Criza benzinei în Rusia, provocată de loviturile precise ale Ucrainei asupra rafinăriilor. Cozi ca în perioada comunistă la benzinării, rații la pompă, crește TVA

De la Kaliningrad până la Vladivostok, șoferii ruși descoperă o realitate care părea de neimaginat într-o țară ce se laudă că este unul dintre principalii exportatori de energie ai lumii: benzina se raționalizează. În unele regiuni, cetățenii pot cumpăra doar 10-20 de litri la o alimentare – dacă găsesc carburant. În altele, singura opțiune rămasă este motorina, și aceea tot mai scumpă, scrie publicația independentă The Moscow Times.

Prețurile au explodat. De la începutul anului, costul angro al benzinei a crescut cu peste 50%, atingând maxime istorice, iar motorina s-a scumpit cu aproape 10% într-o singură lună. Pentru milioane de ruși, mobilitatea zilnică devine un lux, iar alimentarea mașinii – o loterie.

Autoritățile încearcă să explice criza printr-o combinație de factori „tehnici” și „temporari”. Pavel Bajenov, președintele Uniunii Independente a Combustibilului, afirmă că măsurile de raționalizare ar fi menite să ajute benzinăriile să „supraviețuiască unei perioade dificile” și să evite închiderea lor. Însă realitatea din teren contrazice calmul oficial.

Chiar și marile companii resimt presiunea. Potrivit publicației Izvestia, gigantul Lukoil a interzis vânzarea de benzină în canistre în unele stații din Moscova și a suspendat utilizarea cardurilor de combustibil la Nijni Novgorod – o încercare disperată de a stopa cumpărăturile de panică.

Criza actuală nu este doar un inconvenient al vremurilor de război, ci un semnal de alarmă. Loviturile tot mai dese ale dronelor ucrainene asupra rafinăriilor, lanțurile logistice fragmentate și o administrație preocupată mai mult de imagine decât de soluții au dus la o reducere de aproape 20% a capacității de rafinare a Rusiei. În Crimeea, jumătate dintre benzinării au rămas deja fără combustibil.

Kilometer-long lines for gasoline have formed in Russia.
🍾🍾🍾

Fuel shortages are occurring at Russian gas stations: In Primorye, people are now talking about a mythical „tourist rush,” while in Transbaikalia, memories of the Soviet past have already been brought to life and… pic.twitter.com/NwmaUDqcPF

— Jürgen Nauditt 🇩🇪🇺🇦 (@jurgen_nauditt) August 20, 2025

Regiunile din Orientul Îndepărtat și Districtul Federal Volga sunt printre cele mai afectate, acolo unde distanțele mari fac ca fiecare întrerupere de aprovizionare să se transforme într-o criză locală. Cinci rafinării importante au fost scoase parțial sau complet din funcțiune de la sfârșitul verii, reducând capacitatea de procesare cu aproximativ 1,1 milioane de barili pe zi.

Pentru o țară care și-a construit puterea politică pe exportul de energie, spectacolul unei economii ce nu-și poate alimenta propriile pompe este o umilință în toată regula. Kremlinul neagă că ia în calcul reducerea producției de petrol, dar reacțiile grăbite ale companiilor de stat arată cât de vulnerabil a devenit sectorul energetic rus.

Pe fondul acestor tensiuni, economia se clatină. Banca de stat VEB estimează o contracție a PIB-ului cu 0,6% pentru două trimestre consecutive – semn clar al unei recesiuni tehnice. Chiar și German Gref, influentul șef al Sberbank, a recunoscut public că Rusia traversează o perioadă de „stagnare tehnică”.

Ministerul de Finanțe, în loc să reducă cheltuielile de război, pregătește o creștere a TVA-ului de la 20% la 22%, pentru a finanța „apărarea și securitatea”. O măsură care, în esență, transferă costurile conflictului asupra populației. „Nu este sacrificiu, ci o formă de extorcare economică”, spun analiștii independenți.

În timp ce purtătorul de cuvânt al Kremlinului, Dmitri Peskov, declară că „poporul rus este unit în jurul președintelui Putin”, realitatea din stațiile de alimentare spune altceva. Fermierii se tem că utilajele vor rămâne pe câmp, transportatorii vorbesc de faliment, iar cetățenii obișnuiți se plâng pe rețelele sociale că drumurile zilnice devin imposibile.

Istoria recentă oferă avertismente. În 2022, o criză similară a combustibilului în Kazahstan a declanșat revolte masive care au schimbat regimul politic. Kremlinul speră că scenariul nu se va repeta, dar tensiunea economică și oboseala socială cresc vizibil. În Dagestan, protestele din 2023 legate de penuria de combustibil au fost rapid reprimate, dar nemulțumirea rămâne mocnită.

Putin a construit un imperiu pe petrol și gaz, dar tocmai aceste resurse ar putea deveni punctul său slab. Poate opri exporturile, poate bloca presa sau răspândi versiuni convenabile despre „mentenanța planificată” a rafinăriilor – însă nu poate ascunde pompele goale. Criza benzinei arată că propaganda poate masca multe lucruri, dar nu și un rezervor gol.

Într-un stat care și-a clădit prestigiul global pe dominația energetică, faptul că cetățenii săi nu-și pot alimenta mașinile este o imagine simbolică a fragilității interne. Rusia ar putea repara rafinăriile, reface lanțurile de aprovizionare și relaxa raționalizarea. Dar fiecare soluție temporară costă, iar fiecare criză subminează puțin câte puțin mitul „superputerii energetice”. În cele din urmă, Putin ar putea descoperi că prăbușirea nu vine de pe front, ci din propriile benzinării.

Criză economică pe scară largă

La aproape trei ani de la declanșarea invaziei în Ucraina, economia Rusiei dă semne clare de uzură, iar cetățenii obișnuiți încep să resimtă din ce în ce mai acut consecințele conflictului militar. Deși Kremlinul continuă să promoveze o imagine de stabilitate, realitatea de pe teren arată o deteriorare progresivă a condițiilor de viață pentru milioane de ruși.

Inflația a devenit una dintre cele mai presante probleme cu care se confruntă gospodăriile rusești. Prețurile alimentelor de bază au crescut vertiginos, ouăle și cartofii înregistrând majorări spectaculoase care au forțat multe familii să își reconsidere bugetele lunare. Experții economici atribuie aceste creșteri combinației dintre sancțiunile occidentale și realocarea masivă a resurselor către sectorul militar.

Industria de apărare a devenit practic singura beneficiară a economiei ruse actuale, absorbind o parte tot mai mare din bugetul de stat. Fabricile care anterior produceau bunuri de larg consum au fost reconvertite pentru nevoile armatei, lăsând piața internă cu un deficit acut de produse. Această militarizare forțată a economiei creează distorsiuni pe termen lung care vor fi dificil de remediat.

Piața muncii rusă traversează o perioadă paradoxală. Pe de o parte, rata șomajului a scăzut la niveluri istorice, pe de altă parte, această situație este rezultatul mobilizării militare și al exodului masiv de forță de muncă calificată care a părăsit țara. Companiile se confruntă cu deficite serioase de personal, fiind nevoite să ofere salarii din ce în ce mai mari pentru a atrage angajați.

Sectorul tehnologic și de inovație, cândva o prioritate declarată a dezvoltării Rusiei, s-a prăbușit dramatic. Plecarea în masă a specialiștilor IT către țări occidentale sau neutre a lăsat companii întregi fără resursele umane necesare. Izolarea tehnologică, cauzată de sancțiuni și de retragerea marilor corporații din Rusia, a aruncat sectorul cu ani în urmă.

Sistemul bancar rus funcționează într-un regim de criză permanentă. Deconectarea de la sistemul SWIFT și restricțiile asupra tranzacțiilor internaționale au transformat operațiunile bancare transfrontaliere într-un adevărat coșmar birocratic. Cetățenii nu mai pot efectua plăți internaționale simple, iar companiile care depindeau de importuri se confruntă cu blocaje constante.

Rubla rusă a cunoscut fluctuații severe, erodând puterea de cumpărare a populației. Deși autoritățile au reușit periodic să stabilizeze cursul valutar prin intervenții drastice, vulnerabilitatea monedei naționale rămâne evidentă. Economiile multor familii s-au topit sub presiunea devalorizării și a inflației galopante.

Infrastructura civilă a început să dea semne de cedare din cauza lipsei investițiilor și a prioritizării cheltuielilor militare. Drumuri neîntreținute, spitale subdotate și școli aflate în degradare sunt realități tot mai vizibile în multe regiuni ale Rusiei. Fondurile care ar fi trebuit să modernizeze țara sunt deturnate către susținerea operațiunilor militare.

Deficitul de produse importate s-a transformat într-o problemă cotidiană pentru ruși. De la medicamente și piese de schimb pentru automobile până la produse electronice și îmbrăcăminte, absența brandurilor occidentale se face simțită. Înlocuitorii locali sau importurile din țări terțe sunt adesea de calitate inferioară și mai scumpe.

Sectorul serviciilor, care constituia o parte semnificativă a economiei urbane rusești, se confruntă cu o contracție severă. Restaurante, cafenele și centre comerciale raportează scăderi dramatice ale vânzărilor pe măsură ce puterea de cumpărare a clasei de mijloc se erodează. Mulți antreprenori s-au văzut nevoiți să închidă afacerile sau să reducă drastic personalul.

Perspectivele pe termen mediu și lung ale economiei rusești rămân sumbre, potrivit analiștilor independenți. Dependența excesivă de industria militară, izolarea tehnologică și pierderea capitalului uman creează premisele unei stagnări prelungite. Chiar dacă războiul s-ar încheia mâine, reconstrucția economică ar necesita ani de zile și reforme structurale profunde.

Documentare realizată cu ajutorul Claude.AI