America Latină se înclină spre dreapta în 2025 și se aliniază cu Donald Trump / Analiză UPI

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

Schimbarea politică din America Latină către guverne conservatoare a fost consolidată săptămâna aceasta, când chilienii l-au ales pe politicianul de ultra-conservator Jose Antonio Kast pentru mandatul 2026-2030. A fost cel mai mare număr de voturi înregistrat vreodată într-o alegere prezidențială în această țară.

Rezultatul din Chile a consolidat o tendință regională care remodelează echilibrele politice interne și indică o aliniere politică și economică mai strânsă cu Statele Unite.

Chile a devenit cea mai recentă țară din regiune care a înregistrat o schimbare electorală, acordând victoria opoziției și respingând candidatul coaliției de guvernare susținut de președintele Gabriel Boric, un politician de stânga.

Rezultatul reflectă o nouă hartă politică regională marcată de erodarea proiectelor progresiste și avansul alternativelor de dreapta, multe dintre ele promovând poziții dure în materie de securitate, politică economică și guvernanță.

Odată cu Chile, nouă țări din America Latină sunt acum guvernate de președinți de dreapta. În 2025, Bolivia s-a alăturat grupului odată cu alegerea lui Rodrigo Paz, în timp ce Honduras așteaptă o decizie electorală între doi candidați conservatori.

Blocul include, de asemenea, pe Santiago Pena în Paraguay, Daniel Noboa în Ecuador, Javier Milei în Argentina, Luis Abinader în Republica Dominicană, Jose Raul Mulino în Panama și Nayib Bukele în El Salvador, care a fost reales în 2024 și s-a impus ca unul dintre cei mai proeminenți lideri conservatori din regiune.

„America Latină se îndreaptă într-adevăr spre dreapta, deși este vorba de o mișcare pendulară”, a declarat analistul politic Roberto Munita pentru UPI. „Am văzut ceva similar când Argentina l-a ales pe Mauricio Macri, Chile l-a ales pe Sebastian Pinera și o serie de președinți de dreapta au preluat funcția în Columbia și Brazilia sub Bolsonaro. A urmat apoi o schimbare spre stânga.”

Munita afirmă că actualul val de lideri conservatori prezintă diferențe interne semnificative.

„Argentina lui Milei este mult mai populistă decât ar fi probabil un guvern Kast”, a spus el. „Noboa și Bukele au fost mult mai controversați și mai puțin respectuoși față de instituțiile politice. În același timp, unii președinți sunt mai conservatori, în timp ce alții sunt mai liberali. Deci, deși există elemente comune, există și diferențe importante.”

Analistul internațional Pablo Lacoste, cadru didactic la Institutul de Studii Avansate al Universității din Santiago de Chile, a declarat pentru UPI că acești lideri au ajuns la putere ca răspuns la deficitele fiscale profunde, inflația ridicată, activitatea economică stagnantă și nemulțumirea socială generalizată.

„În cazul Boliviei și Argentinei, conducerea MAS (Mișcarea către Socialism, a fostului președinte Evo Morales, n.red.) și kirchnerismul (numit după președinții Argentinei Nestor și Cristina Kirchner, n.red.) au lăsat ambele țări în sărăcie, creând o cerere de schimbare determinată mai mult de slăbiciunile guvernelor care au plecat decât de forța politică a noilor proiecte”, a spus Lacoste. „Acestea au fost în mare parte rezultatul voturilor de protest. Aceasta este o caracteristică comună, la care s-ar putea alătura și Hondurasul.”

Lacoste a subliniat, de asemenea, o legătură puternică între alegerea acestor lideri și creșterea migrației ilegale și deteriorarea condițiilor de securitate la nivel regional.

„Ceea ce au în comun toate țările din America Latină este impactul crizei umanitare din Venezuela, care a forțat aproximativ 8 milioane de venezueleni să părăsească țara”, a spus el, adăugând că majoritatea acestor migranți s-au stabilit în țările vecine care „nu erau pregătite să absoarbă un val migrator de această amploare”.

Deși mulți migranți s-au integrat treptat în țările gazdă, Lacoste a spus că aspectul negativ a fost răspândirea crimei organizate, a traficului de droguri și a creșterii nesiguranței.

„Maduro (președintele de stânga al Venezuelei, n.red.) a trimis Tren de Aragua și criminali extrem de periculoși, ceea ce a avut un impact asupra ratei criminalității și a percepției nesiguranței, în special în Chile, Peru și Columbia”, a spus Lacoste. El a adăugat că situația a pus structurile de securitate ale acestor țări sub o presiune severă.

Ca răspuns, forțele politice mai conservatoare au oferit răspunsuri la preocupările publicului. „În multe cazuri, guvernele progresiste nu au dispus de instrumentele culturale necesare pentru a răspunde în mod adecvat”, a spus Lacoste.

Analistul politic Roberto Munita a spus că schimbarea conservatoare este legată și de un sentiment anticomunist în creștere și de opoziția față de așa-numita agendă woke.

„În cele din urmă, o schimbare de direcție va deveni evidentă, deoarece ceea ce distinge guvernele de dreapta este o poziție mai dură în ceea ce privește migrația, securitatea și lupta împotriva crimei organizate”, a spus Munita.

Schimbarea remodelează, de asemenea, relația Americii Latine cu Statele Unite.

„Aceasta deschide o ușă interesantă, în special pentru agenda secretarului de stat Marco Rubio, care a fost întotdeauna atent la America Latină”, a spus Munita. Rubio este fiul unor imigranți din Cuba comunistă și vorbește fluent spaniola.

Lacoste a adăugat că această schimbare „creează o oportunitate pentru Statele Unite de a construi o relație strânsă și o alianță puternică”.

„După 11 septembrie 2001, Statele Unite au uitat în mare măsură de America Latină și și-au îndreptat atenția către Orientul Mijlociu”, a spus el. „Acum, sub conducerea lui Trump și propunerea sa de a pune un accent mai mare pe problemele interne, vedem că Statele Unite se îndepărtează de Orientul Mijlociu și Europa și pun un accent mai mare pe America.”

Lacoste a subliniat sprijinul acordat de Trezoreria SUA guvernului președintelui argentinian Javier Milei.

„Aceasta a contribuit la prevenirea unei crize valutare care amenința guvernul la sfârșitul lunii septembrie”, a spus el. „Sprijinul lui Trump a fost decisiv în victoria lui Milei la alegerile din octombrie, iar liderul argentinian îl folosește ca efect demonstrativ. Mesajul este că cei care se aliniază abordării sale politice pot primi ajutor, iar acest mesaj se adresează tuturor celorlalte țări.”

Analiștii se așteaptă ca tendința să se extindă și la alte țări, inclusiv Columbia, care va organiza alegeri prezidențiale în luna mai 2026. Munita a afirmat că este probabil ca și această țară să se îndrepte către noua hartă politică regională.

„Istoric, Columbia a avut mai multe guverne de dreapta decât de stânga”, a spus el. „Președintele Petro a fost criticat pe scară largă, ceea ce face dificilă menținerea la putere a coaliției sale politice.”

Lacoste a fost de acord cu această evaluare.

„Guvernul columbian a fost apropiat politic de Maduro și acum plătește prețul acestei poziții”, a spus el. „Ca urmare, șansele sale în alegerile viitoare par din ce în ce mai complicate.”

Peru și Brazilia se confruntă cu un scenariu diferit înaintea alegerilor prezidențiale din aprilie și, respectiv, octombrie, anul viitor.

„Bolsonaro a îmbătrânit prost din punct de vedere politic și nu are un succesor clar poziționat”, a spus Munita. „În schimb, Lula pare să fie la apogeul puterii sale. Peru este extrem de instabil. Principala provocare a țării este să se asigure că liderii săi își duc mandatul până la capăt. Alegătorii vor prefera probabil un lider serios și responsabil, chiar dacă acea persoană nu le este apropiată din punct de vedere ideologic.”