Bombe în coșurile de fum: Cum au neutralizat avioanele Super Hornet petrolierele iraniene

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

Un avion de luptă american a dezactivat vineri două petroliere sub pavilion iranian, lansând muniții de precizie în coșurile lor de fum, a anunțat armata SUA, demonstrând acuratetea armelor folosite. Această tactică nouă, confirmată de înregistrările video CENTCOM și de analiști, face parte dintr-o strategie mai largă de presiune economică și militară condusă de Administrația Trump, care a dus deja la redirecționarea a zeci de nave comerciale și la schimburi directe de focuri între forțele americane și iraniene în zona Strâmtorii Ormuz.

Lovituri de precizie

Comandamentul Central al SUA (CENTCOM), care coordonează operațiunile militare din Orientul Mijlociu, a publicat un videoclip despre care afirmă că arată petrolierele iraniene Sea Star III și Sevda lovite de un avion Boeing F/A-18E/F Super Hornet al Marinei americane.

CENTCOM a afirmat că navele încălcau blocada americană asupra porturilor iraniene. Cele două petroliere au fost scoase din funcțiune înainte ca ele să intre într-un port iranian din Golful Oman, încălcând blocada impusă de președintele Donald Trump în aprilie. 

“Un avion F/A-18 Super Hornet al Marinei SUA de pe USS George H.W. Bush (CVN 77) a scos din funcțiune ambele tancuri petroliere după ce a lansat muniții de precizie în coșurile lor de fum, împiedicând navele neconforme să intre în Iran,” se arată în comunicatul de pe X.

Armata americană a scos din funcțiune, de asemenea, un alt tanc petrolier iranian, M/T Hasna, în cursul zilei de miercuri. Nava a fost lovită în timp ce încerca să navigheze tot spre un port iranian din Golful Oman. Un avion F/A-18 Super Hornet de pe USS Abraham Lincoln (CVN 72) a scos din funcțiune cârma tancului petrolier, trăgând mai multe proiectile cu un tun de 20 mm, a precizat CENTCOM.

Videoclipul postat de CENTCOM arată mici pufuri de fum ieșind din coșul de fum al navei Sea Star, urmate de un fum mai dens după lovitura chirurgicală a aparatului F/A-18 Super Hornet.

În imaginile cu petrolierul Sevda, o explozie violentă este urmată imediat de coloane groase de fum negru.

În videoclipurile furnizate de CENTCOM nu se observă alte avarii în afara zonei coșurilor de fum. Comunicatul nu a menționat victime la bordul petrolierelor iraniene.

Reamintim că Iranul a restricționat accesul navelor “ostile” prin Strâmtoarea Ormuz, o rută comercială vitală, în timp ce SUA au instituit o contra-blocadă asupra porturilor iraniene pe 13 aprilie, după ce negocierile de pace cu regimul de la Teheran s-au încheiat fără un acord.

La momentul respectiv, CENTCOM a anunțat că “blocada va fi aplicată imparțial împotriva navelor tuturor națiunilor care intră sau ies din porturile și zonele de coastă iraniene, inclusiv toate porturile iraniene din Golful Persic și Golful Oman. Forțele CENTCOM nu vor împiedica libertatea de navigație a navelor care tranzitează Strâmtoarea Ormuz către și dinspre porturi non-iraniene.”

Strâmtoarea Ormuz este un pasaj maritim strategic situat între Iran, la nord, și Oman și Emiratele Arabe Unite, la sud, făcând legătura între Golful Persic și Golful Oman. Deși este un braț de mare relativ îngust, importanța sa globală este uriașă, fiind principala rută prin care statele din Orientul Mijlociu exportă petrol și gaze naturale către piețele internaționale.

Aproximativ o cincime din petrolul consumat la nivel mondial, precum și cantități semnificative de gaz natural lichefiat, dar si îngrășămintele care ajută la cultivarea culturilor de care depinde planeta tranzitează în mod normal această strâmtoare. Din acest motiv, Ormuz este considerată unul dintre cele mai sensibile puncte de strangulare maritime din lume: orice perturbare a traficului poate provoca creșteri rapide ale prețurilor energiei și instabilitate economică globală.

 Ce spun experții

Experți militari au declarat pentru CNN că avionul Marinei americane a folosit probabil bombe ghidate cu laser de aproximativ 225 de kilograme pentru a lovi petrolierele cu o asemenea precizie.

Peter Layton, cercetător la Griffith Asia Institute și fost ofițer al Forțelor Aeriene Regale Australiene, a explicat cum ar fi putut aparatul F/A-18 să execute cele două atacuri.

“Dacă zbori la aproximativ 1.500 de metri direct spre navă, folosești sistemul de țintire cu imagini în infraroșu al aeronavei, fixezi punctul laser pe coșul de fum și apoi lansezi bomba în timp ce te apropii, ar trebui să funcționeze,” a spus Layton.

Potrivit expertului, avionul american probabil a țintit întreaga structură a coșului de fum și nu a introdus efectiv bomba direct în conducta de evacuare.

“Este un punct laser; bomba trebuie să vadă acel punct cel puțin în ultimele 10 secunde. Dacă punctul dispare în interiorul coșului de fum în timp ce avionul trece deasupra, atunci lovitura va fi imprecisă,” a explicat Layton.

Expertul în transport maritim Sal Mercogliano, profesor la Campbell University din Carolina de Nord, a spus că analiza videoclipului arată că munițiile au lovit partea inferioară sau baza coșurilor de fum.

Analistul militar CNN Cedric Leighton, colonel în retragere al Forțelor Aeriene ale SUA, a declarat că este posibil ca avionul Marinei americane să fi folosit muniții inerte împotriva petrolierelor, suficiente pentru a le dezactiva fără a le scufunda. Folosirea unor bombe inerte – sau cu încărcătură explozivă redusă – ar putea explica lipsa unor explozii mari sau a unor detonări secundare, a comentat analistul.

Muniția de acest tip reprezintă o soluție de “chirurgie militară” concepută pentru a imobiliza țintele fără a le distruge complet. Bombele inerte acționează pur prin energie cinetică, fiind blocuri solide de metal sau beton fără exploziv, care distrug componente vitale precum motoarele sau coșurile de fum exclusiv prin forța impactului. Această metodă elimină riscul declanșării unui incendiu masiv sau al ruperii structurii navei.

De partea lor, bombele cu încărcătură redusă utilizează o cantitate minimă de exploziv pentru a produce o deflagrație controlată, limitată strict la zona vizată. Ambele variante sunt esențiale în misiuni de blocadă navală, permițând forțelor militare să oprească navele comerciale fără a provoca victime omenești sau dezastre ecologice cauzate de scurgerile de petrol, au explicat analiștii.

CENTCOM a declarat că cele trei petroliere iraniene scoase din funcțiune erau goale și se îndreptau spre porturi ale Republicii Islamice din Golful Oman, încercând să evite blocada americană.

“Toate cele trei nave nu se mai îndreaptă spre Iran,” a declarat CENTCOM, adăugând că mai multe nave au fost dezactivate de SUA în timp ce încercau să evite blocada porturilor iraniene. “Și peste 50 au fost redirecționate de forțele CENTCOM pentru a asigura respectarea blocadei,” a transmis instituția.

“Forțele SUA din Orientul Mijlociu rămân dedicate aplicării depline a blocadei asupra navelor care intră sau ies din Iran,” a declarat amiralul Brad Cooper, comandantul CENTCOM. “Oamenii noștri în uniformă, extrem de bine pregătiți, depun o muncă incredibilă.”

Vineri, CENTCOM a raportat că forțele americane au împiedicat peste 70 de petroliere să intre sau să iasă din porturile iraniene.

“Aceste nave comerciale au capacitatea de a transporta peste 166 de milioane de barili de petrol iranian, în valoare estimată de peste 13 miliarde de dolari,” a declarat comandamentul pe X.

Duminică, CENTCOM a precizat că peste 20 de nave de război americane impun blocada împotriva Iranului, iar de la 13 aprilie, forțele SUA au redirecționat 61 de nave comerciale și au scos din funcțiune 4 pentru a asigura respectarea regulilor. 

Un avion de temut

Avionul bimotor F/A-18 operează de pe portavioane americane, în acest caz de pe USS George H. W. Bush, potrivit CENTCOM.

Acesta poate transporta o gamă variată de arme aer-aer și aer-sol, inclusiv mai multe tipuri de bombe ghidate cu laser, despre care analiștii cred că au fost folosite în aceste atacuri.

Potrivit Marinei americane, F/A-18E/F Super Hornet a intrat în serviciul flotei în 1999, ca înlocuitor pentru F-14 Tomcat. Super Hornet este a doua actualizare majoră de model de la începutul programului de aeronave F/A-18, fiind extrem de capabil pe întreg spectrul de misiuni: superioritate aeriană, escortă de vânătoare, recunoaștere, realimentare aeriană, sprijin aerian apropiat, suprimarea apărării aeriene și atac de precizie zi/noapte.

Modelul F/A-18E cu un singur loc și F/A-18F cu două locuri sunt aeronave tactice multi-rol, bimotor, cu aripă medie și performanțe înalte, concepute pentru a înlocui avioanele F/A-18C (monopost) și F/A-18D (biport) pe măsură ce acestea ajung la sfârșitul duratei de viață și sunt retrase din funcțiune.

F/A-18E și F/A-18F sunt proiectate să îndeplinească cerințele actuale ale Marinei americane pentru misiuni de escortă și interdicție, să mențină rolurile de apărare aeriană a flotei și sprijin aerian apropiat, precum și o gamă tot mai largă de misiuni, inclusiv Controlor Aerian Înaintat (Aerian) și Realimentare Aeriană, având capacitatea dovedită de a înlocui modelul S-3 ca cisternă aeriană. Îmbunătățirile aduse F/A-18E/F includ o rază de acțiune sporită și o adaptabilitate îmbunătățită pentru operarea pe portavioane, necesare pentru ca F/A-18 să își continue rolul cheie de avion de vânătoare și atac împotriva amenințărilor avansate ale secolului XXI.

F/A-18 E/F Block II Super Hornet, aflat în serviciu din 2001, a încorporat o serie de tehnologii de îmbunătățire a capacităților pe parcursul ultimilor 20 de ani.

Platforma aparatului a evoluat constant prin actualizări structurale și electronice. Varianta Block II, aflată în serviciu din 2001, a introdus radarul de tip AESA (Active Electronically Scanned Array), senzori îmbunătățiți și capacitatea de a utiliza un arsenal vast de arme de precizie.

Cea mai nouă iterație, Block III, extinde durata de viață a celulei la 10.000 de ore de zbor și reduce amprenta radar. Aceasta aduce îmbunătățiri majore în carlingă printr-un sistem de afișaj tactil de mari dimensiuni, putere de calcul sporită prin rețeaua Distributed Targeting Processor Network și o suită avansată de networking pentru o imagine tactică comună.

Hornet și Super Hornet alcătuiesc forța de atac aerian pentru șapte clienți străini, inclusiv Canada, Australia, Finlanda, Kuweit, Malaezia, Spania și Elveția, mulți alți parteneri internaționali exprimându-și interesul pentru aceste platforme versatile și verificate.

Modelele F/A-18 E și F Super Hornet au fost prezentate la McDonnell Douglas (acum parte a Boeing) în 1995. Varianta E are un singur loc, iar F are două locuri. Varianta cu două locuri servește ca avion de antrenament, aducând totodată o capacitate suplimentară în misiuni prin facilitarea partajării volumului de muncă.

Deși este substanțial mai mare decât predecesorul său, F/A-18 Hornet, fiind cu aproximativ 3.175 kg mai greu și având o rază de acțiune cu 50% mai mare, Super Hornet a fost livrat cu mai puține piese și cerințe de întreținere mai scăzute.

Prima misiune operațională a Super Hornet-ului (F/A-18 E) a fost cu escadrila VFA-115 la bordul USS Abraham Lincoln în iulie 2002, iar prima acțiune de luptă a avut loc în noiembrie același an, când a participat la un atac asupra unor ținte ostile din zona de restricție aeriană (“no-fly zone”) din Irak.

Cea mai recentă variantă, Block III, oferă o durată de viață crescută la 10.000 de ore de zbor și o semnătură radar redusă.

Super Hornet este propulsat de două motoare turboventilatoare F414-GE-400, fiecare generând o forță de împingere de aproximativ 9.977 kg. Acestea permit aeronavei să atingă viteze de peste Mach 1,8 și un plafon de zbor de peste 15.000 de metri. Cu o greutate maximă la decolare de aproape 30 de tone, avionul are o rază de luptă de aproximativ 2.346 km în configurație curată.

Capacitatea de atac a Super Hornet-ului este susținută de un arsenal diversificat, coordonat printr-o arhitectură de sisteme deschisă care permite integrarea rapidă de noi tehnologii. F/A-18 Super Hornet dispune de un arsenal diversificat și letal, integrând un tun intern M61A1/A2 Vulcan de 20 mm și o gamă extinsă de rachete aer-aer, precum AIM-9 Sidewinder, AIM-120 AMRAAM și AIM-7 Sparrow. Pentru misiunile de atac la sol și navale, aeronava utilizează rachete Harpoon, HARM și Maverick, alături de muniții de mare precizie precum sistemele JDAM și bombele ghidate laser din familia Paveway.

Pe lângă rolul de luptă, avionul prezintă o versatilitate remarcabilă, fiind capabil să gestioneze fluxuri de date complexe prin containerele Data Link și să funcționeze ca cisternă aeriană pentru realimentarea altor aparate de zbor, a precizat Marina SUA.

Semnificații

Comentatorii de peste ocean au afirmat că escaladarea tensiunilor din Orientul Mijlociu a atins un nou prag critic la începutul lunii mai 2026, marcând trecerea de la retorica diplomatică la o formă de intervenție militară de o precizie chirurgicală fără precedent. În centrul acestei strategii se află impunerea unei blocade navale riguroase asupra porturilor iraniene, orchestrată de Comandamentul Central al SUA prin intermediul aviației și a marinei militare.

Evenimentele recente, care au culminat cu imobilizarea tancurilor petroliere Sea Star III, Sevda și Hasna, scot în evidență o schimbare fundamentală în doctrina de luptă modernă: utilizarea forței letale nu pentru distrugere totală, ci pentru neutralizarea funcțională a activelor economice inamice.

Instrumentul principal al acestei campanii este  avionul F/A-18 Super Hornet, operat de pe portavioane precum USS George H.W. Bush și USS Abraham Lincoln. Această platformă multi-rol, considerată “calul de povară” al Marinei SUA, și-a demonstrat versatilitatea prin execuția unor atacuri de o acuratețe milimetrică.

În loc să scufunde navele comerciale care forțau blocada, piloții americani au utilizat bombe de 230 de kilograme, ghidate prin laser, adesea cu încărcătură inertă, pentru a lovi direct coșurile de fum sau sistemele de direcție. Această tactică permite imobilizarea unei nave de mii de tone exclusiv prin forță cinetică sau explozii controlate, lăsând coca navei intactă și evitând astfel o catastrofă ecologică în apele strategice ale Golfului Oman.

Din perspectivă tehnică, succesul acestor misiuni se bazează pe sisteme avansate de țintire și pe o pregătire riguroasă a echipajelor.

Experții militari au explicat faptul că atacul presupune o apropiere directă de țintă la o altitudine de aproximativ 1.500 de metri, unde sistemele de imagistică în infraroșu fixează punctul laser pe structura de evacuare a navei. Rezultatul este o dezactivare tehnică ce transformă tancul petrolier într-o masă de fier inertă, incapabilă să își continue drumul spre porturile iraniene, dar care rămâne la suprafață pentru a fi ulterior tractată sau inspectată. Până în prezent, forțele americane au reușit să redirecționeze peste 60 de nave comerciale și să scoată din funcțiune patru unități care au refuzat să se conformeze cu blocada impusă de președintele Trump.

Semnificația strategică a acestor lovituri chirurgicale depășește simplul succes tactic. Prin alegerea de a nu provoca victime umane și de a proteja mediul marin, Statele Unite exercită o “diplomație a laserului” care pune Iranul într-o poziție de vulnerabilitate extremă. Mesajul transmis, cred experții, este unul de dominanță tehnologică absolută: orice navă care încalcă blocada poate fi “oprită din zbor” fără ca un singur membru al echipajului să fie rănit, dar cu costuri economice și logistice imense pentru Teheran.

Această strategie a “preciziei absolute” nu s-a limitat doar la teatrul de operațiuni naval, ci a reprezentat pilonul central al întregii campanii încă de la debutul conflictului. În primele ore ale războiului, Statele Unite au aplicat aceeași doctrină a loviturilor chirurgicale pentru a decapita lanțul de comandă de la Teheran, eliminând lideri cheie iranieni prin atacuri cu drone și rachete ghidate, care au vizat locații strategice cu o acuratețe ce a lăsat infrastructura civilă adiacentă aproape intactă.

Această capacitate de proiecție a forței a fost dublată de operațiunea de la începutul lunii ianuarie, când forțele de speciale americane au executat o incursiune spectaculoasă în Venezuela, care s-a finalizat cu arestarea liderului socialist Nicolas Maduro.

Surse: CNN, The War Zone, navy.mil, X