„Chiar și dacă câștigi, tu pierzi” / Plutocrații planetei folosesc tribunalele din Londra pentru a reduce presa la tăcere / Una dintre victimele hărțuirii în justiție în scop de intimidare este și jurnalistul român de investigații Paul Radu – The Telegraph

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

Noi jurnaliștii suntem niște nesuferiți curioși care ne câștigăm traiul vârându-ne nasul în treburile altor oameni. De unde reiese și de ce profesia noastră nu e nici pe departe atât de respectată precum cea a coafezelor. Și, în general, merităm acel oprobriu care ne situează dedesubtul agenților imobiliari în ierarhia încrederii publice, relatează The Telegraph, citată de Rador Radio România.

Dar, la fel ca soldații, juriștii și polițiștii, și acești nesuferiți au un rol vital în funcționarea democrației liberale, punând reflectoarele pe cotloanele mai întunecate ale societății; George Orwell definea jurnalismul drept a tipări un lucru pe care altcineva nu-l vrea tipărit – orice altceva ține de domeniul relațiilor publice.

Orwell avea dreptate. Iar acesta este și motivul pentru care atât de multe corporații și indivizi bogați își dedică o grămadă de timp, efort și ingeniozitate pentru suprimarea publicării adevărului.
Hărțuirea judiciară sau amenințarea cu ea e utilizată tot mai frecvent de cei care caută să evite verificările, în vreme ce se restrânge tot mai mult protecția juridică pentru exprimarea jurnaliștilor, scriitorilor, activiștilor, universitarilor și a oricărui om care-și postează opinia online.

Tolerarea reclamațiilor abuzive deja larg cunoscute drept „SLAPP” – Strategic Litigation Against Public Participation – a atras în Regatul Unit zeci de indivizi și firme cu bani care au ceva de ascuns. Ușurința cu care poate fi intentat în tribunalele londoneze un proces de calomnie (plus costurile mari cu avocații – nota red) care poate aduce pârâtul la sapă de lemn i-a adus capitalei noastre și o poreclă: „Un oraș numit Sue” [joc de cuvinte între numele propriu Sue și verbul „a da în judecată” – n.trad.].

Mai mulți oligarhi ruși și o companie petrolieră rusească de stat au dat-o în judecată în 2021 pe Catherine Belton, autoarea unei cărți care analizează cu precizie criminalistică ascensiunea lui Putin la putere.

Eliot Higgins, un pionier timpuriu al investigației pe baza surselor publice, a fost dat în judecată de un potentat militar rus (ajutat de o firmă britanică de avocatură care a dispărut între timp) pentru cutezanța de a face legătura între Ievgheni Prigojin și mult hulitul Grup Wagner de mercenari.

Paul Radu, jurnalist de investigații [român – n.trad.] și cofondator OCCRP [organizație jurnalistică internațională specializată în corupție – n.trad.], a fost hărțuit doi ani prin tribunalele londoneze de către Javanshir Feyziyev, un afacerist și parlamentar azer. Deși cazul a fost rezolvat printr-o înțelegere înainte de a se ajunge la proces, răul fusese deja făcut. După cum s-a exprimat Paul: „Chiar și dacă câștigi, tu pierzi”.

Intimidarea judiciară îi amenință acum pe mulți dintre cei lipsiți de avere și privilegii. Coaliția Anti-SLAPP britanică, printre ai cărei fondatori se numără și Index on Censorship, a documentat inclusiv procese SLAPP intentate unor victime ale violenței sexuale de către agresorii lor, după ce justiția penală nu reușise să le facă dreptate victimelor, iar ele și-au făcut experiența publică pentru a pune în gardă și alte femei.

Am scris și despre foști pacienți ai unor clinici de chirurgie estetică, care au postat recenzii negative pentru a-i informa și pe alți potențiali clienți, doar pentru a se trezi dați în judecată pentru despăgubiri de 10.000 de lire sterline. Am văzut-o pe avocata unei victime amenințate de însăți cripto-escrocheria care-i furase banii, doar fiindcă nu voia ca și alți oameni să cadă în aceeași capcană.

Chiar și succesul într-un proces SLAPP comportă costuri. Nina Cresswell a câștigat un proces SLAPP intentat de un individ care o agresase sexual, dar ne-a spus apoi că „lupta aceasta mi-a luat trei ani din viață și nu voi mai fi același om vreodată”.

Guvernul a promis adoptarea de măsuri anti-SLAPP. Dar până acum nu a venit decât cu protecții viciate și parțiale prin Legea Criminalității Economice și Transparenței Corporatiste, care vizează doar relatările jurnalistice despre infracțiuni economice și depind de o definiție extrem de restrictivă a SLAPP, care poate fi ocolită cu ușurință.

Aceasta e motivul pentru care săptămâna aceasta am semnat o scrisoare deschisă împreună cu 127 de reprezentanți ai unei largi varietăți de segmente ale societății britanice, inclusiv editorii ziarelor The Telegraph și Sunday Telegraph, prin care-l îndemnăm pe premierul Keir Starmer să includă măsuri anti-SLAPP în următorul Discurs al Regelui [scurt discurs anual către națiune – n.trad.], așteptat în mai. Chestiunea ar trebui dezbătută în parlament. Democrația necesită protecții proprii pentru oricine se ridică să ia atitudine, și mai ales să ia atitudine contra controlului arbitrar exercitat de bani și influență.

Sursa: The Articol de Trevor Phillips (președintele consiliului de conducere al ONG-ului britanic pro-liberă exprimare Index on Censorship) / Rador Radio România