Analiză Financial Times: Europa dezbinată îi înlesnește lui Vladimir Putin o mutare în Est

Analiză THE FINANCIAL TIMES preluată de Rador:

În weekend am luat micul dejun cu un fost funcționar din Downing Street [guvernul britanic – n.trad.] care și acum trăiește și respiră politica britanică. M-a întrebat dacă cred că Rusia va invada Ucraina în următoarele două săptămâni. I-am răspuns că e o posibilitate evidentă. „O, nu”, a exclamat el, „un război e cam singurul lucru care l-ar mai putea salva pe Boris”.

Acel răspuns surprinde foarte bine actuala atmosferă profund insulară din Marea Britanie. Dar Regatul nu e singurul. De fapt, cele mai multe țări mari ale Europei de Vest sunt în prezent în toiul unor tranziții politice destabilizatoare – ceea ce le face chiar și mai puțin pregătite decât de obicei pentru o confruntare cu Rusia.

În Regat controlul puterii de către premierul Boris Johnson devine mai fragil. Principala dezbatere din Parlamentul britanic pare să fie dacă premierul va mai rezista în funcție luni sau doar săptămâni. În Franța Emmanuel Macron nu mai are nici trei luni până la alegerile prezidențiale. În Germania Olaf Scholz e cancelar de numai câteva săptămâni și încearcă să mențină unitatea unei coaliții de guvernare încă netestate. În Italia un colegiu electoral începe procedura de vot pentru un nou președinte al republicii pe 24 ianuarie. Dacă Mario Draghi, actualul premier, va obține funcția, guvernul italian va trebui refăcut și ar putea să cadă.

Democrațiilor le vine greu de obicei să se concentreze pe o „gâlceavă dintr-o țară îndepărtată, între popoare despre care nu știm nimic”, după cum se exprima Neville Chamberlain [premier britanic cunoscut pentru conciliatorismul față de naziști – n.trad.] referindu-se la Cehoslovacia. Însă acesta e un moment al distragerilor atipice pentru Europa de Vest – ceea ce poate face din el un moment prielnic pentru ca președintele Vladimir Putin să-și facă mutarea în Europa de Est.

Johnson e nevoit să se concentreze acum pe evitarea propriului deces politic. Fapt în mare parte nici măcar sesizat de publicul britanic, cabinetul a adoptat o linie dură în chestiunea Ucrainei. Britanicii expediază armament defensiv în țară și au acuzat public Rusia că pregătește o lovitură de stat în Ucraina.

Poziția britanică reprezintă moștenirea a peste un deceniu de relații precare cu Rusia. E posibil și ca britanicii să savureze acum o ocazie de a demonstra că, după Brexit, țara lor e capabilă să adopte poziții considerabil mai curajoase decât UE în domeniul securității. Însă costul Brexit-ului constă în aceea că abilitatea Regatului de a influența reacția întregii Europe a fost grav diminuată. Nu e vorba doar că Regatul nu se mai află la masa UE atunci când ea dezbate problema Rusiei. Guvernul Johnson e perceput totodată drept excentric și nedemn de încredere în mai toate celelalte mari capitale europene.

În orice caz, nici instinctele Franței și Germaniei în privința Rusiei nu se bucură mai deloc de încredere în restul Europei. Macron nu și-a disimulat niciodată ambiția de a fi personajul politic dominant în UE – ambiție care acum pare mai plauzibilă, odată ce Angela Merkel a părăsit funcția de cancelar al Germaniei după 16 ani.

Dar majoritatea statelor mai mici din Europa privesc spre SUA când vine vorba de garantarea securității lor. De fapt, unele dintre ele se tem că președintele francez le-ar putea submina securitatea, încercând să bată palma cu Rusia pe deasupra capetelor lor. Aceste neliniști s-au amplificat în ultima săptămână, după ce Macron a propus într-un discurs ca UE să-și lanseze propria inițiativă diplomatică în privința Rusiei.

Demnitarii francezi au reacționat cu furie la ideea că președintele lor ar submina unitatea occidentală și a NATO. Însă cu greu ar putea fi ei surprinși de un asemenea răspuns, dat fiind că Macron a calificat mai demult NATO ca fiind „în moarte cerebrală”.

Toate aceste luări de poziție trebuie totuși interpretate în contextul alegerilor prezidențiale. Pe moment, o politică de relativă fermitate față de Moscova pare a evidenția abilitatea politică a lui Macron – mai cu seamă din cauză că ea subliniază istoricul de simpatie al extremei drepte franceze pentru Putin. Dar dacă un atac rusesc în Ucraina va provoca o criză energetică și o recesiune economică în întreaga UE, momentul ar fi extrem de nepotrivit pentru Macron – chiar înainte de scrutinul din aprilie.

Dar principalul semn de întrebare planează deasupra Germaniei. Criza ucraineană lovește fix într-una dintre cele mai adânci fisuri ale noii coaliții de guvernare. Verzii, care dețin ministerul de externe, au o poziție relativ dură față de Rusia. Însă social-democrații (SPD) lui Scholz au în rândurile lor numeroși Russlandversteher („înțelegători cu Rusia”). Gerhard Schröder, ultimul cancelar SPD de dinaintea lui Scholz, e președintele comitetului acționarilor Nord Stream 2, gazoductul controversat care ajunge din Rusia în Germania ocolind Ucraina. Acea conductă a devenit simbolul nesănătoasei dependențe a Germaniei de Rusia și al disprețului ei față de interesele țărilor amplasate între Germania și Rusia.

Viceamiralul Kay-Achim Schönbach, șeful marinei germane, tocmai a fost forțat să demisioneze după ce a declarat că ceea ce își dorește Putin e respectul pe care „probabil îl merită”. Însă mulți europeni suspectează că el nu a făcut altceva decât să afirme public ceea ce gândesc în privat mulți germani influenți. Refuzul în formă continuată al Berlinului de a furniza arme Ucrainei e detestat profund la Kiev.
Dorința Germaniei de a minimaliza sau chiar de a ignora pericolele venite din direcția Rusiei lui Putin are rădăcini istorice adânci. Însă e improbabil ca această atitudine să fie sustenabilă. Berlinul e mai aproape de Liov, cel mai mare oraș din vestul Ucrainei, decât de Paris. Fie că-i place sau nu, Germania se află acum incomod de aproape de linia frontului în cel mai periculos conflict european.

Articol de Gideon Rachman / Traducere: Andrei Suba / Sursa foto: pagina oficială a premierului britanic/ Twitter