meu, nimic nu mi-ar displăcea mai mult decât să mă plimb prin New York sau San Francisco cu ochii pe jumătate închiși, pentru a evita să observ semnele revelatoare ale supravegherii PCC.

Dar dacă nu vă deschideți ochii – și îi deschideți larg – la scenariul plauzibil al înfrângerii chiar acum, atunci riscați ca într-o zi să trebuiască să faceți exact acest lucru”, încheie istoricul.