Cum a motivat Curtea Constituțională desființarea supraimpozitării tuturor pensiilor speciale

În motivarea deciziei, Curtea Constituțională a stabilit că articolul 101 din Legea nr.227/2015 privind Codul fiscal este neconstituțional deoarece curprinde reglementări insuficient elaborate și lipsite de precizie și previzibilitate.

Astfel, în ceea ce privește veniturile din pensii care au o parte contributivă și o parte necontributivă, categorie reprezentată de pensiile de serviciu, „Curtea observă că, actele normative din acest domeniu reglementează cuantumul pensiei de serviciu în funcție de o cotă procentuală raportată la venitul obținut pe o anumită perioadă, respectiv un anumit număr de luni calendaristice. Or, textul de lege criticat nu precizează partea contributivă avută în vedere la determinarea impozitului, respectiv – cea determinată prin raportare la întreaga perioadă contributivă, sau doar la lunile calendaristice valorificate pentru stabilirea bazei de calcul al pensiei de serviciu. O asemenea inconsistență normativă reprezintă o încălcare a prevederilor art.1 alin.(5) din Constituție”.

De asemenea, tot pentru categoria pensiilor de serviciu, „Curtea constată că reglementarea criticată face trimitere la două repere în vederea stabilirii bazei impozabile: nivelul câștigului salarial mediu net și nivelul câștigului salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat. În ceea ce privește cel de-al doilea indicator, Curtea reține că acesta este stabilit anual, prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat, pe baza datelor statistice calculate și publicate de Institutul Național de Statistică. În ceea ce privește primul indicator, Curtea observă că textul criticat se referă la câștigul salarial mediu net, cu precizarea unei modalități de calcul care face trimitere la câștigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat, ceea ce face ca și acest indicator să fie variabil. Or, din moment ce indicatorii nu sunt constanți, iar valoarea lor se stabilește anual, odată cu adoptarea legii bugetului de stat pe anul respectiv, se creează premisele unei recalculări anuale a pensiei de serviciu aflate în plată, prin raportare la fiecare nou nivel al câștigului salarial mediu brut și al câștigului salarial mediu net. O asemenea reglementare este lipsită de previzibilitate întrucât supune calculul pensiei de serviciu unei permanente fluctuații în funcție de cei doi indicatori. În consecință, această modalitate de calcul reprezintă o măsură care echivalează cu o diminuare a bazei de calcul, ceea ce este neconstituțional prin raportare la dispozițiile art.1 alin.(3) și (5) din Legea fundamental”.

Totodată, Curtea Constituțională reamintește că, în jurisprudența sa, a reținut că principiul constituțional al previzibilității legii are o semnificație aparte în materie fiscală, unde regulile sunt tehnice și complexe și se adresează contribuabililor nespecialiști. Raporturile de drept fiscal sunt consacrate la nivel constituțional de art.56, intitulat Contribuții financiare, care prevede următoarele: „(1) Cetățenii au obligația să contribuie, prin impozite și prin taxe, la cheltuielile publice. (2) Sistemul legal de impuneri trebuie să asigure așezarea justă a sarcinilor fiscale. (3) Orice alte prestații sunt interzise, în afara celor stabilite prin lege, în situații excepționale.” De asemenea, art.139 alin.(1) din Constituție prevede că „Impozitele, taxele și orice alte venituri ale bugetului de stat și ale bugetului asigurărilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege”. Cu alte cuvinte, obligația cetățenilor de a contribui la cheltuielile publice trebuie să se realizeze numai în cadrul unui sistem legal de impuneri, care să asigure așezarea justă a sarcinilor fiscale. Normele constituționale, atunci când fac referire la „sistemul legal de impuneri” și la stabilirea veniturilor la bugetul de stat și bugetul asigurărilor sociale de stat „numai prin lege”, generează în sarcina statului nu numai obligația de stabili un sistem care să țină seama de realitatea specifică a contribuabililor, pe de o parte, și de nevoile statului, adică de dimensiunile cheltuielilor publice, pe de altă parte, ci și obligația ca acest sistem să se fundamenteze pe lege, deci pe un cadru legislativ riguros reglementat, clar și coerent, care să asigure previzibilitate atât pentru contribuabil, cât și pentru stat. Dreptul legiuitorului de a reglementa formarea, administrarea, întrebuințarea și controlul resurselor financiare ale statului, astfel cum rezultă din prevederile constituționale, nu este unul absolut, ci este supus exigențelor constituționale referitoare la principiul legalității și securității raporturilor juridice fiscale, în componenta privind calitatea normelor edictate. De altfel, potrivit dispozițiilor art.3 din Codul fiscal, unul dintre principiile fiscalității este cel referitor la certitudinea impunerii [art.3 lit.b)] care vizează „elaborarea de norme juridice clare, care să nu conducă la interpretări arbitrare, iar termenele, modalitatea și sumele de plată să fie precis stabilite pentru fiecare plătitor, respectiv aceștia să poată urmări și înțelege sarcina fiscală ce le revine […]” [Decizia nr.900 din 15 decembrie 2020, precitată, paragraful 89].

Or, textul de lege criticat prevede o bază impozabilă a cărei modalitate de calcul, așa cum s-a arătat mai sus, este incertă și insuficient reglementată, ceea ce este contrar prevederilor art.1 alin.(3) și (5) din Constituție în coroborare cu cele ale art.56 alin.(2) și ale art.139 alin.(1) din Legea fundamentală. Pensiile au o anumită bază de calcul stabilită de legiuitor, ceea ce determină clasificarea acestora în pensii acordate pe baza principiului contributivității și pensii de serviciu, însă, în ceea ce privește baza de impozitare a pensiilor de serviciu, aceasta nu poate fi o măsură care să echivaleze cu o diminuare a bazei de calcul a acestora, întrucât se încalcă dispozițiile art.1 alin.(3) și (5) din Constituție.

În continuare, Curtea observă că, din categoria pensiilor de serviciu pentru care legiuitorul a stabilit un impozit în funcție de partea contributivă și cea necontributivă a acestora, fac parte și pensiile magistraților. Așa cum s-a subliniat în jurisprudența Curții, ca principiu, orice reglementare referitoare la salarizarea și stabilirea pensiilor magistraților trebuie să respecte cele două principii, al independenței justiției și al statului de drept, cadrul constituțional actual fundamentând securitatea financiară a magistraților [Decizia nr.900 din 15 decembrie 2020, paragraful 127].

Referitor la rațiunea instituirii pensiilor de serviciu ale magistraților, Curtea a reținut că pensia de serviciu a fost instituită în vederea stimulării stabilității în serviciu și a formării unei cariere în magistratură, ea constituind o compensație parțială a inconvenientelor ce rezultă din rigoarea statutelor speciale cărora trebuie să li se supună magistrații. Astfel, aceste statute speciale stabilite de Parlament prin legi sunt mult mai severe, mai restrictive, impunând magistraților obligații și interdicții pe care celelalte categorii de asigurați nu le au. Acestora le sunt interzise activități ce le-ar putea aduce venituri suplimentare, care să le asigure posibilitatea efectivă de a-și crea o situație materială de natură să le ofere după pensionare menținerea unui nivel de viață cât mai apropiat de cel avut în timpul activității.

Prin Decizia nr.467 din 2 august 2023, precitată, paragrafele 113–115, Curtea a statuat, în jurisprudența sa în ceea ce privește componenta instituțională a independenței justiției, că aceasta acoperă sistemul judiciar în întregime și implică existența unor garanții, cum ar fi: statutul magistraților (condițiile de acces, procedura de numire, garanții solide care să asigure transparența procedurilor prin care sunt numiți magistrații, promovarea și transferul, suspendarea și încetarea funcției), stabilitatea sau inamovibilitatea acestora, garanțiile financiare, independența administrativă a magistraților, precum și independența puterii judecătorești față de celelalte puteri în stat, securitatea financiară, care presupune și asigurarea unei garanții sociale, cum este pensia de serviciu a magistraților.

În concluzie, Curtea Constituțională a constatat că principiul independenței justiției apără pensia de serviciu a magistraților, ca parte integrantă a stabilității financiare a acestora, în aceeași măsură în care apără celelalte garanții ale acestui principiu.

 Context

Reamintim că un magistrat de la Tribunalul Ialomița a admis în 13 martie 2024 solicitarea judecătoarei pensionare Sevastita Stoian (fosta președintă a Secției civile de la Tribunalul Călărași) de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a articolului 101 din Codul fiscal, ce constituie temeiul legal pentru impozitarea progresivă a pensiilor de serviciu ale judecătorilor și procurorilor, potrivit luju.ro.

Numeroși magistrați pensionari din toată țara au cerut instanțelor să oblige casele județene de pensii la calcularea corectă și restituirea sumelor reținute din pensiile lor începând cu luna ianuarie a acestui an, cu titlu de impozit pe drepturile de pensie.

Judecătoarea Mioara Iancu a suspendat judecarea dosarului nr. 58/98/2024 până la pronunțarea Curții Constituționale asupra excepției de neconstituționalitate.

Curtea Constituțională a decis ulterior că supraimpozitarea pensiilor speciale este neconstituțională, adoptată anterior de Guvern și Parlament în cadrul reformei pensiilor speciale. Decizia se aplică tuturor pensiilor care au o componentă necontributivă, adică pensiile magistraților, ale militarilor, angajaților Curții de Conturi, diplomaților, piloților de avion.

Decizia este importantă atât pentru că va avea un impact asupra bugetului pe 2025, dar și pentru că reforma pensiilor speciale este un jalon din PNRR (jalonul 215). Nu e clar în acest moment dacă decizia CCR se va solda cu blocarea unor sume din PNRR.

Cine sunt beneficiarii de pensii speciale? Magistrați, diplomați, funcționarii parlamentari, personal aeronautic civil, personalul auxiliar din instanțe, angajații Curții de Conturi, militarii, polițiștii și angajații din serviciile secrete.

”În esenţă, Curtea a constatat că, în ceea ce priveşte modalitatea de calcul a impozitului care se bazează pe partea contributivă şi pe partea necontributivă a pensiilor, precum şi pe doi indicatori variabili [câştigul mediu salarial brut şi câştigul mediu salarial net], textul nu precizează care este în concret modalitatea de calcul a părţii contributive, respectiv perioada la care se raportează partea contributivă a venitului din pensii, ceea ce determină încălcarea prevederilor art.1 alin.(5) din Constituţie”, a transmis, joi, CCR, într-un comunicat de presă.

Potrivit documentului citat, de asemenea, Curtea a reţinut că „raportarea la aceiaşi indicatori variabili se menţine şi în cazul pensiilor care au doar componentă necontributivă, respectiv pensiile militare”.

„Din moment ce indicatorii folosiţi în formula de calcul nu sunt constanţi, iar valoarea lor se stabileşte anual, odată cu adoptarea legii bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul respectiv, textul de lege criticat creează premisele pentru ca pensia aflată în plată să fie permanent repusă în discuţie şi să fie supusă unei recalculări anuale, prin raportare la fiecare nou nivel al câştigului salarial mediu brut şi al câştigului salarial mediu net, ceea ce încalcă dispoziţiile art.1 alin.(3) şi (5), precum şi ale art.15 alin.(2) din Legea fundamentală”, a mai transmis CCR.

„Curtea a constatat că, în aceste condiţii, rămân aplicabile dispoziţiile Codului fiscal referitoare la cota de impozit de 10% aplicabilă fiecărei surse din fiecare categorie de venit impozabil. Decizia este definitivă şi general obligatorie”, a mai transmis instanţa constituţională.

Ce prevede articolul care a fost supus dezbaterii:

Art.101 din Legea nr.227/2015 privind Codul fiscal, supus dezbaterii, prevede:

(1) Orice plătitor de venituri din pensii are obligaţia de a calcula lunar impozitul, potrivit prevederilor prezentului articol, la data efectuării plăţii pensiei, de a-l reţine şi de a-l plăti la bugetul de stat până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei pentru care se face plata pensiei. Impozitul reţinut este impozit final.

(2) Impozitul lunar se determină de fiecare plătitor de venit din pensii, astfel:

3. a) pentru venitul lunar din pensii determinat ca urmare a aplicării principiului contributivităţii, indiferent de nivelul acestuia, din care se deduce plafonul de venit neimpozabil lunar de 3.000 de lei, se aplică o cotă de impunere de 10%;
4. b) pentru venitul lunar din pensii care are atât componentă contributivă, cât şi componentă necontributivă, din care se deduce plafonul de venit neimpozabil lunar de 2.000 de lei, pentru partea contributivă se aplică dispoziţiile lit. a), respectiv o cotă de impunere de 10%, iar pentru partea necontributivă se aplică progresiv următoarele cote de impunere:

(i) 10%, pentru partea mai mică decât nivelul câştigului salarial mediu net sau egală cu acesta;

(ii) 15%, pentru partea cuprinsă între nivelul câştigului salarial mediu net şi nivelul câştigului salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat sau egală cu acesta;

(iii) 20%, pentru partea ce depăşeşte nivelul câştigului salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat;

*) Prin derogare de la prevederile art. 101 alin. (2) lit. b) şi c) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, începând cu veniturile din pensii aferente lunii octombrie 2024, acordate în baza Legii nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, cu modificările şi completările ulterioare, plafonul de venit neimpozabil lunar este de 3.000 lei.