Autismul și vaccinul. De unde a plecat cea mai mare “farsă medicală” a lumii contemporane

“Mișcarea antivax” a ajuns un fenomen global, deși este bazată pe un studiu respins universal de comunitatea științifică, iar susținătorii săi nu au reușit încă să descopere presupusa legătură dintre medicina modernă și tulburările de neurodezvoltare.

De la începutul secolului al XX-lea, când „gândirea autistă” era considerată simptom al schizofreniei, și până la teoriile conspirației din ultimii ani, puține condiții medicale au fost mai distorsionate de concepții greșite și stigmatizate decât autismul.

Acest stigmat a contaminat discursul public și a dat naștere unei “mișcări” globale care, ajutată de un studiu obscur al unui doctor discreditat și considerat paria în comunitatea medicală, încearcă de peste două decenii să creeze o legătură între vaccinare și tulburările de dezvoltare neurologică.

Efectele acestei campanii de zeci de ani, alimentată constant de celebrități iresponsabile și politicieni, sunt evidente și în România, unde liderul celui mai mare partid politic din țară își numește adversarul “autist” în mod batjocoritor și fără reținere, iar site-uri anonime și rețele online recunoscute drept vectori de dezinformare și propagandă a Kremlinului continuă să publice articole despre cum “capsații” (oamenii vaccinați, n. red.) sunt cel mai mare ”pericol” pentru sănătatea publică, în vreme ce rata scăzută a vaccinării cauzează epidemii istorice.

Autismul – o istorie a concepțiilor greșite 

Tulburarea de spectru autist (TSA) este o tulburare de neurodezvoltare caracterizată de dificultăți semnificative și persistente în comunicarea și interacțiunea socială, precum și de prezența unor comportamente, interese sau activități restrictive și repetitive, care nu pot fi explicate mai bine de o dizabilitate intelectuală sau o întârziere de dezvoltare în alt domeniu. Conform Manualului de Diagnostic și Statistică al Tulburărilor Mintale, Ediția a Cincea (DSM-5-TR), publicată de Asociația Psihiatrică Americană, o sursă de referință pe care se bazează inclusiv Organizația Internațională a Sănătății și Biblioteca Naționale de Medicină a Statelor Unite, printre multe altele.

În mod poate puțin surprinzător, înțelegerea autismului, inclusiv de către comunitatea științifică, a fost marcată de multe concepții greșite și schimbări de definiții de-a lungul ultimului secol. 

De altfel, termenul “autism” a fost inventat la începutul secolului al XX-lea de către psihiatrul elvețian Eugen Bleuler pentru a descrie una din simptomele celor mai grave cazuri de schizofrenie, concept inventat tot de Bleuler. În orice caz, în concepția lui Bleuler, gândirea autistă era caracterizată de dorințe infantile de a evita realitățile nesatisfăcătoare și de a le înlocui cu fantezii și halucinații. „Autismul” definea „viața lăuntrică” simbolică a subiectului și nu era ușor accesibil observatorilor, după cum explică cercetătoarea britanică Bonnie Evans într-un studiu publicat în 2013.

A fost nevoie de trei decenii pentru ca autismul să devină un diagnostic de sine stătător, datorită psihiatrului american Leo Kanner care, în 1943, a publicat un articol fundamental în care descria 11 copii care prezentau un set unic de comportamente, inclusiv „singurătate autistă extremă” și „insistență obsesivă asupra păstrării uniformității”.

Lucrarea lui Kanner a fost revoluționară pentru vremea aceea, deoarece a separat autismul de schizofrenie și de alte tulburări de sănătate mintală cu care era adesea grupat în mod incorect și este considerată prima încercare formală de a clasifica și înțelege această afecțiune, potrivit Oxford CBT, iar Donald Triplett, supranumit “Cazul 1” în cercetarea lui Kanner, a rămas în istorie ca prima persoană diagnosticată cu autism, scrie Britannica.

În ciuda descoperirilor lui Kanner, însă, comunitatea științifică a avut nevoie de alte câteva decenii pentru a se îndepărta de teoria lui Bleuler. Cel puțin în Marea Britanie, amintește Evans, termenul “autism” a fost folosit pentru a descrie “halucinații și fantasme excesive la copii” până în anii ‘60. 

Una peste alta, a fost nevoie de aproape 40 de ani pentru ca autismul și schizofrenia să fie clasificate în categorii diagnostice diferite: această distincție clară a fost făcută pentru prima oară în cea de-a treia ediție a Manualului de Diagnostic și Statistică al Tulburărilor Mintale, publicată în 1980, un pas deosebit de important care nu a avut, însă, doar efecte pozitive. Până la începutul secolului XXI, Tulburarea de Spectru Autism a devenit centrul unui scandal pe care unii experți l-au numit “probabil cea mai dăunătoare farsă medicală din ultimii 100 de ani”.

Originile conspirației

Spre deosebire de alte teorii ale conspirației, această așa numită “farsă” are un autor bine cunoscut: în 1998, chirurgul britanic Andrew Wakefield și alți câțiva colaboratori au publicat în prestigioasa revistă științifică The Lancet articolul “Hiperplazie nodulară limfoidă ileală, colită nespecifică și tulburare pervazivă de dezvoltare la copii”, care sugera o legătură între vaccinul combinat ROR (rujeolă–oreion–rubeolă) și apariția autismului.

Publicarea studiului a fost însoțită de o conferință de presă la Royal Free Hospital din Londra, spitalul unde lucra Wakefield, care a ieșit în fața camerelor și a recomandat, ca precauție, renunțarea la vaccinul combinat și utilizarea dozelor separate pentru rujeolă, oreion și rubeolă. Prezența în celebrul jurnal medical și vizibilitatea mediatică au amplificat rapid interesul public. 

În următorii câțiva ani, studiul publicat de Wakefield și conexiunea dintre vaccinuri și autism a devenit unul dintre cele mai discutate subiecte în Marea Britanie la începutul anului 2000, iar în centrul acestei povești s-a aflat “lupta” dintre cercetarea lui Wakefield și restul comunității științifice: un studiu publicat în 2003 a concluzionat, în baza unui sondaj național și a analizării a peste 2000 de articole apărute în presa scrisă, la radio și pe televizor în 2002, că apariția subiectului în presă și modul în care a fost tratat de către mass-media a fost un factor decisiv în crearea imaginii că există o corelație între anumite tipuri de vaccinuri și autism în ochii publicului britanic.

Problema acestei “dezbateri” publice a fost, însă, faptul că studiul publicat de către Wakefield și colaboratorii săi nu era doar profund viciat, ci și influențat de un conflict de interese pe care doctorul nu îl dezvăluise publicului.

În 2004, jurnalistul britanic Richard Deer a arătat, într-o investigație publicată în The Sunday Times, faptul că, încă din 1996 Wakefield fusese angajat de un avocat numit Richard Barr pentru a oferi servicii de consultanță și expertiză medicală pentru diverși avocați care îsi reprezentau clienții în procese împotriva companiilor farmaceutice care produceau vaccinul combinat ROR, în baza potențialelor efecte negative ale acestuia.

Cercetări ulterioare au arătat că Wakefield a primit, între 1996 și 2003, peste 430.000 de lire sterline pentru serviciile pe care le-a oferit avocaților în cursul proceselor intentate împotriva producătorilor vaccinului ROR, iar printre acestea se numără și programul de cercetare în cadrul căruia au fost examinați copiii ale căror analize au fost folosite în studiul publicat de Wakefield in The Lancet – un fapt pe care nici publicul, nici editorii jurnalului medical nu îl cunoșteau la momentul publicării cercetării.  

În baza acestor descoperiri, Wakefield și cercetarea sa au devenit subiectul uneia dintre cele mai mari investigații lansate vreodată de Consiliul Medical General al Marii Britanii, corpul independent de control care veghează asupra respectării standardelor etice și de calitate a serviciilor medicale prestate de către doctori și anesteziști în Regatul Unit, printre altele.

După investigația care a durat trei ani (2007-2010), panelul de disciplină al consiliului a concluzionat că o parte substanțială din internările și testările aplicate copiilor din lotul raportat în articolul din 1998 s-au derulat ca activitate de cercetare, nu ca investigații clinice strict necesare fiecărui pacient, iar cercetarea nu a avut o acoperire etică adecvată pentru toți copiii și, în plus, unele proceduri invazive, precum colonoscopii și puncții lombare, au fost efectuate fără indicații clinice suficiente. 

Panelul a concluzionat și probleme de onestitate profesională: prezentări înșelătoare ale cadrului și cronologiei cercetării, mențiuni necorespunzătoare despre aprobări și nedeclararea relevantă a intereselor legate de litigii. Pe scurt, consiliul a descris cercetarea lui Wakefield drept un ansamblu de “abateri profesionale grave”.

Wakefield a fost eliminat în 2010 din registrul medical al consiliului, cu puțin timp înainte ca editorii The Lancet să retragă integral articolul publicat de acesta în 1998. 

Pe deasupra, în 2011, o analiză mai amănunțită a cercetării sale realizată de British Medical Journal a concluzionat că rezultatele publicate prezentau “neconcordanțe sistemice”: momentele de debut ale problemelor de dezvoltare nu corespundeau cronologiilor raportate în lucrare; diagnosticele clinice erau prezentate într-o formă care susținea ipoteza lui Wakefield, deși fișele indicau altceva, iar descrierile histologice sugerate în articol erau, în multe cazuri, nesusținute de rapoartele de laborator.

În urma acestor descoperiri, editorii BMJ au concluzionat că datele prezentate de Wakefield nu erau doar neadevărate, ci rezultatele unei “fraude elaborate”.

Minciuna nu are picioare scurte

Deși studiul lui Wakefield a fost retras integral, iar autorul principal discreditat și sancționat de autoritățile competente, ideea că “vaccinul cauzează autism” nu a mai părăsit niciodată spațiul public, fiind constant alimentată de diverse organizații, celebrități, personalități TV și influenceri.

Wakefield însuși s-a mutat din Marea Britanie în Statele Unite și nu mai profesează ca medic, însă nu a renunțat niciodată la ipoteza sa originală și a încercat în repetate rânduri să revină în spațiul public, cel mai notabil în 2016, cu documentarul autobiografic “Vaxxed: from Cover-Up to Catastrophe”, care a avut premiera la festivalul de film Tribeca, organizat de Robert De Niro. Actorul câștigător al premiului Oscar, care este tatăl unui copil cu autism, a retras ulterior filmul din programul festivalului, în urma protestelor din partea comunității medicale, explică The Guardian.

De-a lungul ultimelor două decenii, însă, multe alte celebrități au susținut această idee – în unele cazuri, cum ar fi cel al actorului Jim Carrey, poziționarea publică anti-vaccin a fost un episod scurt, dar semnificativ. Au existat, însă, și personalități publice care și-au dedicat întreaga carieră “cruciadei” împotriva vaccinurilor, cel mai bine cunoscut exemplu fiind cel al actriței și prezentatoarei TV Jenny Mccarthy.

McCarthy a început să vorbească despre acest subiect în 2007, bazându-se pe experiența cu fiul ei Evan și care, potrivit ei, a fost diagnosticat cu autism după ce a fost vaccinat împotriva rujeolei. De atunci, prin apariții constante în presă și pe rețelele sociale, ea a devenit, după cum a numit-o Business Insider în 2019, “fața mișcării anti-vaccinare”.

În spatele acestor personalități vizibile s-a format un întreg ecosistem – de la ONG-uri precum Children’s Health Defense, care a fost condus din 2015 până în 2023 de actualul secretar american al Sănătății,  Robert F. Kennedy Jr., și care menține o platformă media și juridică dedicată contestării vaccinurilor, cu articole, newslettere și procese legale împotriva autorităților statului la “experți medicali” care, urmând exemplul lui Wakefield, și-au folosit acreditările pentru a da legitimitate narațiunilor antivaccin. Cel mai faimos exemplu recent este cel al doctorului Joseph Mercola, un medic osteopat din Florida care a creat un adevărat imperiu media bazat pe conspirații antivaccin și pe comercializarea de soluții medicale alternative, pe care The New York Times l-a numit, în 2022 “super-difuzorul de dezinformare” pe tema vaccinurilor.

Din acest punct de vedere, este important de amintit și faptul că, după izbucnirea pandemiei de COVID-19, teoriile împotriva vaccinurilor au devenit mai complexe și variate, dar ecosistemul a fost acaparat de un număr relativ redus de personaje extrem de populare, în special pe rețelele de socializare.

Mercola și Kennedy fac parte din “duzina de dezinformatori”, un grup de 12 persoane identificate în 2021 de către ONG-ul american Center for Countering Digital Hate. (CCDH) drept vectori principali ai dezinformării în ceea ce privește vaccinurile în spațiul online. 

Conform experților CCDH, care au analizat peste 800.000 de postări apărute pe rețelele sociale între ianuarie și martie 2021, în jur de 65% din tot conținutul online antivaccin pe care l-au analizat poate fi atribuit acestor 12 surse de dezinformare.

Legătura dintre autism și vaccin a fost doar una dintre numeroasele teorii ale conspirației propagate de cei 12 în era COVID-19, confirm raportului CCDH, dar aceasta a intrat din nou în atenția publicului în 2024, când Robert F. Kennedy Jr a hotărât să candideze pentru funcția de președinte al Statelor Unite. El s-a retras din cursa electorală după câteva luni, dar în februarie 2025 a fost numit secretar al Sănătății de către președintele Donald Trump – de departe una dintre cele mai controversate numiri făcute de Trump în cel de-al doilea mandat al său. 

Presa internațională a relatat la acea vreme despre îngrijorările cu privire la Kennedy și istoricul său de conspirații anti-vaccin, în special în declarațiile lui repetate că vaccinurile ar cauza autism, după cum amintește ABC News, însă Kennedy s-a angajat la acea vreme să-și concentreze eforturile asupra bolilor cronice și să-și limiteze rolul direct în politica de vaccinare a țării.

Acest angajament a durat până la finalul lunii septembrie, când președintele Trump și Kennedy au lansat împreună o nouă inițiativă federală pe tema autismului. Secretarul Sănătății a folosit ocazia pentru a aduce în prim-plan ipoteza unei legături dintre paracetamol (Tylenol) luat în timpul sarcinii și autismul la copii.

Într-un anunț făcut la 22 septembrie, însoțit de materiale oficiale ale Casei Albe și ale Departamentului Sănătății, el a vorbit despre „tot mai multe probe” care arătau o relație de cauzalitate dintre medicamentul folosit la scară largă și rata diagnosticelor cu autism, însă reacția a venit rapid din partea comunității medicale și a presei, care au subliniat că studiile arată cel mult asocieri și nu o relație de cauzalitate și au avertizat asupra riscurilor de a descuraja tratamentul febrei în timpul sarcinii.

În final, Kennedy însuși a admis, la sfârșitul lunii octombrie, că “nu există suficiente date” care să arate că paracetamolul ar cauza autism, scrie Reuters.

Teoriile anti-vaccin în România

România este una dintre țările europene în care nivelul scăzut de încredere al populației cu privire la vaccinuri este bine documentat, cel puțin din 2008, când prima mare campanie națională de vaccinare anti-HPV din țara noastră a eșuat.

România a fost, de altfel, printre primele țări din lume care a realizat o astfel de campanie, care era menită fetelor cu vârsta între 9 și 11 ani, dar din 110.000 de fete care alcătuiau grupul țintă, doar 2.600, puțin peste 2%, s-au vaccinat, scrie Școala9.

Un studiu publicat în 2022, inclusiv de către Biblioteca Națională de Medicină din SUA, a concluzionat că nivelul scăzut al populației în vaccinuri, cauzată și de lipsa generală de informare în rândul populației, se numără printre motivele principale pentru care campania din 2008 și alte inițiative similare nu au succes în România. 

Această problemă a devenit din nou evidentă în 2016, când în România a izbucnit una din cele mai grave epidemii de rujeolă din istoria recentă a Europei, epidemie cauzată în parte de o mișcare antivaccin alimentată și de “celebrități locale, grupuri religioase și bloggeri care promovează o teorie demontată, potrivit căreia vaccinurile provoacă autism”, după cum relata The Wall Street Journal la acea vreme. 

În acea perioadă, această narațiune era susținută în România de către celebrități precum Olivia Steer și cântăreața Mihon Minodora Marinela, dar și de o rețea de site-uri și bloguri anonime, multe dintre ele fiind cunoscuți vectori de dezinformare și pe alte teme. 

Unul dintre hub-urile constante a fost OrtodoxInfo, care în 2017 a publicat o cascadă de articole ce „leagă” autismul de adjuvanții pe bază de aluminiu sau de expunerea la mercur: texte precum „Vaccinurile și autismul la copii: de 10 ori mai mult aluminiu în creier” ori „Legătura dintre MERCUR și AUTISM este confirmată… Rata îmbolnăvirii de autism crește odată cu rata vaccinării”, dar și „mărturii” cu titluri precum „Cazuri de reacții adverse… inclusiv AUTISM”.

• Notă: În 2020, site-ul OrtodoxInfo a fost închis temporar de autorități în contextul pandemiei de COVID-19, alături de alte site-uri acuzate de diseminarea de informații false.

Astfel de articole ocupă până în prezent un spațiu important pe site-uri precum OrtodoxInfo și RomânOrtodox.Info, în secțiuni dedicate exclusiv articolelor despre vaccinuri, în care sunt postate articole pe subiecte care variază de la legătura vaccin-autism la recomandări pentru tratamente medicinale alternative și până la “contaminarea necapsaților de către capsați”.

În paralel, site-urie ActiveNews și IncorectPolitic au funcționat de asemenea ca agregatori de opinii și articole anti-vaccin din presa internațională, în care ideea vaccinurilor care cauzează autism este recurentă, de la formulări precum „autismul, legat oficial de vaccinuri” la invocarea de studii „ascunse” de autorități,

• Notă: În 2025, Context.ro a identificat site-ul Incorect Politic drept unul dintre principalii vectori ai urii și propagandei pro-Kremlin în spațiul online românesc, iar ActiveNews este cel mai popular portal din “Rețeaua Minciunilor”, un întreg ecosistem al dezinformării creat în Europa, care publică în mod constant articole care conțin mesaje anti-europene, investigat tot de Context în 2022.