Copil mic internat cu insuficiență respiratorie în SUA, returnat în detenția pentru imigrație ICE și privat de tratamentul prescris de medic

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Un copil de 18 luni, reținut împreună cu părinții săi într-un centru de detenție pentru imigrație din sudul Texasului, s-a îmbolnăvit atât de grav luna trecută încât a fost transportat de urgență la spital cu insuficiență respiratorie care îi punea viața în pericol, pentru ca apoi să fie trimis înapoi în detenție câteva zile mai târziu, unde i-a fost refuzată medicația zilnică prescrisă de medici, potrivit unui proces federal intentat vineri, citat de NBC News.

Fetița, pe numeleu său Amalia, a rămas în detenție încă nouă zile și a fost eliberată abia după ce avocații au depus o cerere de urgență de habeas corpus la o instanță federală, contestând continuarea detenției sale. Ea a fost eliberată vineri, după depunerea cererii.

Îmbolnăvită în detenție

Amalia fusese sănătoasă înainte ca ofițerii de imigrație să îi aresteze familia la El Paso, în decembrie, și să o transfere la Dilley Immigration Processing Center, o unitate izolată, cu aspect de închisoare, unde sute de copii imigranți sunt ținuți împreună cu părinții lor. Avocați și experți pediatrici au avertizat că condițiile din centru sunt nesigure pentru copiii mici.

Starea de sănătate a Amaliei s-a deteriorat rapid, se arată în proces. La 18 ianuarie, ea a fost dusă de urgență la un spital de copii din San Antonio, unde medicii au tratat-o pentru pneumonie, Covid-19, RSV și detresă respiratorie severă.

După zile de tratament intensiv cu oxigen, Amalia a început să se recupereze. Însă externarea din spital nu a însemnat sfârșitul calvarului ei.

În pofida avertismentelor experților medicali că fetița rămânea fragilă din punct de vedere medical și expusă unui risc ridicat de reinfectare, ofițerii de imigrație au trimis-o pe Amalia și pe mama ei înapoi în centrul de detenție, potrivit procesului.

„După ce bebelușa Amalia a fost spitalizată timp de 10 zile, ICE a considerat că acest copil trebuie trimis înapoi la Dilley, unde i-a fost refuzat accesul la medicamentele pe care medicii din spital au spus că are nevoie”, a declarat Mukherjee. „Este absolut revoltător”.

Departamentul pentru Securitate Internă nu a răspuns imediat unei solicitări de comentarii. Instituția și-a apărat utilizarea detenției familiale, afirmând în declarații și documente judiciare că deținuților li se asigură necesitățile de bază și că oficialii lucrează pentru a se asigura că atât copiii, cât și adulții sunt în siguranță.

CoreCivic, compania care administrează Dilley în baza unui contract federal, a direcționat întrebările despre unitate către DHS și a declarat într-un comunicat că „sănătatea și siguranța celor aflați în grija noastră” reprezintă prioritatea principală a companiei.

Centrul de detenție, în atenția tuturor

Cazul Amaliei apare pe fondul unei atenții sporite asupra condițiilor de la Dilley, care a ajuns în centrul atenției naționale luna trecută, după ce autoritățile de imigrație l-au reținut pe Liam Conejo Ramos, un băiat de 5 ani luat în custodie împreună cu tatăl său, un episod care a stârnit indignare larg răspândită după ce o fotografie l-a arătat pe copil purtând o căciulă albastră cu iepuraș, în timp ce era condus de ofițeri.

Relatări ale familiilor deținute, ale avocaților acestora și documente judiciare descriu Dilley ca un loc unde sute de copii zăbovesc, fiind serviți cu alimente contaminate, primind puțină educație și având dificultăți în a obține îngrijiri medicale de bază. Declarații sub jurământ ale zecilor de părinți afirmă că detenția prelungită are un impact fizic și psihologic sever asupra copiilor, incluzând regres, pierdere în greutate, îmbolnăviri recurente și coșmaruri, pe măsură ce guvernul federal extinde utilizarea detenției familiale.

La fel ca multe alte familii deținute la Dilley, avocații părinților Amaliei spun că familia nu ar fi trebuit niciodată să fie reținută.

Kheilin Valero Marcano și Stiven Arrieta Prieto au intrat în Statele Unite în 2024, după ce au fugit din Venezuela, unde spun că au fost persecutați pentru opoziția lor politică față de președintele Nicolás Maduro, potrivit procesului. În timpul călătoriei lor spre nord, Valero Marcano a născut-o pe Amalia în Mexic.

Ei au solicitat azil prin sistemul guvernamental de programări CBP One, iar autoritățile de imigrație au permis familiei să locuiască în El Paso în timp ce cazul lor avansa. Potrivit procesului, au raportat periodic autorităților de imigrație și au respectat toate cerințele, inclusiv participarea la un program alternativ detenției, cu monitorizare.

Zile de coșmar

Situația s-a schimbat pe 11 decembrie, când familia s-a prezentat împreună la un control și a fost luată în custodie, potrivit procesului. Două zile mai târziu, au fost transferați la Dilley Immigration Processing Center, un complex vast situat la o oră sud de San Antonio, la peste 500 de mile de comunitatea în care locuiseră.

Odată ajunsă la Dilley, spun părinții, starea de sănătate a fiicei lor s-a deteriorat rapid. La începutul lunii ianuarie, Amalia a făcut o febră mare care nu ceda. A început să vomite, a avut diaree și respira cu dificultate.

Pe măsură ce slăbea, părinții spun că au dus-o în mod repetat la clinica medicală a centrului, de opt sau nouă ori, potrivit procesului, cerând ajutor. De fiecare dată, vizitele s-au încheiat la fel, conform procesului, cu administrarea unor medicamente de bază pentru febră.

La mijlocul lunii ianuarie, Amalia abia mai primea suficient oxigen. Pe 18 ianuarie, se arată în proces, nivelul oxigenului din sânge i-a scăzut până în jurul valorii de 50, o urgență care îi punea viața în pericol, iar ea a fost scoasă din centru împreună cu mama sa și dusă la spital. Tatăl ei a rămas la Dilley, fără posibilitatea de a comunica cu soția sa sau de a-și vedea fiica în timp ce medicii luptau să o salveze.

Amalia a petrecut 10 zile la Methodist Children’s Hospital din San Antonio, mare parte din acest timp fiind pe oxigen, în timp ce plămânii ei încercau să se refacă. Ofițeri ai Immigration and Customs Enforcement au menținut o supraveghere constantă asupra Amaliei și a mamei sale pe durata spitalizării, potrivit procesului.

Mukherjee a spus că mama fetiței și-a petrecut zilele rugându-se la căpătâiul copilului, îngrozită că aceasta va muri, și a fost apoi devastată să afle că, după externare, vor fi trimise înapoi în detenție.

Când Amalia a fost externată din spital pe 28 ianuarie, medicii au dat instrucțiuni clare, arată documentele medicale citate în proces. Ea avea nevoie de tratamente respiratorii administrate cu nebulizator și de suplimente nutritive pentru a-și recăpăta forța și greutatea.

În loc să li se permită întoarcerea la El Paso, ofițerii de imigrație au dus-o pe Amalia și pe mama ei înapoi la Dilley, potrivit procesului.

Odată ajunse acolo, personalul medical al centrului de detenție a confiscat nebulizatorul Amaliei, albuterolul și suplimentele nutritive. Părinții au fost obligați să aștepte zilnic ore întregi la ceea ce deținuții au descris în interviuri și declarații sub jurământ drept „linia de pastile”, o coadă în aer liber unde familiile trebuie să stea pentru a obține medicamente și alte necesități.

Amalia tremura în brațele mamei sale în timp ce așteptau în frig, a spus Mukherjee, doar pentru a primi PediaSure și a i se refuza medicația respiratorie prescrisă de medici.

Presiune intensă pentru a o elibera pe mica Amalia

Pe măsură ce Amalia rămânea în detenție, Mukherjee și alți avocați pentru imigrație au cerut în mod repetat oficialilor federali să elibereze familia, avertizând că starea copilului s-ar putea agrava rapid.

Experți medicali care au analizat dosarele Amaliei au depus declarații sub jurământ, avertizând că întoarcerea unui copil mic, fragil din punct de vedere medical, în detenție, în special fără acces fiabil la medicația prescrisă, o expunea unui pericol extrem. Un medic a avertizat că fetița se confrunta cu un „risc ridicat de decompensare medicală și deces”.

Eforturile lui Mukherjee s-au intensificat după ce oficialii din domeniul sănătății au confirmat două cazuri de rujeolă în rândul persoanelor deținute la Dilley.

Când aceste apeluri au eșuat, Mukherjee a depus contestația de urgență în instanța federală, solicitând eliberarea familiei.

Câteva ore mai târziu, vineri seara, familia a fost eliberată. Mukherjee a spus că ICE nu a predat rețetele Amaliei, nici certificatul ei de naștere. Părinții nu au fost imediat disponibili pentru un interviu.

Această pauză le-a adus ușurare, a spus Mukherjee, dar ea se așteaptă ca experiența să aibă consecințe de durată.

„Îmi imaginez că vor purta trauma acestei experiențe pentru tot restul vieții”, a spus ea. „Era la un pas de moarte”, a declarat Elora Mukherjee, profesoară la Columbia Law School și directoarea clinicii pentru drepturile imigranților a facultății, care a depus cererea prin care s-a solicitat eliberarea familiei.

Cu toate acestea, după întoarcerea Amaliei la Dilley pe 28 ianuarie, oficialii federali „i-au refuzat accesul la medicația pe care medicii i-au prescris-o la spital”, se arată în proces, forțându-i pe părinți să „aștepte zilnic ore întregi afară în cozi” pentru a solicita medicamentele, doar pentru a fi refuzați.