Cum arată cu adevărat nava cumpărată de forțele navale române din Turcia: o platformă militară cu echipament complex

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

Analiză a publicației grecești Geostratigika, via Rador: Marea Neagră este în fierbere, iar România tocmai a făcut o mutare de șah-mat la care nimeni nu se aștepta să se finalizeze în acest mod. Bucureștiul a primit o navă cu totul nouă, care, deși inițial fusese construită pentru nevoile Marinei Militare a Turciei, a ajuns în final în posesia României, fără ca nava să fi operat nici măcar o zi sub pavilion turcesc. Această evoluție nu este o simplă tranzacție de vânzare-cumpărare; este o dovadă că nevoile geopolitice răstoarnă deseori previziunile militare inițiale.

Totul a început în esență în anul 2014, după ce Rusia a invadat Crimeea. România a simțit cum ursul rus îi suflă în spate și a înțeles că flota sa avea nevoie de o modernizare imediată. Deși compania turcă STM a fost la un pas de a semna contractul, cu o ofertă de corvete din clasa Ada, jocurile politice și birocrația UE au înghețat procesul. Rezultatul? România a pierdut aproape un deceniu cochetând cu Franța, doar pentru a reveni în final tot în brațele industriei navale turcești.

Noua achiziție aduce cu ea know-how-ul Turciei, testat pe trei fronturi: Marea Neagră, Marea Egee și Mediterana de Est. În timp ce Turcia o caracterizează drept o navă de mare deschisă (OPV) pe baza propriilor sale misiuni, România o vede ca pe o „corvetă ușoară”, mizând pe versatilitatea sa.

Nevoia Turciei de a avea aceste nave a apărut ca urmare a doctrinei „Patria Albastră” și din nevoia de a proteja zăcămintele de hidrocarburi. Navele mai vechi din clasa Burak ajungeau la sfârșitul duratei lor de viață, iar întreținerea lor devenea un coșmar. Așa s-a născut clasa Hisar, pe care se bazează nava românească.

Nava are aproape 100 de metri lungime, 14,42 metri lățime și un deplasament de 2.300 de tone. Marele său avantaj este filosofia „fitted-but-not-with”. Ce înseamnă acest lucru în practică? Că nava este livrată cu infrastructura de bază, dar poate accepta foarte rapid sisteme de armament greu și senzori, în funcție de nevoile de război. Acest lucru reduce costurile de întreținere pe timp de pace, fără a sacrifica puterea de luptă dacă lucrurile devin dificile.

Chiar dacă România își păstrează secrete ”cărțile” legate de echipamentul final, dacă ne bazăm pe configurația turcească, vorbim despre un „homar”. Nava poate transporta un tun de 76 mm, turela Yalman de la Roketsan, până la opt rachete antinavă Atmaca, precum și sistemul de protecție apropiată (CIWS) Gökdeniz de la ASELSAN.

În domeniul propulsiei, sistemul CODELOD asigură economie de combustibil cu motoare electrice pentru viteze mici, în timp ce motoarele diesel preiau controlul atunci când este necesară o viteză de până la 24 de noduri (deși în teste a „prins” 26,9). Raza sa de acțiune atinge 4.500 de mile marine, permițându-i să patruleze timp de 21 de zile fără realimentare.

În plus, dispune de spațiu pentru 104 membri ai echipajului, un elicopter de 10 tone și capacitatea de a sprijini vehicule aeriene fără pilot (UAV). Sistemul de gestionare a luptei ADVENT, care este „inima” navei, permite cooperarea directă și schimbul de date prin intermediul Link 16, transformând nava într-un nod critic în războiul modern centrat pe rețea.

Mai simplu spus, România nu a primit doar o navă de patrulare. A primit o platformă care poate fi transformată într-o mică fregată, schimbând regulile de intervenție în „vecinătatea” noastră.

Articolul s-a bazat pe specificațiile tehnice ale claselor Ada și Hisar (STM/ASFAT), pe relatări despre doctrina „Patria Albastră” și pe surse deschise despre achizițiile de apărare ale României după anul 2014.

Traducerea Rador: Carolina Ciulu