Consilierul prezidențial Valentin Naumescu anunță că o eventuală redefinire a NATO ar putea duce la ”un început de federalizare” a Europei

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

Consilierul prezidențial Valentin Naumescu, specializat în chestiuni europene, a evaluat marți schimbările politice ce ar putea fi provocate de o redefinire a NATO prin slăbirea prezenței americane în Europa. Naumescu a spus într-o analiză postată pe rețele sociale că un eventual NATO 3.0 va veni la pachet și cu o UE 3.0 și a enunțat o posibilă începere a procesului de federalizare a UE.

”Întoarcerea geopoliticii și a realismului (fie el și „bazat pe valori”, așa cum îi place Președintelui Stubb să îl numească) va necesita o UE mai puternică, autonomă strategic, cu capabilități mult crescute și elemente aprofundate de integrare suplimentară și de „cooperare consolidată”, ca să nu spunem direct cu un început de federalizare a celor care vor fi dispuși și capabili să își asume o opțiune politică fundamental și esențialmente europeană”, a scris Naumescu.

Federalizarea UE este o opțiune politică discutată intens de decenii. Ea are mulți adepți, dar și mulți adversari – inclusiv partidele care se autodefinesc ca ”suveraniste” precum AUR.

Federalizarea Uniunii Europene ar însemna o colaborare mult mai puternică între statele membre, precum și cedarea unor atribuții statale către o conducere centrală tocmai pentru a accelera procesul de luare a deciziilor.

În ultimii ani, în interiorul UE au apărut mai multe formate de colaborare între state membre cu interese comune pe domenii specifice, adică o integrare mai adâncă între respectivele țări – un prim pas spre o eventuală federalizare.

Valentin Naumescu a făcut considerațiile în plin summit NATO desfășurat la Ankara, în Turcia, unde subiectul principal e conduita lui Donald Trump față de statele europene membre ale alianței de securitate.

Analiza integrală a lui Valentin Naumescu:

”Să fim lucizi și să ne pregătim corespunzător, un eventual NATO 3.0, despre care se vorbește intens, va veni la pachet și cu o UE 3.0! (numărând aici versiunile istorice reprezentate de Comunitatea Economică Europeană din perioada Războiului Rece și apoi UE de după Tratatul de la Maastricht, deci cea post-Război Rece, a optimismului, încrederii nelimitate și extinderii spre Europa postcomunistă).
…Lucrurile nu pot fi separate iar „reforma Occidentului” va cuprinde deopotrivă NATO și UE, pe dimensiunile strategică, instituțională și de politici publice.
Elementul comun al celor două organizații reprezentative ale lumii occidentale este legat de apărarea și securitatea Europei în fața amenințării Rusiei imperialiste și revizioniste. Simplu spus, va deveni imperios necesară consolidarea unei Uniuni a democrațiilor europene care va asuma din ce în ce mai multe responsabilități politice pentru ordinea de securitate continentală, în complementaritate cu acest nou NATO sau „pilon european” al Alianței Nord-Atlantice, cum îl numesc deja mulți.
Întoarcerea geopoliticii și a realismului (fie el și „bazat pe valori”, așa cum îi place Președintelui Stubb să îl numească) va necesita o UE mai puternică, autonomă strategic, cu capabilități mult crescute și elemente aprofundate de integrare suplimentară și de „cooperare consolidată”, ca să nu spunem direct cu un început de federalizare a celor care vor fi dispuși și capabili să își asume o opțiune politică fundamental și esențialmente europeană.
Nu, SUA nu vor părăsi complet Europa niciodată și vor păstra alianța transatlantică. În primul rând pentru că interesele strategice și de securitate americane au făcut întotdeauna necesar și obligatoriu ca SUA să împiedice căderea Europei sub hegemonia unei singure puteri care să controleze astfel Eurasia în întregime, fie ea un imperiu german sau unul sovietic/rusesc. De trei ori au acționat SUA în secolul XX pentru a elibera Europa de agresori și dictaturi! …Dar reajustarea contribuțiilor financiare și militare pentru garanțiile de securitate euoropene vor împinge în față națiunile libere, democratice și conștiente ale Europei, care trebuie să fie responsabile pentru propria lor apărare convențională, eventual cu păstrarea umbrelei nucleare americane.
UE a intrat deja într-un proces accelerat de reformă, chiar dacă aceste schimbări sunt poate eclipsate momentan de războiul din Ucraina.
Competitivitatea, modernizarea tehnologică, relansarea industrială și creșterea productivității, scalarea producției pentru a atinge performanțe globale, autonomia în domenii-cheie (strategice) și evitarea dependențelor de resurse și lanțuri de aprovizionare controlate de regimuri autoritariste ostile, consolidarea valorilor democratice europene în fața amenințărilor hibride din exterior și din interior, reziliența UE, statul de drept, calitatea democrației și acuratețea mediului de informare (combaterea dezinformării) etc. sunt preocupări constante, despre care se discută continuu la Bruxelles. Și deja se fac progrese.
Relația transatlantică NU SE VA RUPE, o spunem înaintea Summitului Alianței de la Ankara, ca să fie clar. Dar se va reajusta pentru condițiile secolului XXI iar reajustarea va trece dincolo de limita de timp a administrației Trump. Nu ne vom mai întoarce la ce a fost acum 15, 20 sau 30 de ani.
Construind NATO 3.0, să avem așadar viziunea necesară, competența profesională și voința politică de a construi și UE 3.0, ale cărei discuții interne de reformă instituțională, de politici publice și, cine știe?, poate chiar de revizuire a Tratatelor, le prevăd deosebit de intense în anii următori.”