Campanie arheologică la Noviodunum / O echipă româno-chineză explorează legăturile trans-eurasiatice încă din neolitic și istoria meiului

O nouă campanie de cercetări arheologice sistematice este în plină desfăşurare în situl arheologic de la Noviodunum, având ca obiectiv descoperirea şi valorificarea patrimoniului istoric al uneia dintre cele mai importante fortificaţii de pe linia Dunării, anunță Institutul de Cercetări Eco-Muzeale „Gavrilă Simion” Tulcea, relatează Agenția de presă Rador, care citează Radio Constanța.
Colectivul Şantierului Arheologic Cetatea Noviodunum abordează, printr-o metodologie interdisciplinară, relaţia dintre cetate, aşezarea civilă delimitată de cele trei valuri de pământ şi hinterland, precum şi degajarea unor segmente din incinta de sud şi din edificiile intramuros. Cercetările vizează, de asemenea, identificarea nucleelor cimiteriale, a drumurilor de acces şi a conexiunilor cu zonele de locuire.
În această vară, o echipă de studenţi absolvenţi de la Universitatea Zhejiang din Hangzhou, China, condusă de prof. asociat dr. Ting An, a participat la săpături arheologice în cadrul şantierului de la Isaccea-Noviodunum.
Activitatea s-a desfăşurat sub coordonarea cercetătorilor dr. Aurel-Daniel Stănică şi dr. Marian Mocanu (Institutul de Cercetări Eco-Muzeale „Gavrilă Simion” Tulcea) şi dr. Sever-Petru Boţan (Institutul de Arheologie Iaşi).
Timp de aproape două săptămâni, echipa chineză a lucrat alături de cea română, efectuând cercetări arheobotanice şi prelucrând mostre de sol provenite în special din două puncte de lucru: Turnul de Colţ şi Aşezarea civilă Sud. Vizita a inclus şi documentarea altor situri arheologice importante din judeţul Tulcea.
Dr. Ting An este specialistă în studiul difuzării timpurii a meiului şi a meiului-coadă-de-vulpe – culturi apărute în nordul Chinei în urmă cu aproximativ 10.000 de ani şi răspândite ulterior spre vest, în Europa, prin Asia Centrală. Dovezile arată că meiul a ajuns pe teritoriul actual al României în epoca târzie a bronzului (mileniul II î.Hr.) şi a fost cultivat continuu de atunci.
Cercetările arheobotanice de la Noviodunum şi din alte situri româneşti urmăresc identificarea primilor cultivatori de mei din regiune şi corelarea acestui proces cu schimbările culturale, demografice şi climatice din ultimii 4.000 de ani.
În anii următori, Universitatea Zhejiang va colabora cu Institutul de Cercetări Eco-Muzeale „Gavrilă Simion” Tulcea şi Institutul de Arheologie Iaşi pentru a documenta istoria utilizării meiului în România, de la preistorie până în perioada medievală. Studiul va contribui la înţelegerea practicilor agricole antice şi a schimburilor culturale trans-eurasiatice, posibil datând încă din neolitic.
Complexul Arheologic Cetatea Isaccea-Noviodunum este un sit pluristratificat, situat pe un promontoriu la malul drept al Dunării, în dreptul kilometrului 65, la aproximativ 2 km de centrul oraşului Isaccea, în punctul Eski-kale (Pontonul Vechi). Poziţia strategică, în apropierea ultimului vad de trecere al Dunării înainte de Deltă, a permis controlul navigaţiei şi supravegherea drumurilor comerciale dintre nordul Dobrogei, sudul Basarabiei şi stepele nord-pontice.