Consecințele compromisului făcut de Nicușor Dan cu PSD și cu sistemul

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

A proiectat o imagine de președinte slab, aproape caraghios prin bățoșenia cu care încerca să apere fără argumente numirile în funcțiile de procurori-șefi. Prestația sa din seara de miercuri, 8 aprilie, a spulberat orice suspiciune că ar reprezenta vreun pericol pentru cineva. Acest președinte-marionetă și-a cedat complet atributul său exclusiv de a numi o garnitură de procurori reformiști la vârful marilor parchete, mulțumindu-se cu o rocadă propusă de PSD și cu nume agreate de servicii.

Cedarea puterii fără luptă indică un președinte fricos, terorizat de spaima că ar putea fi suspendat sau că ar pierde o majoritate care nu folosește nimănui dacă nu guvernează în direcția corectă. PSD și sistemul știu doar de frică, de verticala puterii, de un „tătuc”. Nicușor Dan le-a arătat că se teme chiar mai tare decât ei. Ca în haitele de lupi, PSD și ceilalți „băieți deștepți” i-au mirosit feromonii fricii și au preluat inițiativa.

Am văzut încercări disperate în spațiul public de a apăra ce nu poate fi apărat cu tot felul de sofisme. Cel mai stupid dintre ele: aritmetica parlamentară arată că este dependent de PSD. Așa și este. Doar că numirea procurorilor nu trece prin Parlament. Șefii serviciilor da, acolo este obligat la o negociere. Aici nu. Este exclusiv atributul președintelui. Dacă aici s-a făcut preș în fața PSD, deși, în afară de mârâiala cu ieșirea de la guvernare, nu avea nicio pârghie de a influența decizia președintelui, ne putem imagina cam ce va ieși din negocierile pe șefii serviciilor, la care este obligat de data asta din cauză că vor mai trebui să treacă și de votul Parlamentului. De ce-ar renunța PSD tocmai la ele, din moment ce a câștigat fără luptă dincoace, unde chiar nu avea niciun cuvânt de spus?

Dacă PSD ieșea de la guvernare pentru că președintele Dan ar fi respins propunerile ministrului Justiției, Radu Marinescu, dacă s-ar fi aliat cu AUR în Parlament pentru a-l suspenda, foarte bine. Înapoi la popor. Nicușor Dan ar fi avut din nou ocazia să explice cum PSD vrea să pună mâna pe justiție pentru a fura nestingherit „la zece mâini”, iar alegătorii să decidă dacă vor mai departe să fie conduși de mafie și de servicii instalate la vârful instituțiilor de forță sau vor reforme și justiție pe bune. La cum arată sondajele și la ce fierbere este în societate din cauza corupției, mă cam îndoiesc că Nicușor Dan ar fi pierdut această bătălie. Sigur, nu spune nimeni că ar fi fost o luptă ușoară, cu zero riscuri. Dar pentru așa ceva trebuie să fii născut să conduci, să înțelegi cum funcționează puterea.

Numai că alegătorii au votat un președinte care să se bată pentru ei, pentru interesul public, pentru reforme și pentru justiție, nu pentru dreptul partidelor corupte de a-și impune oameni-cheie la vârful justiției. Alegătorii lui Nicușor Dan ar fi vrut să-l audă și să-l vadă gata să-și sacrifice mandatul pentru ei. Magistrații reformiști, procurorii onești ar fi vrut să audă un președinte care îi încurajează public să candideze la șefia marilor parchete, nu să sușotească prin cotloanele Cotroceniului cu nu-se-știe cine, ca să iasă ulterior cu minciuna sfruntată că DNA Iași este cea mai performantă secție din țară, motiv pentru care o numește pe Cristina Chiriac la Parchetul General, în ciuda avizului negativ primit de la secția de procurori din CSM.

Președintele nu doar că n-a dat niciun semnal magistraților reformiști, dar toate gesturile sale, după ce a ajuns președinte, indică faptul că a abandonat justiția în brațele PSD, la propriu și la figurat. N-a mișcat un deget pentru a împiedica numirea Liei Savonea la Înalta Curte. N-a participat la ședințele CSM pentru a transmite semnale și a pune pe masa corpului magistraților marile probleme din justiție semnalate în documentarul Recorder. N-a mai făcut, în final, niciun referendum printre magistrați.

Iar cel mai bun indicator că magistrații au perceput corect semnalul că justiția este târguită politic este faptul că niciun procuror cu profil reformist din noua generație nu s-a înghesuit la procedura de selecție organizată de Marinescu. Reproșul lui Nicușor Dan, că nu s-au înscris mai mulți și că n-a avut practic de unde să aleagă, are o explicație simplă: însăși lipsa de implicare a președintelui în treburile justiției și complicitatea lui cu PSD și cu sistemul subteran de putere. Toată lumea a înțeles că revoluția din justiție se mai amână o tură.

Consecința acestei abdicări de la esența mandatului prezidențial — reformarea justiției — este un efect de inhibiție în tot sistemul de justiție. De ce ar risca un procuror să atace marea corupție, din moment ce funcțiile de șefi au fost negociate politic? De ce ar mai face pe eroii într-un sistem de justiție care și-a decapitat în mod exemplar toți procurorii și judecătorii curajoși? Nicușor Dan  păstrează intact sistemul ”M-a sunat Lia!”. Șeful statului a sunat demobilizarea în justiție din ziua în care a ajuns la Cotroceni. Cu numirile impuse de PSD și de servicii la șefia marilor parchete, șeful statului a descurajat orice pornire reformistă din interiorul sistemului.

Ce dovadă mai bună că s-a predat cu totul sistemului decât laudele de la Crin Antonescu, contracandidatul susținut tocmai de PSD și PNL la prezidențiale de anul trecut. ”Salut acest gest prezidențial sănătos”, a transmis Antonescu. Ce alte probe mai clare doriți decât explicațiile chinuite că Nicușor Dan a făcut ce trebuia și nu avea spații de manevră livrate în spațiul public de către foști șefi de cabinet ai unor directori SRI (preluate pe nemestecate de unii jurnaliști).

Dar consecința cea mai dramatică pentru România, de această dată, este aruncarea unei părți semnificative din societate în depresie. Toți cei care au sperat într-o schimbare acum un an au realizat că, orice ar vota, tot PSD și serviciile ajung în final să conducă țara. Nicușor Dan a omorât ultimul fir de speranță. Le-a demonstrat și celor mai habotnici luptători pentru stat de drept, justiție și democrație că România este o cauză pierdută.

De această dezamăgire profundă vor profita din nou extremiștii, neolegionarii, vânzătorii de iluzii, toți marii inamici ai democrației. Lor, Nicușor Dan le-a oferit din nou motive să acuze în bloc președintele și partidele din coaliție că distrug democrația. În loc să facă ce trebuie pentru a sparge valul extremist, șeful statului îl ridică cu mâna lui. Peste câțiva ani riscă să-l măture de la Cotroceni. În perioada următoare, acest președinte – marionetă, olimpicul la matematică repetent la reforma statului, se va scufunda încet în irelevanță și ridicol.

Nicușor Dan are toate șansele să sfârșească chiar mai rău decât fostul președinte Emil Constantinescu, singurul până acum care n-a mai prins al doilea mandat, declarându-se învins de sistem.