Cum a apărut Marele Sfinx din Egipt? Un nou studiu arată că o teorie de acum 40 de ani ar putea fi plauzibibilă

În urmă cu mai bine de 40 de ani, Farouk El-Baz – un om de știință spațială și geolog cunoscut pentru cercetările sale pe teren în deșerturile din întreaga lume – a emis teoria că vântul a jucat un rol important în modelarea Marelui Sfinx din Giza înainte ca egiptenii antici să adauge detalii de suprafață la această sculptură emblematică, relatează CNN.

Acum, un nou studiu oferă dovezi care sugerează că această teorie ar putea fi plauzibilă, potrivit unui comunicat de presă al Universității din New York.

O echipă de oameni de știință din cadrul Laboratorului de Matematică Aplicată al NYU și-a propus să abordeze această teorie prin reproducerea condițiilor peisajului de acum aproximativ 4.500 de ani – când probabil a fost construită statuia de calcar – și să efectueze teste pentru a vedea cum a manipulat vântul formațiunile de rocă.

Recomandări Video:

Articolul continuă mai jos...

Sfaturi despre cum să faci față meselor de Paște ca să nu îți afecteze dieta

4:31

Din scaunul rulant, campion național la raliu intrat în Cartea Recordurilor

4:58

Sfaturi pentru a evita să te simți prea plin după o masă

05:35

Dispozitivul care va fi obligatoriu pe mașinile înmatriculate începând cu 6 iulie 2024

2:50

Au fost operați primii pacienți în spitalul construit din donații de asociația „Dăruiește Viață”

23:06

„Descoperirile noastre oferă o posibilă „poveste de origine” pentru modul în care formațiunile asemănătoare Sfinxului pot apărea în urma eroziunii”, a declarat autorul principal al studiului, Leif Ristroph, profesor asociat la Institutul Courant de Științe Matematice al Universității din New York, într-un comunicat de presă. „Experimentele noastre de laborator au arătat că formele surprinzător de asemănătoare Sfinxului pot proveni, de fapt, din materiale erodate de fluxuri rapide”.

Echipa din spatele studiului, despre care comunicatul spune că a fost acceptat pentru publicare în revista Physical Review Fluids, a creat yardanguri modelate din argilă – o formă naturală de nisip compact care apare din cauza vântului în regiunile deșertice expuse – și a spălat formațiunile cu un curent rapid de apă pentru a reprezenta vântul.

Bazându-se pe compoziția Marelui Sfinx, echipa a folosit incluziuni mai dure, neerozabile, în interiorul movilelor de argilă moale fără caracteristici, iar cu ajutorul fluxului din tunelul de apă, cercetătorii au descoperit că o formă de leu a început să prindă contur.

În interiorul deșertului, există yardangs care arată în mod natural ca niște animale care stau sau se întind cu capul în sus, a declarat Ristroph pentru CNN. „Unii dintre ei arată atât de mult ca un leu așezat sau o pisică așezată încât uneori sunt numiți ‘Mud Lions’. (…) Experimentele noastre ar putea ajuta la înțelegerea modului în care se formează acești yardangs”, a spus el.
Mai multe despre originile misterioase ale Marelui Sfinx

În timp ce Marele Sfinx din Giza are misterele sale – cum arăta inițial și de ce a fost creat – se crede că statuia înaltă de 20 de metri (66 de picioare) a fost sculptată dintr-o singură bucată de calcar.

Teoria inițială conform căreia vântul a format un șantier în formarea Sfinxului a fost prezentată pentru prima dată într-un articol din 1981 al revistei Smithsonian Magazine, scris de El-Baz și intitulat „Desert Builders Knew a Good Thing When They Saw It”.

Premisa s-a bazat pe munca de vârf a regretatului geolog planetar Ronald Greeley, care a simulat tuneluri de vânt pentru a explora modul în care eroziunea eoliană poate modela structurile din deșert, a declarat El-Baz pentru CNN într-un e-mail.

El-Baz a spus că nu crede că acest nou studiu a oferit mai mult sprijin pentru teoria sa inițială.

Salima Ikram, distins profesor universitar de egiptologie la Universitatea Americană din Cairo, a pus sub semnul întrebării cu totul ideea că Sfinxul ar fi pornit de la un yardang.

„Odată ce Marele Sfinx a fost sculptat, natura a jucat un rol în formarea sa ulterioară, dar este puțin probabil ca forma inițială să se fi bazat pe un yardang (care sunt în general din noroi – acesta este calcar), deoarece există urme semnificative de carieră și de lucru în jurul său”, a declarat Ikram, care nu a fost implicată în studiu, într-un e-mail.

„Există prea multe dovezi ale intervenției umane în construcția Marelui Sfinx pentru ca teoria yardangului să fie fezabilă”, a mai spus Ikram.

Cercetătorii de la Universitatea din New York au declarat că rezultatele lor sugerează că structurile asemănătoare Sfinxului se pot forma în condiții destul de banale, dar descoperirile lor nu rezolvă misterele din spatele yardangurilor și al Marelui Sfinx.

„Nu este atât de alb și negru. … Nimeni nu spune că acesta este un lucru sculptat în întregime de om și nimeni nu spune că este sculptat în întregime de natură. Întrebarea este cât de mult a existat în mod natural și apoi a fost modificat ulterior”, a declarat Ristroph pentru CNN. „Ceea ce ar face (studiul nostru) ar fi să vă spună că o mare parte din baza capului, gâtul și labele, o mare parte din acestea este posibil să fie sculptate de natură, prin eroziune”.

Sursa: CNN