Ce ar trebui să schimbe Trump la strategia pentru Ucraina / Explicațiile unui fost ambasador american în Rusia:

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Președintele Trump ar trebui să-i ofere guvernului de la Kiev mai multe arme, administrația sa să impună sancțiuni mai dure și mai eficiente împotriva Rusiei, SUA să decupleze chestiunea îmbunătățirii relațiilor dintre Washington și Moscova de încheierea războiului, iar secretarul Marco Rubio să preia conducerea negocierilor atât cu rușii, cât și cu ucrainenii, afirmă Michael McFaul. Fostul ambasador al Statelor Unite în Rusia a făcut aceste propuneri în contextul în care eforturile Casei Albe de a pune capăt conflictului din Europa de Est se izbesc de pozițiile aparent ireconciliabile ale Ucrainei și Rusiei.

O nouă strategie?

Fost ambasador al Statelor Unite în Rusia între 2012-2014, în timpul Administrației Obama, și unul dintre cei mai cunoscuți experți americani în politica rusă, Michael McFaul a comentat pentru revista TIME încercările Administrației Trump de a opri războiul dintre Kiev și Moscova, afirmând că președintele american “are nevoie de o nouă strategie în Ucraina.”

În analiza sa, McFaul și-a exprimat speranța ca “trimisul special Steve Witkoff să fi făcut progrese către încheierea invaziei ruse în Ucraina atunci când s-a întâlnit cu președintele Vladimir Putin la Moscova” la începutul săptămânii trecute, deoarece “acest război barbar trebuie să se încheie.”

Fostul ambasador, care este în prezent profesor la Stanford University, și-a exprimat însă teama că acest lucru nu s-a întâmplat deoarece “negocierile pe care Administrația Trump le poartă de aproape un an nu ne-au adus mai aproape de acest obiectiv.”

McFaul a descris decizia președintelui Trump de a se angaja direct în discuții cu Putin ca fiind “corectă,” argumentând că “nu poți negocia încheierea unui război vorbind doar cu una dintre părți.”

Expertul american a scris că pe tot parcursul anului 2025, Trump și Witkoff au încercat în zadar să-i schimbe poziția lui Putin. Planul în 28 de puncte publicat recent era plin de concesii pentru liderul rus, însă această strategie de conciliere nu a funcționat. De fapt, a avut efectul opus, după ce liderul de la Kremlin a luat concesiile oferite mai devreme în acel an și apoi a cerut altele.

Cea mai îndrăzneață cerere a lui a fost ca Administrația Trump să-l preseze pe președintele Volodimir Zelenski să renunțe la părțile din Donbas, în estul Ucrainei, pe care soldații ucraineni încă le controlează.

Reamintim că, în urmă cu două săptămâni, planul de pace în 28 de puncte atribuit Administrației Trump, dar suspectat de numeroși jurnaliști și analiști occidentali că ar fi fost redactat în mare parte de oficiali ruși, a generat un val puternic de critici atât în Ucraina, cât și în capitalele europene.

Publicat de Axios și confirmat ulterior de Casa Albă ca document de lucru, planul a fost perceput ca fiind profund dezechilibrat și favorabil Moscovei, deși a fost prezentat drept cadru pentru un armistițiu imediat și un acord durabil.

Documentul prevedea concesii semnificative în favoarea Rusiei.  Ucraina ar trebui să se retragă din părți ale regiunii Donețk pe care încă le controlează, iar zona ar deveni o “zonă tampon” recunoscută internațional ca teritoriu rus. Crimea, Luhansk și Donețk ar fi acceptate de facto ca regiuni sub control permanent rusesc, iar fronturile din sud ar fi înghețate. În același timp, armata ucraineană ar fi fost redusă la maximum 600.000 de militari, o limitare considerată de Kiev ca o încălcare directă a suveranității sale.

Pe dimensiunea securității, planul propunea garanții vagi, fără a preciza cine le pune în aplicare sau cum sunt activate. Ucraina ar fi primit promisiuni de neagresiune și reacție coordonată în caz de reinvazie, însă textul prevedea anularea garanțiilor dacă Ucraina atacă ținte în marile orașe rusești. Criticii au notat că prevederile nu se apropiau de soliditatea unui angajament de tip NATO și lăsau Ucraina extrem de vulnerabilă.

Planul solicita, de asemenea, schimbări majore în politica externă ucraineană: modificarea Constituției pentru renunțarea definitivă la aderarea la NATO, garantarea că NATO nu va primi niciodată Ucraina și interdicția de a găzdui trupe occidentale. În schimb, Kievul ar fi primit acces preferențial la piața UE și ar fi putut continua parcursul european. Pe lângă acestea, Ucraina ar fi fost obligată să rămână stat nenuclear și să organizeze alegeri anticipate în 100 de zile.

Dimensiunea geopolitică a planului a fost la fel de controversată. Rusia ar fi fost reintegrată în economia globală, ar fi putut reveni în G8, iar 100 de miliarde de dolari din activele rusești înghețate ar fi fost folosite pentru reconstrucția Ucrainei – așa-numitul mecanism fiind administrat de SUA, care ar primi jumătate din profituri. Restul fondurilor ar fi intrat într-un vehicul de investiții comun SUA-Rusia, permițând Moscovei recuperarea unei părți din resurse.

Experții au subliniat lipsurile majore ale planului Casei Albe: nicio limitare asupra arsenalului ucrainean, nicio obligație ca Rusia să renunțe legal la pretenții teritoriale și lipsa totală a unei arhitecturi clare de garanții de securitate.  În opinia multor analiști, aceste omisiuni ar permite Rusiei să reia agresiunea oricând consideră oportun.

Revenind la analiza fostului ambassador american la Moscova, McFaul afirmă că, dacă obiectivul rămâne încheierea războiului, există strategii mai bune pe care Administrația Trump le poate urma. Expertul enumeră patru variante.

Livrarea de arme mai bune Ucrainei și înăsprirea sancțiunilor împotriva Rusiei

Fostul diplomat american afirmă că, în loc să încerce să-i schimbe gândirea lui Putin, Administrația Trump ar trebui în primul rând să se concentreze pe schimbarea capacităților acestuia. Atât timp cât Rusia poate continua să cucerească teritoriu în Ucraina – oricât de incremental ar fi acest lucru și indiferent de numărul imens de soldați ruși care trebuie să moară pentru asta – Putin va continua să lupte și se va opri și va negocia cu adevărat doar atunci când nu va mai avea mijloacele de a continua războiul.

Un impas pe linia frontului este o condiție necesară pentru discuții de pace serioase. Acest lucru poate fi realizat doar dacă președintele Trump oferă Ucrainei arme mai multe și mai bune, în același timp impunând și aplicând sancțiuni mai dure și mai eficiente împotriva Rusiei, crede analistul.

McFaul scrie că, pe frontul militar, Administrația Trump trebuie să furnizeze forțelor aeriene ucrainene noi stocuri de rachete AIM-9L și AIM-9M pentru avioanele sale F-16, aflate acum în cantități foarte reduse, și să livreze mult mai devreme primul transport de rachete AIM-120.

Ucraina are nevoie, de asemenea, de mai multe sisteme de apărare aeriană NASAMS și de mai multe capacități de atac la distanță mare, precum rachete Tomahawk, pentru a lovi ținte militare mai adânc în interiorul Rusiei. Noile echipamente nu ar ajuta doar pe câmpul de luptă, ci ar semnala și un angajament solid al SUA față de Ucraina, spune McFaul.

Reamintim că, în această toamnă, Administrația Trump a decis să nu livreze Ucrainei rachete Tomahawk, argumentând că introducerea unei capacități de atac cu rază lungă ar escalada conflictul și ar complica eforturile diplomatice ale Washingtonului. În loc să întărească poziția militară a Kievului pentru a descuraja Rusia, administrația americană a preferat să păstreze controlul asupra acestui tip de armament strategic pentru a evita reacții imprevizibile ale Moscovei și pentru a menține deschise canalele de negociere. Comentatorii au spus atunci că decizia reflectă strategia mai largă a Casei Albe de a limita sprijinul militar ofensiv pentru Ucraina în favoarea unei soluții negociate, chiar dacă aceasta a fost criticată pentru că reduce presiunea asupra Rusiei.

Pe partea de sancțiuni, fostul ambasador american în Rusia susține că Administrația Trump ar putea începe cu așa-zisa “flotă paralelă” folosită pentru a exporta petrolul rusesc pe mare.

Apoi ar putea sancționa toate băncile rusești și ar putea transfera activele rusești înghețate în conturi americane, ceea ce ar facilita o decizie similară în Europa.

De asemenea, Trump ar putea sancționa – sau amenința cu sancțiuni – firme occidentale care permit ca tehnologiile lor să ajungă la companii militare ruse prin intermediul unor țări terțe, amenințând totodată China cu sancțiuni secundare pentru a reduce achizițiile de energie rusească.

Separarea discuțiilor de pace de cele privind garanțiile pentru Ucraina

Michael McFaul a scris că, în al doilea rând, Administrația Trump trebuie să separe negocierile privind încheierea războiului de discuțiile despre o garanție de securitate occidentală pentru Ucraina. Această a doua discuție trebuie să aibă loc fără ruși la masă, argumentând că oferirea lui Putin a unui rol în această conversație a fost “o greșeală semnificativă.”

Fostul ambasador îi dă ca exemplu pe fondatorii NATO, care nu i-au cerut permisiunea lui Iosif Stalin pentru a crea alianța în 1949.

De asemenea, nimeni nu l-a sunat pe Nikita Hrușciov să întrebe dacă este de acord cu includerea Germaniei de Vest în NATO în 1955.

“Același principiu trebuie aplicat și astăzi. Putin nu are drept de veto,” a afirmat McFaul.

Decuplarea îmbunătățirii relațiilor SUA-Rusia de sfârșitul conflictului din Europa de Est

În al treilea rând, Administrația Trump trebuie să decupleze chestiunea îmbunătățirii relațiilor SUA-Rusia de încheierea războiului din Ucraina, crede fostul ambasador, insistând că acestea sunt “probleme diferite.”

În special, viitoarele acorduri comerciale SUA-Rusia nu ar trebui să se afle pe agenda discuțiilor de pace, afirmă expertul, care reamintește că majoritatea participanților – doi americani și un rus – la ultima rundă de discuții din Moscova, desfășurată săptămâna trecută, erau oameni de afaceri.

Este vorba atât de trimisul special al SUA, Steve Witkoff, și ginerele lui Trump, Jared Kushner, cât și de emisarul lui Putin, Kirill Dmitriev, șef al Fondului Rus pentru Investiții Directe (RDIF). În 2022, în timpul președinției lui Joe Biden, Trezoreria SUA l-a numit pe Dmitriev “un aliat cunoscut al lui Putin” și a impus sancțiuni asupra RDIF, pe care îl conduce din 2011.

“Deși oficial este un fond suveran, RDIF este considerat pe scară largă un fond de bani pentru Putin și un simbol al cleptocrației ruse,” a spus instituția americană.

Sancțiunile le interzic în mod efectiv cetățenilor și companiilor americane să aibă relații cu el. Totuși, Dmitriev a primit o derogare specială care i-a permis să ajungă la Miami, unde a fost negociat planul în 28 de puncte pentru încheierea războiului din Europa de Est.

Revenind la McFaul, acesta a afirmat că participarea oamenilor de afaceri din cele două tabere la negocieri “nu are nicio logică” și, în același timp, “creează percepția că președintele Trump îi sacrifică pe ucraineni pentru ca firme americane să poată profita în Rusia. ”

Rol sporit pentru Rubio

Fostul ambassador al SUA la Moscova crede că, în al patrulea rând, secretarul de stat Marco Rubio trebuie să preia conducerea negocierilor atât cu rușii, cât și cu ucrainenii. Aceasta este “diplomația navetă” și SUA ar trebui să apeleze la ea, deoarece “a avea o persoană care conduce discuțiile cu Putin și o altă persoană care conduce discuțiile cu ucrainenii este o abordare neinspirată.” (https://www.reuters.com/world/europe/us-officials-expect-more-progress-during-us-ukraine-talks-florida-2025-11-30/)

Concluzia expertului este că nu este sigur dacă Trump și echipa sa urmăresc cu adevărat o pace care să garanteze o Ucraină sigură și independentă, însă trecerea la un Plan B ar arăta un angajament real, în timp ce continuarea strategiei actuale ar indica lipsa acestuia.

Eforturi eșuate

Ultimele luni au fost martorele unor eforturi importante făcute de Administrația Trump pentru a pune capăt conflictului dintre Ucraina și Rusia. Aceste încercări par însă să se izbească de pozițiile irenconciliable ale președinților Zelenski și Putin, precum și de chestiunile cele mai fierbinți: Rusia vrea teritoriul pe care încă nu îl controlează în Donbas, în timp ce Ucraina urmărește garanții de securitate solide.

Într-o analiză recentă dedicată acestui subiect, revista The Atlantic a încercat să explice de ce eforturile Administrației Trump de a pune capăt războiului continuă să eșueze.

Publicația crede că strategia lui Trump pentru pace în Ucraina eșuează pentru că pornește de la o înțelegere greșită a obiectivelor Moscovei și mizează pe “târguri” rapide, nu pe schimbarea reală a raportului de forțe.

Analiștii americani cred că Trump a abordat războiul din Ucraina ca pe un dosar tranzacțional: oferirea recunoașterii câștigurilor teritoriale ruse și a unor beneficii economice în schimbul unui acord de pace. Această logică ignoră însă faptul că Vladimir Putin urmărește nu doar concesii punctuale, ci subordonarea sau distrugerea statului ucrainean ca entitate independentă, ceea ce face compromisul clasic aproape imposibil.

Deși Administrația Trump a crezut că poate închide dosarul printr-un aranjament de tip ‘Donbas contra garanții de securitate pentru Kiev,’ Moscova a respins ofertele, cerând condiții politice letale pentru Zelenski: noi cedări teritoriale și demilitarizarea Ucrainei.

The Atlantic subliniază că singura parte care și-a flexibilizat poziția a fost Ucraina, care a renunțat la insistența pentru garanții de securitate solide și a acceptat ideea unui armistițiu necondiționat, tocmai pentru a arăta că Rusia blochează pacea.

În plan militar, forțele Moscovei înaintează lent și cu pierderi enorme, în timp ce Ucraina, sprijinită de drone și livrări de armament occidental, ajunge într-o poziție defensivă mai sustenabilă.

Publicația citează de altfel un studiu recent realizat de The Economist, care a arătat că Rusia a cucerit doar 0,4% din teritoriul ucrainean în ofensiva sa din această vară.

Forțele ruse au rupt recent recent liniile de apărare ale orașului Pokrovsk, însă acest lucru nu schimbă situația strategică și, oricum, acest lucru era anticipat de aproximativ un an. În ritmul actual, Rusiei i-ar trebui 103 ani pentru a cuceri întreaga Ucraină, spun experții.

Între timp, conform analizei aceluiași studiu asupra datelor disponibile, pierderile rusești au crescut cu 60% în 2025, totalizând undeva între 984.000 și 1.438.000 de oameni, dintre care între 190.000 și 480.000 morți. Un oficial american a afirmat că numărul victimelor ucrainene reprezintă aproximativ un sfert până la o treime din cel al rușilor.

Revenind la eforturile de a pune capăt conflictului, The Atlantic a scris că Trump pare mai interesat să relanseze o ofensivă diplomatică pentru un acord rapid decât să susțină un război de uzură în favoarea Kievului, motiv pentru care experții pledează pentru o strategie de “neutralizare strategică” a capacităților ofensive ruse (Ucraina ar încerca să paralizeze capacitățile ofensive ale Rusiei pe uscat, pe mare și în aer, astfel încât, chiar dacă poate continua să lupte, să nu poată câștiga), combinată cu un efort diplomatic globalizat – un summit al păcii și o coaliție largă de state care să ceară armistițiu necondiționat.

Trump nu va putea încheia războiul în următoarele câteva luni, dar ar putea începe să creeze condițiile militare și diplomatice pentru o negociere reușită mai târziu în mandatul său, a scris The Atlantic. Nici măcar nu ar fi nevoie de o schimbare radicală de direcție. Președintele american ar trebui să continue să ajute Ucraina să-l convingă pe Putin că nu are nicio șansă să-și atingă obiectivele pe câmpul de luptă.

În plus, liderul de la Casa Albă ar putea încerca să formeze o majoritate globală care să ceară un armistițiu imediat și necondiționat, forțând astfel Rusia să își justifice refuzul și expunând caracterul nerealist al cererilor lui Putin. China ar fi, de asemenea, pusă într-o poziție dificilă dacă ar respinge apelul. O astfel de inițiativă i-ar permite lui Trump să revendice progrese diplomatice, oferind în același timp Ucrainei un important sprijin moral înaintea iernii.

Surse: TIME, Reuters, BBC, Axios, The National Interest, NBC News, The Guardian, Council on Foreign Relations, The Atlantic, The Economist, treasury.gov