Aproape jumătate dintre adulții din România au hipertensiune. Cardiolog : „Numărul tinerilor cu această afecțiune este în creștere”

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

Cele mai frecvente patologii întâlnite în cabinet sunt hipertensiunea arterială (HTA), dislipidemiile (un nivel prea ridicat sau prea scăzut al lipidelor în sânge) și bolile cardiace ischemice, spun medicii cardiologi. Dintre acestea, hipertensiunea arterială este principala cauză de mortalitate cardiovasculară, provocând 11 milioane de decese/an la nivel mondial.

Incidența ei a crescut semnificativ, numărul pacienților dublându-se în ultimii 30-40 de ani, spune dr. Doralisa Burs, medic primar cardiolog la Spitalul MedLife și la Hyperclinica MedLife PDR Turnului, din Brașov.

Există, de asemenea, o creștere a acestei patologii în rândul tinerilor. Statisticile spun că 1 din 7 persoane cu vârsta între 18 și 24 de ani și 1 din 3 de 35-44 de ani suferă de această afecțiune: „Unul din doi adulți români este hipertensiv. Tinerii acceptă greu tratamentul, dar ar trebui să știe că, netratată, hipertensiunea arterială poate duce la afecțiuni precum infarctul miocardic acut sau accidentul vascular cerebral (AVC)”.

Din păcate, tinerii nu sunt foarte complianți la tratament – fie îl refuză, fie renunță repede –, crezând că e prea devreme să ia medicație.

Când se pune diagnosticul de hipertensiune

Majoritatea pacienților descoperă accidental că au hipertensiune, în cabinetul medicului de familie sau la medicina muncii.

Diagnosticul se pune după măsurători repetate ale tensiunii arteriale și valori constante peste 140/90 mmHg. Când vin la cardiolog cu cefalee sau amețeli, simptome care pot indica o hipertensiune, dr. Burs îi învață să-și măsoare tensiunea acasă de două ori pe zi (dimineața și seara) timp de două săptămâni sau să monteze un holter TA/24 ore și apoi să revină pentru reevaluare și diagnostic.

Corect, măsurarea tensiunii se face astfel: pacientul trebuie să fie relaxat, fără un factor de stres în jur, să stea pe scaun, cu spatele sprijinit de spătarul scaunului și picioarele pe podea, iar manșeta tensiometrului se pune la 2-3 cm deasupra cotului, în dreptul inimii. Dacă persoana are deja un tensiometru, e indicat să îl aducă de la început la consult, ca medicul să verifice că măsoară corect.

Tensiunea optimă este sub 120/80 mmHg, iar cea normală – 120-129/80-84 mmHg, explică dr. Burs. Peste 130-139/85-89 mmHg se clasifică drept tensiune ușor înaltă, în timp ce 140-160/90-99 e considerată hipertensiune gradul 1, peste 160/100 – gradul 2 și 180/110 – gradul 3.

„La cei care vin cu tensiuni arteriale crescute, 180 mmHg reprezintă o urgență medicală și se începe direct tratamentul”, spune medicul, „nu mai așteptăm. La control îi chemăm după maximum două săptămâni, pentru a ajusta dozele”.

Tinerilor care nu înțeleg de ce e nevoie de medicație, care de multe ori înseamnă doar o tabletă pe zi, le explică riscurile: AVC, infarct miocardic, disecție de aortă și le indică modificările de stil de viață absolut necesare: fără fumat, eliminarea pe cât posibil a stresului, scăderea în greutate, dietă și activitate fizică aerobă: minimum 30 de minute de 3-5 ori pe săptămână – înot, alergare ușoară sau bicicletă, adică exact ceea ce numim „cardio” .

Pe de altă parte, antrenamentul de forță și ridicarea greutăților nu ajută, ci intensifică hipertensiunea, deoarece cresc rezistența vasculară din cauza contracției musculare.

„Uneori, dacă pacienții scad în greutate, nici nu mai e nevoie de tratament, pentru că au rezolvat problema principală”, afirmă dr. Burs. „Vin tineri cu 90-100 kg și tensiune arterială mare. Dacă slăbesc măcar 10-20 kg și nu există cauze secundare, tensiunea scade”. Dar dacă nu fac asta și nu iau nici tratament, exista riscul apariției complicațiilor.

Cauzele secundare care pot determina hipertensiunea arterială sunt de regulă alte afecțiuni: endocrine (precum hiperaldosteronismul primar, sindromul Cushing, acromegalia, hipo- sau hipertiroidismul); afecțiuni renale (precum boala renală parenchimatoasă, hipertensiuneaa renovasculară – adică stenoze de arteră renală, când nu se mai vascularizează bine rinichiul, dar care evoluează bine după ce se montează un stent); afecțiuni cardiovasculare, respiratorii (precum apneea în somn) sau neurologice (tumori cerebrale).

Mai puțin cunoscut e faptul că și unele medicamente pot crește tensiunea arterială: antiinflamatoarele nesteroidiene, corticoizii, contraceptivele sau antidepresivele. Același efect îl au și infecțiile, de la sinuzite și infecții urinare, la colecistite. Odată tratate, tensiunea scade semnificativ, explică dr. Burs.

Hipercolesterolemia familială și alte afecțiuni genetice

Hipercolesterolemia („colesterolul mare”) înseamnă un nivel neobișnuit de grăsimi în sânge, care se acumulează în artere și cresc riscul de infarct miocardic și AVC. Aproximativ una din 250 de persoane suferă de o tulburare moștenită numită hipercolesterolemie familială.

„Dacă vedem un tânăr cu LDL (n.r. „colesterolul rău”) de peste 190 mg/dl, îl trimitem la testare pentru hipercolesterolemie familială”, spune dr. Burs. Niște semne clinice care indică acest diagnostic sunt xantoamele și xanteplasmele, adică mici acumulări de grăsime, vizibile, la nivelul articulațiilor sau pe pleoape. Nu e obligatoriu însă ca, dacă ambii părinți au LDL crescut, și copilul să aibă.

„Tratamentul de bază este cel cu statine, iar dacă nu tolerează statinele, trecem la alte clase de medicamente.” Totodată, pacientul trebuie să evite sedentarismul, fumatul, alcoolul, să scadă în greutate și să aibă o alimentație bogată în fructe, legume și fibre.

Alte patologii cardiovasculare cu componentă genetică  sunt cardiomiopatiile (dilatative, hipertrofice, aritmogene de ventricul drept, de ventricul stâng prin noncompactare), aritmice (sindrom QT lung sau scurt, simdrom Brugada), defectele cardiace congenitale, anevrismele de aortă și disecțiile de aortă.

Dintre acestea, cele mai frecvente sunt cardiomiopatiile, adică niște suferințe ale mușchiului inimii. În cazul celor dilatative, pacientul obosește foarte repede, respiră greu și are dureri în piept, iar în cazul celor hipertrofice are palpitații și își pierde starea de conștiență. Ambele se diagnostichează ecocardiografic și uneori prin RMN cardiac, însă tratamentele diferă: cele dilatative se tratează precum insuficiența cardiacă, dar cele hipertrofice presupun tratament specific și intervenție chirurgicală.

În cardiomiopatii, explică dr. Burs, stilul de viață este esențial, dar trebuie adaptat simptomelor și gravității. „Dacă pacientul e în clasa IV NYHA (n.r. cel mai sever stadiu al insuficienței cardiace), efortul e contraindicat”, afirmă medicul. „Dacă e în clasa a II-a, e indicată mișcarea, dar nu intensă – plimbări, poate mersul ușor cu bicicleta, nu efortul cardio”.

Fumatul, cauza trecută cu vederea în bolile cardiovasculare

Fumatul e un factor de risc cardiovascular major mult subestimat în bolile cardiovasculare, pentru că scade colesterolul „bun” și stimulează secreția de colesterol „rău”, care se depune pe arterele coronare și le blochează, producând infarct miocardic sau accident vascular cerebral.

5-10 ani de fumat (sau chiar mai puțin, dacă există și alți factori) sunt suficienți ca riscul cardiovascular să crească semnificativ. „Iar atunci când pacientul se lasă de fumat, e nevoie de încă 10 ani ca acest risc să scadă”, atrage atenția dr. Burs.

„Unii pacienți au fumat de la 25 de ani și la 32 au făcut infarct”, spune tranșant medicul, care subliniază că și fumatul pasiv crește riscul cardiovascular cu 30%, iar țigările electronice sunt la fel de nocive.

Unii pacienți vin la consult după ce au făcut deja un infarct

„Vin după două-trei zile de dureri retrosternale, când infarctul deja s-a instituit”, spune dr. Doralisa Burs. „Au modificări electrocardiografice și ecocardiografice tipice de infarct,  așa că îi trimitem de urgență pentru tratament și stentare coronariană.”

Pacienții nu ar trebui să se sperie de procedura de stentare, explică medicul. Se face cu anestezie locală, pe mână (prin artera radială) sau pe picior (prin artera femurală) se introduce un cateter prin care se injectează substanța de contrast, care permite vizualizarea vaselor, și ulterior se montează stentul acolo unde vasul este obstruat. Stentul e un cilindru mic (ca un arc de pix) care menține deschis vasul afectat și permite fluxul sanguin normal.

Pentru a nu ajunge însă acolo, medicul recomandă ca bărbații de peste 45 de ani să facă un control preventiv o dată pe an, iar femeile – când se instalează menopauza, la 50 de ani. Bărbații riscă să facă infarct cu 10 ani mai devreme decât femeile, spune dr. Burs, deoarece acestea sunt protejate pana la menopauză.