Câmp de sticlă naturală descoperit în Brazilia / S-a format acum 6 milioane de ani, după impactul cu un meteorit / Evenimentul a avut loc la sfârşitul Miocenului, aproximativ perioada în care apar primii hominizi bipezi

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

Un depozit de sticlă naturală, cunoscută sub numele de tectită, a fost descoperit în Brazilia, semnalând impactul cu un meteorit, conform unui articol ştiinţific publicat în decembrie 2025 în revista Geology, transmite marţi Agerpres, care citează Space.com, transmite Agerpres.

Tectita se formează după topirea rocilor terestre atunci când meteoriţi lovesc suprafaţa planetei noastre, potrivit Enciclopediei Britannica. „Sunt cunoscute doar cinci câmpuri distincte de tectită împrăştiate pe Pământ”, conform oamenilor de ştiinţă.

„Raportăm descoperirea unui nou câmp de tectită în nord-estul Braziliei. Această descoperire recentă a dus la colectarea a aproximativ 500 de mostre găsite într-un câmp de cel puţin 90 km lungime”, conform studiului coordonat de Alvaro Penteado Crosta, geolog şi profesor senior la Institutul de Geoştiinţe al Universităţii de Stat din Campinas.

Cercetătorii sugerează că impactul s-a produs acum aproximativ 6,3 milioane de ani, pe baza datării radioactive a izotopilor de argon. Pentru context, acest impact a avut loc la sfârşitul Miocenului, aproximativ perioada în care apar primii hominizi bipezi.

Deoarece meteoriţii pot lovi oriunde pe Pământ, s-ar putea crede că depozitele de sticlă topită ar fi mai frecvente. Cu toate acestea, povestea originii tectitelor  este puţin mai complicată.

În primul rând, trebuie să luăm în considerare compoziţia rocii subiacente: şisturi şi gresii conţinând cuarţ sau unele tipuri de roci magmatice, de exemplu. „Majoritatea oamenilor de ştiinţă actuali susţin că tectitele se formează prin încălzirea rapidă şi răcirea ulterioară a solurilor şi rocilor bogate în cuarţ”, potrivit unei declaraţii a experţilor de la Jackson School of Geosciences de la Universitatea din Texas.

În al doilea rând, dimensiunea contează: meteoriţii mari sunt mai predispuşi să producă efectul necesar de topire. „Impactul meteoriţilor mari cu suprafaţa Pământului oferă suficientă energie pentru a topi solurile şi rocile şi a dispersa ejecţiile topite ale acestor impacturi la distanţe mari, formând depozite de tectite”, se arată în declaraţie.

Pe Pământ, zonele de tectite sunt distribuite în „câmpuri împrăştiate” care includ „specimene similare ca vârstă şi compoziţii chimice” şi pot fi găsite fie pe suprafaţa Pământului, fie sub apă în sedimente marine adânci (cunoscute drept „microtectite”).

Cel mai mare câmp de tectite este cunoscut sub numele de „Câmpul Australasian”, care acoperă aproximativ 10% din suprafaţa Pământului. Alte exemple se află în Coasta de Fildeş, Cehia şi America de Nord.

Este ceva obişnuit ca fiecare tip de tectită să primească un nume specific, în funcţie de locul în care a fost găsită. Un exemplu este „moldavita” din Republica Cehă, care provine din râul Moldava (sau Vltava) din Boemia.

Tectitele nou descoperite în Brazilia sunt denumite „geraisite”, după statul Minas Gerais de pe coasta de est a Braziliei, unde au fost găsite. Geraisitele au o masă cuprinsă între 1 gram şi 86 de grame şi au „diverse forme”, au scris cercetătorii.

La prima vedere, acestea par negre şi netransparente, dar devin gri-verzui şi mai translucide atunci când sunt expuse la lumină intensă. Suprafeţele sunt marcate de cavităţi, bule de oxigen care au apărut atunci când materialul topit, superfierbinte, a fost aruncat prin atmosferă – la fel ca în cazul lavei, se arată într-un comunicat de presă.

De la publicarea articolului, au fost găsite mai multe geraisite – cel puţin 600 în total. Zona iniţială de descoperire a fost în nordul statului Minas Gerais, inclusiv municipalităţile Taiobeiras, Curral de Dentro şi Sao Joao do Paraiso. Dar zona este de zece ori mai mare decât dimensiunea sa stabilită iniţial, ajungând la 900 km lungime, după raportarea unor descoperiri similare în statele braziliene Bahia şi Piaui.

„Această creştere a zonei (…) este în totalitate în concordanţă cu ceea ce se observă în alte câmpuri de tectite din întreaga lume. Dimensiunea câmpului depinde direct de energia impactului, printre alţi factori”, a declarat autorul principal al studiului, Crosta, în comunicatul de presă.

Geraisitele sunt alcătuite în mare parte din silice (compus al siliciului cu oxigenul, dur, alb sau incolor, insolubil în apă, cu temperatura de topire foarte înaltă) – 70% până la 74%, în funcţie de mostră – împreună cu concentraţii mari de oxizi de sodiu şi potasiu. Au fost găsite urme de crom, nichel şi alte elemente, „indicând că materialul original nu era nici pur, nici omogen”, se arată în comunicatul de presă.

În unele cazuri, ceea ce lipsea din roci i-a ajutat pe oamenii de ştiinţă să identifice originile tectitelor. Dovezile unui impact provin din incluziunile unui tip de silice vitroasă creată doar la temperaturi foarte ridicate. Cercetătorii au observat, de asemenea, un conţinut scăzut de apă în probe, care este caracteristic tectitelor în general.

Crosta a adăugat că cercetătorii nu au identificat încă locaţia craterului de la impact, dar se aştepta la asta. Acest lucru este legat de faptul că, dintre cele şase câmpuri de tectită cartografiate până acum, doar jumătate dintre ele au un crater cunoscut. Craterul ar fi putut fi undeva în cratonul Sao Francisco, care este o parte rigidă şi veche a litosferei continentale din partea de est a Americii de Sud, una dintre cele mai vechi regiuni ale continentului. Este nevoie de studii suplimentare, eventual folosind imagini din satelit, pentru a vedea dacă în regiunea respectivă se găsesc rămăşiţele unui crater îngropat sau/şi erodat.