Donează aici. Susține o presă liberă.
Funcționăm ca organizație non-profit, iar banii rezultați din contribuțiile cititorilor sunt destinați integral finanțării proiectului G4Media.
CONT LEI: RO89RZBR0000060019874867
Deschis la Raiffeisen Bank
Scăderea numărului de elevi, alimentată de declinul demografic, nu înseamnă automat un sistem educațional mai stabil sau mai ușor de gestionat. Dimpotrivă, în România, problema majoră este că numărul profesorilor calificați scade rapid, într-un ritm mai abrupt decât scăderea numărului de elevi, iar politicile recente au accentuat instabilitatea din școli, avertizează sociologul Gabriel Bădescu, profesor universitar la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca.
„Avem prea puține date despre sistemul educațional din România, urmare a finanțării precare a cercetării în general, dar mai ales a celei care poate fundamenta politici”, spune Bădescu într-un interviu pentru Edupedu.ro. Chiar și în lipsa unei imagini complete, el arată că există o tendință evidentă: „numărul de profesori calificați e în scădere rapidă, mai abruptă decât scăderea elevilor”, iar acest lucru produce efecte directe asupra funcționării școlilor și asupra accesului la educație.
Un aspect esențial, „mai puțin cunoscut”, este distribuția elevilor și a profesorilor în funcție de mediul de rezidență. „Aproximativ jumătate dintre elevii din România locuiesc în mediul rural și peste jumătate dintre profesori predau tot în rural”, spune Bădescu, care este și directorul Centrului pentru Studiul Democrației. Acest lucru este relevant pentru că România are deja diferențe mari între rural și urban, iar acestea „sunt foarte mari și continuă să se adâncească” atât în resurse, cât și în rezultate.
În acest tablou, declinul resursei umane calificate și instabilitatea din sistem riscă să lovească exact acolo unde școala este deja mai fragilă. România are „cele mai mari diferențe de abandon școlar din UE între rural și urban” și, în același timp, are „unele dintre cele mai mari diferențe de performanță educațională în funcție de nivelul socio-economic al familiei dintre cele peste 70 de țări incluse în PISA”. În opinia sociologului, „schimbările recente vor amplifica toate aceste decalaje, cu costuri uriașe pe termen lung pentru noi toți”.