Cererea Înaltei Curți de sesizare a Curții de Justiție a UE pe pensii e inadmisibilă, potrivit unor decizii ale Curții Constituționale. Își va schimba CCR jurisprudența de dragul Liei Savonea?

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Cererea înaintată Curții Constituționale de către șefa Înaltei Curți, Lia Savonea, de sesizare  Curții de Justiție a UE pe legea pensiilor speciale ale magistraților, ar trebui să fie respinsă ca inadmisibilă, conform unei jurisprudențe constante a CCR.

Dacă totuși Curtea Constituțională își schimbă jurisprudența și va sesiza CJUE, există riscul ca însăși instanța europeană să respingă cererea ca indamisibilă, potrivit propriei jurisprudențe, au declarat pentru G4Media surse judiciare familiarizate cu dreptul Uniunii Europene.

Singurul câștig, în acest caz, este faptul că se mai întârzie cu cel puțin câteva luni, dacă nu ani, intrarea în vigoare a legii care ajustează pensiile speciale ale magistraților.

Cele două tipuri de acțiune împotriva unei legi

În principiu, legile pot fi atacate la CCR pe două căi: înainte de promulgare, când Curtea exercită controlul de constituționalitate a priori, și după ce ele intră în vigoare, prin excepții de neconstituționalitate ridicate în fața instanțelor, caz în care Curtea exercită controlul a posteriori.

În primul caz, se spune că CCR exercită un control abstract al legii, pentru că nu ne aflăm în fața unui conflict real, ci al unuia potențial: legea ar putea afecta, odată intrată în vigoare, drepturi constituționale.

În al doilea caz, Curtea exercită un control concret asupra actului normativ, pentru că sursa sesizării este un conflict real, în care un cetățean se simte lezat într-un drept al său de o lege deja existentă și cere CCR să arbitreze acest conflict.

Diferența este importantă, pentru că în funcție de statutul legii, Curtea Constituțională a stabilit deja în care caz poate admite o solicitare de sesizare a Curții Europene și în care caz nu.

Moștenirea lui Tudorel Toader

În anul 2018, când ministru la Justiție era Tudorel Toader, au fost elaborate noile legi ale Justiției. După ce au fost votate, dar înainte de a fi promulgate, mai mulți parlamentari de opoziție au atacat legea la Curtea Constituțională, cerând totodată și sesizarea Curții de Justiție a UE cu o serie de întrebări preliminare, prin care instanța de la Luxembourg să stabilească conformitatea legilor cu dreptul european.

Prin decizia 533/2018, Curtea Constituțională a respins această cerere, pe motiv că, fiind vorba de un control abstract al legii, solicitarea este inadmisibilă. „Controlul a priori nu presupune un litigiu pendinte, din moment ce o lege care nu este în vigoare nu poate genera un litigiu, spre deosebire de ipoteza controlului a posteriori de constituționalitate pe cale de excepție”, a explicat atunci Curtea.

În aceeași decizie, CCR a indicat numeroase cauze în care însăși Curtea de Justiție a Uniunii Europene a respins ca inadmisibile cauze cu caracter abstract: „În cadrul controlului a priori nu se poate formula o întrebare preliminară potrivit art. 267 din Tratatul UE, nefiind în discuție un litigiu”.

Alt citat: „Instanțele naționale au competența să sesizeze Curtea (de Justiție a UE – nr) numai dacă există un litigiu pendinte și dacă sunt chemate să se pronunțe în cadrul unei proceduri destinate să se finalizeze printr-o decizie cu caracter jurisdicțional”.

Și încă: „Funcția conferită Curții (de Justiție a UE) în cadrul trimiterilor preliminare este aceea de a contribui la administrarea justiției în statele membre, iar nu de a formula opinii consultative cu privire la întrebări generale sau ipotetice”.

Curtea Constituțională și-a consolidat această jurisprudență și anul următor, prin Decizia 137/2019, atunci când a fost sesizată asupra legii privind operaționalizarea Secției de Investigare a Infracțiunilor din Justiție (SIIJ) – o altă moștenire a lui Tudorel Toader.

O singură dată a acceptat Curtea Constituțională să trimită întrebări preliminare către CJUE. E vorba de cauza Hamilton/Coman, în care doi bărbați căsătoriți în străinătate au ridicat o excepție de neconstituționalitate privind Codul Familiei, iar CCR a cerut instanței de la Luxembrourg să clarifice noțiunea de „soț”. Numai că aici era vorba de un litigiu real, născut dintr-o lege aflată deja în vigoare.

Schimbăm jurisprudența de hatârul Liei Savonea?

Surse din Curtea Constituțională susțin că este posibil ca CCR să-și schimbe jurisprudența și să accepte sesizarea CJUE și pe o lege care nu e intrată în vigoare. În acest caz, ar putea dispune suspendarea cauzei aflate pe rol până la pronunțarea instanței de la Luxembourg.

Numai că, în acest caz, experți familiarizați cu dreptul european susțin că acest demers ar fi pur iluzoriu, pentru că riscă să fie respins ca inadmisibil chiar de către CJUE, tocmai din cauza caracterului abstract al solicitării. Și ne-au indicat o bogată jurisprudență a CJUE în acest sens: cauzele Foglia c. Novello, Meilicke, Cartesio, Banco Santander, Miro. Foglia c. Novello, ANETT, Broekmeulen, Nordsee etc.

În cel mai bun caz, CJUE ar putea respinge acest demers prin ordonanță motivată, în procedură accelerată, situație care ar putea dura câteva luni. Dacă se acceptă procedura normală, verdictul ar putea veni peste doi-trei ani.

Prin urmare, dacă CCR își schimbă jurisprudența, singurul folos real al unui asemenea demers ar fi întârzierea intrării în vigoare a legii privind pensiile magistraților.

Alba-neagra cu pensiile magistraților

Și pentru că litigiul principal aflat pe rolul CCR este tocmai despre pensiile magistraților, iată ce considerent – obligatoriu – am găsit în decizia din 2018, la paragraful 37: „Din cele de mai sus rezultă că pensionarea magistraților ține de competența exclusivă a statelor membre, fiind o situație pur internă, care nu aduce în discuție dreptul Uniunii Europene”.

Amintim că atunci, în 2018, a fost momentul în care pensiile magistraților au crescut semnificativ, devenind mai mari decât salariile.

Dacă își schimbă jurisprudența, Curtea Constituțională ar trebui să se întrebuințeze serios ca să demonstreze următorul lucru: cum se face că pensiile magistraților, atunci când cresc, nu sunt de competența dreptului Uniunii Europene, dar devin de competența CJUE atunci când scad?

Și o ultimă ironie: Înalta Curte de Casație și Justiție e de patru ani în conflict cu Curtea de Justiție a UE în privința prescripției faptelor penale, dar acum apelează la tocmai la CJUE ca să-și apere pensiile speciale. Măreția Dreptului…