Cum vede JD Vance lumea – și de ce contează asta (BBC)

O dispută la Casa Albă a sfâșiat alianța SUA cu Ucraina, a zguduit liderii europeni și a evidențiat rolul-cheie al lui JD Vance în exprimarea în forță a politicii externe a lui Donald Trump. Vicepreședintele a ieșit dând cu pumnul în masă pe scena globală – dar ce anume îi determină viziunea asupra lumii?, se întreabă BBC.

Primul discurs extern important al lui Vance, la Conferința de Securitate de la Munchen de la mijlocul lunii februarie, i-a luat pe mulți prin surprindere.

În loc să se concentreze asupra războiului din Ucraina, vicepreședintele SUA a menționat doar pe scurt cel mai sângeros conflict european de la cel de-al Doilea Război Mondial încoace.

În schimb, el și-a folosit debutul pe scena internațională pentru a mustra aliații apropiați ai SUA cu privire la imigrație și libertatea de exprimare, sugerând că establishmentul european este antidemocratic. El i-a acuzat că ignoră voința cetățenilor lor și a pus sub semnul întrebării care sunt valorile comune pe care le apără cu adevărat împreună cu SUA.

„Dacă vă temeți de propriii votanți, America nu poate face nimic pentru voi și, de altfel, nici voi nu puteți face nimic pentru poporul american”, a avertizat el.

A fost un mod îndrăzneț și poate neașteptat de a se prezenta lumii – supărând aliații europeni. Câteva zile mai târziu, însă, el a revenit în actualitate, în centrul unei dispute înverșunate cu președintele ucrainean Volodimir Zelenski, pe care l-a acuzat de nerecunoștință.

Pentru cei care au studiat ascensiunea lui Vance, aceste două episoade nu au fost o surpriză.

Vicepreședintele a ajuns să reprezinte o aripă intelectuală a mișcării conservatoare care dă expresie trumpismului și, în special, modului în care mantra „America pe primul loc” se aplică dincolo de granițele sale. În scrieri și interviuri, Vance a exprimat o ideologie care pare să unească punctele dintre lucrătorii americani, elitele globale și rolul SUA în lumea largă.

În campania electorală de anul trecut, alături de Donald Trump, Vance și-a petrecut o mare parte din timp criticându-i dur pe democrați – îndatoririle obișnuite de câine de atac pe care le primesc în mod tradițional candidații la funcția de vicepreședinte – și certându-se cu reporterii.

Și, în timp ce rolul extraordinar și neconvențional al lui Elon Musk în administrația Trump l-a eclipsat inițial, discursul de la Munchen și confruntarea din Biroul Oval au ridicat profilul adjunctului lui Trump.

De asemenea, au dus la întrebări cu privire la călătoria ideologică sinuoasă pe care a făcut-o în timpul anilor petrecuți în mișcarea conservatoare – și la ceea ce crede cu adevărat acum.

„Este mult mai mult un pragmatic decât un ideolog”, a declarat James Orr, profesor asociat de filosofie a religiei la Universitatea din Cambridge și un prieten pe care Vance l-a descris drept “șerpașul britanic”.

„Este capabil să articuleze ce este și ce nu este în interesul american”, a spus Orr. „Iar interesul american nu este interesul unei utopii abstracte sau al unei matrice de propuneri și idei, ci al poporului american”.

Vance a revenit în mod repetat la această temă „America pe primul loc” – sau poate „Americanii pe primul loc” – în discursuri, trasând o linie de demarcație între ceea ce el critică drept ortodoxia politicii economice și externe a Washingtonului în străinătate și luptele clasei muncitoare americane rămase în urmă acasă.

 

La Convenția națională republicană din vara anului trecut, de exemplu, el a deplâns modul în care în orașele mici din SUA „locurile de muncă au fost trimise în străinătate și copiii au fost trimiși la război”. Și l-a atacat pe președintele de atunci Joe Biden, spunând: „Timp de o jumătate de secol, el a fost un campion al fiecărei inițiative politice menite să facă America mai slabă și mai săracă”.

Dar Vance este, de asemenea, o persoană care, după o educație dură într-o familie din Ohio cu rădăcini apalachiene și o faimă bruscă pe fondul unui bestseller de memorii, Hillbilly Elegy, a încercat multe puncte de vedere diferite.

Nu numai că este un fost „Never Trumper”, care l-a descris pe președintele SUA în 2016 ca fiind „condamnabil” și „un idiot”, dar cartea sa pune o mare parte din vina pentru situația dificilă a săracilor din mediul rural pe seama alegerilor făcute de indivizi.

Mai recent, el a transferat vina asupra elitelor – un grup pe care l-a definit în diferite feluri ca fiind democrați, republicani convenționali, liberali, lideri de corporații, globaliști și academicieni.

În discursuri, Vance susține în mod regulat că „America nu este doar o idee… America este o națiune”.

El asociază această afirmație cu o poveste despre cimitirul strămoșesc al familiei sale din Kentucky, unde spune că el, soția sa și copiii lor vor fi îngropați într-o zi, susținând că familia și patria sunt mai importante decât unele dintre ideile fundamentale tradiționale ale Americii.

În opinia lui Vance, prioritatea administrației Trump ar trebui să fie îmbunătățirea vieții americanilor care locuiesc în țară de generații întregi și care, cu toate acestea, dispun de o mică parte din bogăția imensă a națiunii.

Rod Dreher, un scriitor conservator american care este, de asemenea, un prieten al vicepreședintelui, a declarat că gândirea lui Vance provine din convingerea că „republicanii moderați normali… nu au reușit să ofere nimic pentru a opri așa-numitele războaie veșnice și, de asemenea, nu au reușit să ofere nimic americanilor obișnuiți ca cei de unde provine el, care suferă din punct de vedere economic din cauza globalismului și a efectelor migrației în masă și a fentanilului”.

„A fost „red-pilled”, ca să spunem așa, de Donald Trump”, a declarat Dreher săptămâna aceasta în cadrul Today Programme de la BBC Radio 4.

„Red-pilled” este o expresie în argou de pe internet pentru trezirea bruscă la un presupus adevăr ascuns, așa cum apare în filmele Matrix. Este folosit în mod obișnuit de internauții care cred că au un acces special la realitate și că persoanele cu opinii liberale, centriste sau ale establishmentului sunt gânditori necritici.

Vance este un vicepreședinte care, mai mult decât șeful său, pare extrem de conectat la cultura internetului. Este un utilizator entuziast al X, care de multe ori intră direct în discuții, în loc să îl folosească, așa cum fac mulți politicieni, ca o platformă pentru anunțuri.

Aparițiile sale în podcasturi de extremă dreaptă, în timp ce încerca să obțină sprijin pentru o candidatură la Senat, au oferit material pentru adversarii săi, la fel ca și comentariile provocatoare de tip troll, cum ar fi faptul că SUA sunt conduse de „doamne cu pisici fără copii”.

Căsătorit cu fiica unor imigranți indieni, el a respins și a fost respins de membri ai dreptei alternative, chiar dacă se face ecoul unora dintre opiniile acestora. Cu toate acestea, el are prieteni și aliați atât la vârful Silicon Valley, cât și în unele dintre colțurile sale mai puțin cunoscute.

 

După absolvirea Facultății de Drept din Yale, a fost introdus în lumea capitalului de risc de către influentul conservator din Silicon Valley Peter Thiel, care i-a finanțat ulterior campania pentru Senatul SUA.

El a citat persoane precum bloggerul Curtis Yarvin, un guru cheie în mișcarea „neo-reacționară”, care visează la fantezii ale unor societăți hipercapitaliste asistate de tehnologie și conduse de monarhi puternici.

Familiaritatea sa cu lumea mai puțin vizibilă a internetului a fost demonstrată și mai mult atunci când a răspândit zvonuri false despre imigranți care mănâncă animale de companie și o acuzație despre corupția ucraineană.

În același timp, a spus Young, povestea sa despre cimitirele familiei și țara natală sugerează o altă tendință politică – o „tulburătoare nuanță de nativism”.

„Asta îi deranjează pe unii oameni și pe bună dreptate”, a spus ea. „O parte din moștenirea americană este că suntem o națiune de imigranți. [Fostul președinte republican] Ronald Reagan a vorbit despre asta, despre faptul că unul dintre lucrurile distinctive ale acestei țări este că oricine poate veni aici din orice parte a lumii și poate deveni american.”

Gândirea lui Vance de tipul „americanii pe primul loc” se extinde în mod clar la problema războiului din Ucraina. Când era senator, a criticat adesea implicarea Americii în război și sumele uriașe cheltuite pentru acesta, își amintește fostul său coleg din Senat Josh Hawley, republican din Missouri.

„Poziția sa de atunci semăna foarte mult cu ceea ce este acum… că conflictul trebuie să se încheie”, a declarat Hawley pentru BBC. „Trebuie să se încheie într-un mod cât mai avantajos pentru securitatea Statelor Unite și trebuie să se încheie într-un mod în care aliații noștri europeni să își asume o responsabilitate sporită”.

Vance a acuzat în mod regulat administrația Biden că este mai interesată de Ucraina decât de stoparea imigrației ilegale. Scriind în 2022, în timpul campaniei sale pentru Senat și după invazia rusă, el a declarat: „Să fiu al naibii dacă voi acorda prioritate frontierei de est a Ucrainei acum când propria noastră frontieră de sud este cuprinsă de un tsunami uman de imigranți ilegali”.

Opiniile sale au ieșit la iveală în timpul acelei dispute dramatice cu președintele Zelenski în Biroul Oval.

Vance l-a acuzat pe Zelenski de lipsă de respect, de trimiterea politicienilor într-un „turneu de propagandă” în Ucraina și de a fi insuficient de recunoscător pentru ajutorul SUA.

„Oferiți câteva cuvinte de apreciere pentru Statele Unite ale Americii și pentru președintele care încearcă să vă salveze țara”, i-a spus el președintelui ucrainean.

 

Discuția i-a făcut pe liderii europeni să se grăbească să îl apere pe Zelenski, încercând în același timp să mențină negocierile privind un posibil acord de pace.

Vance a stârnit apoi indignarea generală a aliaților atunci când a disprețuit ideea unor garanții de securitate sub forma unor trupe „dintr-o țară oarecare care nu a purtat un război în ultimii 30 sau 40 de ani”.

Ulterior, el a negat că vorbea despre Marea Britanie sau Franța, singurele două țări europene care și-au declarat public disponibilitatea de a trimite forțe de menținere a păcii în Ucraina.

Dar disponibilitatea vicepreședintelui de a călca pe bătături aliații reflectă o viziune asupra lumii care, în cuvintele sale, are puțin timp pentru „moralismele despre «această țară este bună», «această țară este rea»”.

„Asta nu înseamnă că trebuie să ai o orbire morală completă, dar înseamnă că trebuie să fii onest cu privire la țările cu care ai de-a face, și există un eșec total de a face acest lucru cu cea mai mare parte a instituției noastre de politică externă din această țară”, a declarat el unui editorialist New York Times anul trecut.

Tonul său s-a schimbat față de cei doi ani petrecuți în Senatul SUA înainte de a fi ales de Trump.

Democratul Cory Booker și-a amintit de Vance ca fiind „foarte pragmatic și grijuliu”.

„De aceea, unele dintre aceste lucruri mă surprind”, a declarat Booker pentru BBC.

Alții detectează aceeași deconectare.

David Frum, care scrie acum la revista The Atlantic, a declarat că opiniile lui Vance s-au schimbat semnificativ față de momentul în care l-a însărcinat pentru prima dată pe fostul pușcaș marin, care pe atunci frecventa Universitatea de Stat din Ohio, să scrie pentru site-ul său despre politica conservatoare, în urmă cu mai bine de 15 ani.

„El nu era în niciun fel războinicul cultural care este astăzi”, a declarat Frum.

Frum, un fost redactor de discursuri al lui George W Bush și un critic ferm al lui Trump, a declarat că viziunea lui Vance asupra Rusiei reprezenta „admirație ideologică”.

La Munchen, în timp ce vorbea despre libertatea de exprimare, vicepreședintele a citat cazuri în care erau implicați conservatori și creștini din țările occidentale, dar a evitat să menționeze represiunile dure ale Rusiei împotriva exprimării.

Vance și aliații săi resping faptul că el este un simpatizant al lui Putin.

„Niciodată nu am susținut că Putin este o persoană amabilă și prietenoasă”, a declarat Vance, într-un discurs la Conferința de Securitate de la Munchen din 2024.

„Nu trebuie să fim de acord cu el. Îl putem contesta și adesea îl vom contesta”, a spus el. „Dar faptul că este un om rău nu înseamnă că nu ne putem angaja în diplomație de bază și în prioritizarea intereselor Americii”.

BBC a cerut Casei Albe să comenteze poziția lui Vance în legătură cu Ucraina și Rusia.

În opinia lui Vance, o încheiere rapidă a conflictului din Ucraina nu înseamnă doar oprirea cheltuirii a miliarde de dolari la mii de kilometri distanță.

El însuși a declarat că SUA și prietenii săi trebuie să se concentreze pe probleme mai importante decât Ucraina, și anume amenințarea Chinei, pe care a numit-o „cel mai important concurent al nostru… pentru următorii 20 sau 30 de ani”.

Opiniile lui Vance cu privire la Ucraina și dorința sa de a le exprima public au reprezentat un moment dramatic în primele zile ale celui de-al doilea mandat prezidențial al lui Trump.

Dar a oferit, de asemenea, o ilustrare vie a ideologiei vicepreședintelui, a importanței sale în cadrul administrației Trump și a modului în care acesta vede locul Americii în lume.