Andrei Oișteanu: Aici s-a murit pentru libertate! Atât de simplu, atât de complicat

Noi nu ştim să ne gestionăm istoria. Am ratat un important mit fondator al României democratice: revoluţia română. Orice popor ar fi ştiut să-şi forjeze o istorie glorioasă, plecând de la o sângeroasă revoltă populară, cu peste 1.100 de morţi şi 3.000 de răniţi, cu eroi tineri, cu lupte de stradă împotriva unei dictaturi nemiloase şi pentru libertate. În toate ţările comuniste nu s-a tras un singur foc şi nu a fost înregistrat nici un mort, nici un rănit. La noi, comunismul s-a instaurat sângeros, cu mii de morţi şi răniţi, şi s-a prăbuşit sângeros, trăgând după el mii de morţi şi răniţi.

Am transformat revoluţia română dintr-un eveniment glorios de mândrie naţională, într-unul de jenă naţională, într-un fel de lovitură de palat ruşinoasă (a fost și aia!), realizată, chipurile, de ruşi, de americani, de Securitate, de KGB, de agenturi străine, de oricine, numai de cetăţenii români nu. Ne e chiar jenă să numim revoluţia română cu această formulare. O numim pseudo-revoluţie, “loviluţie”, “evenimentele”, “deranjamentele”, “înghesuiala” din decembrie 1989. Este ruşinoasă şi jenantă această auto-deriziune, această auto-băşcălie, acest dispreţ national de sine.

Dintre toate monumentele, cenotafurile şi înscripţiile comemorative răspândite prin oraşele ţării, este una care mă emoţionează până la lacrimi. O mică placă de marmură pusă pe zidul Universităţii de Arhitectură din Piaţa Universităţii din Bucureşti. Mă înduioşează nu numai pentru că este în piaţa în care, pe 21 decembrie 1989, mi-am câştigat libertatea interioară, înainte de a câştiga libertatea totală. Mă emoţionează pt textul scris pe această umilă placă memorială: “AICI S-A MURIT PENTRU LIBERTATE”. Atât de simplu, atât de complicat.