G4Media.ro

Alegeri în Spania: Profilurile candidaţilor dintre care va fi desemnat prim-ministrul

Alegeri în Spania: Profilurile candidaţilor dintre care va fi desemnat prim-ministrul

Socialiştii conduşi de premierul în exerciţiu Pablo Sanchez conduc în sondajele de opinie, însă acestea arată că niciun partid nu va obţine destule locuri în viitorul parlament al Spaniei pentru a guverna singur după alegerile legislative de duminică. Reuters prezintă profilurile principalilor candidaţi – cu toţii, bărbaţi cu vârste peste 30, dar sub 50 de ani – şi ale formaţiunilor politice care i-ar putea propulsa la putere, transmite Agerpres.

Pedro Sanchez – 47 de ani, reprezentant al Partidului Socialist Muncitoresc Spaniol (PSOE). Era cunoscut la începuturile carierei politice ca „El Guapo” (Frumosul), o poreclă care nu îi place. A pierdut conducerea partidului în 2016 şi, în ciuda şanselor reduse, a ajuns premier după numai doi ani, în urma adoptării unei moţiuni de cenzură împotriva guvernului conservator.

Susţinătorii săi îl descriu ca pe o persoană calmă, cu talent pentru compromisuri. Adversarii spun că este lipsit de farmec şi nu are o viziune politică clară. În avantajul său sunt slăbiciunea extremei stângi spaniole şi divizarea dreptei în trei partide.

Campania lui Sanchez s-a axat pe convingerea electoratului de extremă stângă să împiedice partidul de extremă dreaptă Vox să ajungă la guvernare. În plus, a susţinut drepturile femeilor şi a ordonat reînhumarea fostului dictator Francisco Franco dintr-un mausoleu de stat.

Guvernul condus de Sanchez a crescut salariul minim cu 22% şi a încercat să negocieze cu guvernul Cataloniei, susţinător al independenţei, un nivel crescut de autonomie pentru această provincie.

Politica faţă de Catalonia a constituit una din temele atacurilor dreptei împotriva premierului socialist, în timp ce, din direcţia opusă, separatiştii catalani – de care ar putea avea nevoie pentru a rămâne la putere – îi cer să accepte ideea unui referendum pentru independenţa faţă de Spania, cu care nu este de acord.

PSOE este cel mai vechi partid activ din Spania şi unul din cele două care au dominat scena politică după ce dictatura lui Franco s-a încheiat în 1975.

***

Pablo Casado, 38 de ani, economist, lider al Partidului Poporului (PP) de mai puţin de un an, după căderea guvernului condus de predecesorul său, Mariano Rajoy, în urma unui scandal de corupţie.

Casado a dus o campanie pentru recucerirea electoratului de dreapta tentat de extremiştii Vox. El susţine valorile familiei, monarhia şi Biserica Catolică şi se opune avortului şi eutanasiei; sub conducerea sa, PP s-a orientat mai spre dreapta. El l-a acuzat pe Sanchez că este un „trădător” şi că prin atitudinea faţă de separatiştii catalani aprobă violenţa.

Sondajele de opinie arată că PP – actor important al politicii spaniole, alături de PSOE – ar putea pierde jumătate din locurile pe care le deţine acum în parlamentul de la Madrid.

După alegeri, PP s-ar putea alia cu Ciudadanos şi cu Vox pentru a-i asigura lui Casado postul de prim-ministru. Voturile alegătorilor încă indecişi conform sondajelor ar putea schimba rezultatul, care momentan pare să fie nefavorabil dreptei.

***

Albert Rivera, 39 de ani, fondatorul Ciudadanos (Cetăţenii); este unul din cei mai experimentaţi lideri politici din generaţia tânără din Spania. A lucrat la CaixaBank înainte de 2006, când a înfiinţat partidul pro-european cu origini catalane, ajuns în arena naţională în 2015, când a devenit partid parlamentar.

Ca şi Casado, Rivera se opune categoric oricăror concesiuni faţă de naţionaliştii catalani. Atitudinea intransigentă în această privinţă a constituit una din temele principale ale campaniei sale electorale.

Cu două săptămâni înainte de începerea campaniei, şi-a ales-o ca adjunctă pe Ines Arrimadas, lidera regională a Ciudadanos în Catalonia şi câştigătoarea celui mai mare număr de voturi în alegerile regionale din 2017.

Anul trecut, Ciudadanos au încheiat un pact electoral în Andaluzia, care a permis PP, susţinut şi de Vox, să înlocuiască administraţia provincială socialistă. Manevra a adus partidului lui Rivera critici pentru orientarea către populismul naţionalist. În alte regiuni, Ciudadanos au susţinut PSOE.

Ciudadanos ar putea face jocurile în orice configuraţie a negocierilor post-electorale. Rivera susţine că nu se va alia cu Sanchez, dar în trecut partidul s-a mai reorientat în astfel de situaţii.

***

Pablo Iglesias, 40 de ani, a fondat Unidas Podemos (Împreună Putem) în 2014, alături de colegi de la Universitatea Complutense, unde preda ştiinţe politice.

Şi-a început cariera politică pe valul protestelor împotriva austerităţii, iar Unidas Podemos aproape că i-a depăşit pe socialişti la ultimele alegeri. Disputele interne urmate de lansarea unei noi platforme de către adjunctul lui Iglesias au slăbit partidul înaintea alegerilor regionale din Madrid.

Conform sondajelor, partidul a pierdut teren faţă de precedentele alegeri şi nu şi-a clarificat orientarea; a susţinut guvernul minoritar al lui Sanchez şi a obţinut posturi de consilieri locali, iar acum ar dori o alianţă cu socialiştii.

***

Santiago Abascal, 42 de ani, reprezentantul Vox – cea mai nouă formaţiune politică spaniolă, fondată în 2013 de foşti membri ai PP.

Partidul se opune legislaţiei pentru egalitatea sexelor, pe care o consideră discriminatorie faţă de bărbaţi, şi este împotriva autonomiei regiunilor Spaniei.

Dacă rezultatele sondajelor de opinie se confirmă, Vox va fi prima formaţiune de extremă dreapta care va obţine mai mult de un loc în parlamentul de la Madrid, după restabilirea democraţiei spre sfârşitul deceniului 1970. Anul trecut, partidul a şocat lumea politică spaniolă, câştigând 12 locuri în parlamentul regional din Andaluzia, ceea ce i-a asigurat automat un loc în Senatul Spaniei. „Recucerirea (Spaniei) începe în Andaluzia”, a scris Abascal pe Twitter.

Originar din Ţara Bascilor, liderul Vox promite să „redea măreţia Spaniei” – un slogan copiat după „Make America Great Again”, sub care Donald Trump a ajuns preşedintele Statelor Unite.

Campania lui Abascal a preluat din repertoriul de la Casa Albă şi criticile la adresa presei clasice, în paralel cu orientarea spre media sociale şi chiar ideea construirii unor ziduri: extrema dreaptă pretinde izolarea enclavelor spaniole Ceuta şi Melilla faţă de Maroc, care ar urma să plătească construcţia.

„Sunt un susţinător al discriminării”, declara Abascal televiziunii andaluze 7TV în 2017. Comisia electorală naţională nu i-a permis participarea la dezbaterile televizate de anul acesta.

Image by M W from Pixabay

Donează prin PayPal paypal icon
Donație recurentă

Donează lunar pentru susținerea proiectului G4Media

Donează prin Transfer Bancar

CONT LEI: RO89RZBR0000060019874867

Deschis la Raiffeisen Bank
Donează prin Patreon

Donează

Abonează-te la newsletter

8 comentarii

  1. Cateva detalii care lipsesc:

    -coruptia PP mentionata asa, in trecere, de parca noi n-am rade daca am vedea o „analiza” similara despre alegeri in Romania in care coruptia PSD/ALDE/UDMR/PMP sau trecutul USL-ist al PNL-ului sunt la capitolul Diverse.

    -scandalurile de plagiat. Verii iberici isi cam iau doctoratele ca Nicolicea si militienii mioritici. Descrierea lui Casado e de manual de jurnalism la capitolul cum sa NU repeti papagaliceste marketingul politicienilor. Exact ca si pentru Orban, pe care il tot gratulati cu epitetele pe care si le alege chiar el fara sa mentionati in veci ca e capul unei grupari mafiote de sifonat fonduri UE, scandalul de coruptie al ginerelui, etc. Din aceasi categorize cu exprimari de genul „Liviu Dragnea, liderul social democrat”.

    – finantarea VOX, sau surprize, surprize, banii fascistilor vin din Iran si de la Kostea Malofeev, zis si „oligarhul ortodox” al Kremlinului. Niste termeni de cautat pe DuckDuckGo pentru jurnalisti care scriu despre alegeri in Spania: Ignacio Arsuaga, Konstantin Malofeev, Alexey Komov (acesta din urma semneaza statele de plata si pentru cativa postaci autohtoni si malini botisti mioritici…)
    Cititorii mai informati ai G4Media va multumesc anticipat.

  2. „a ordonat reînhumarea fostului dictator Francisco Franco dintr-un mausoleu de stat” – nimic nu înţeleg: unde era înhumat, şi unde este acum?

    • Franco este înmormântat într-o criptă în El Escorial (nordul Madridului) mai exact în Valle de Los Caidos unde sunt înmormântați toți conducătorii Spaniei. Dar PSOE, singurul partid politic parte în războiul civil spaniol, printr-o lege, adică politic, a hotărât să îi fie mutat mormântul în altă parte, fără să precizeze unde, pentru că nu ar fi demn să aibă mormântul alături de ceilalți foşti conducători ai Spaniei chiar dacă şi Francisco Franco a fost un conducător ba chiar unul longeviv. Deocamndată procesul de mutare este oprit datorită unei sentințe judecătoreşti ca urmare a procesului intentat de către familia lui Franco.
      Atitudinea PSOE este una revanşandă față de un vechi inamic pe care nu l-au învins cât era în viață ceea ce uni spanioli numesc ,,guerracivilismo” pentru că aduce în actualitate ,,fantome” ale trecutului.
      Legea despre care vorbeam mai sus Ley de la Memoria Historica este mai amplă şi nu a vrut niciodată să fie nici ,,de la Memoria” şi nici ,,Historica” … Când au descoperit fose comune şi şi-au dat seama că rămăşițele aparțin celeilalte părți au aruncat repede pământ peste ele … iar de subiectul Parracuellos nu vor să audă ş.a.m.d.

  3. Aşa cum spune cineva mai sus ar mai fi ceva detalii de adăugat.
    Sanchez, seful socialiştilor PSOE, a fost prins cu un plagiat cât casa dar se vede că furtul intelectual nu este furt la socialişti. Iar cea mai importantă poreclă ,,El Okupa de la Moncloa” nu are legătură cu aspectul lui ci cu faptul că a ajuns să conducă guvernul prin moțiune sprijinită de separatişti catalani (după declararea unilaterală a independenței) şi de comuniştii (bolşevicii) de la Podemos. Ar mai fi de adăugat … la ,,merite”corupția este mult mai înrădăcinată la PSOE şi la sindicate decât la PP. De departe !
    La Complutense este tabăra de formare a comuniştilor în Spania aşa că … la început a fost Podemos, după Unidos Podemos iar de acum căteva zile acest partid a fost confiscat de către feminazistele spanioel aşa că s-a ajuns la Unidas Podemos. Una din ,,marile” idei ale lui Pablo Iglesias a fost ca populația să se poată înarma pentru a se apăra-lupta împotriva statului. Uiiiiiii !!! Câte ar mai fi de spus aici deşi cam toate răsuflate dar se vede că mai pride la unii sau mai exact unele pentru că muncitorii au rămas muncitori dar proletarii sau transformat în femei. În rest se poate aplica şablonul, exploatatori, multinaționale, dreapta exclusiv fascistă … titirim … titirim … ….
    Să nu uităm ! Pablo Iglesias şef al mai nou denumitului Unidas Podemos şi-a manifestat sprijinul ferm şi necondiționat pentru Nicolas Maduro al Venezuelei … Doar cu asta restul explicațiilor sunt puerile.

    Vox este un partid de dreapta care ,,s-a născut” practic imediat după declararea unilaterală a independenței de către separatiştii din Catalunia. Deşi exista la foc mărunt de mai multă vreme Vox este un răspuns la politicile feminaziste şi la pactul socialistilor cu teroristii din ETA. Judecătorul Serrano, membru fondator, a fost exclus din magistratură de către feminaziste pentru că a amendat o mamă, un exemplu real, pentru că nu lăsa copilul să-şi vadă tatăl. Defapt o bună parte a campaniei lui Vox, campanie care umple pâna la refuz sălile de sport, s-a bazat pe abrogarea ,,Ley Integral sobre la Violencia de Genero” legea cu privilegiile feministe. … …..

    …….

    • 1. Cultul traditiei
      2. Respingerea modernismului si instaurarea cultului irationalului.
      3. „Pentru că acţiunea este frumoasă, trebuie să aibă loc fără reflecţie. Gândirea este o formă de emasculare“.
      4. Dezacordul inseamnă tradare.
      5. Frica de diferente.
      6. Apelul la frustrarea sociala
      7. Obsesia pentru intriga si complot
      8. Inamicul este si puternic si slab (a se vedea: Uniunea Europeana care se prabuseste dar este in acelasi timp o dictatura care ne oprima. Idem feministele…)
      9. Daca nu vrei razboi si nu te inchini la cultul mortii esti musai de partea dusmanului.
      10. Dispretul fata de cei slabi.
      11. Cultul eroismului si cultul mortii
      12. Machismul (cu varianta moderna de gargara anti-feminista a barbatilor, vai, atat de nedreptatiti…)
      13. Populism selectiv. „Poporul” e strict cel care e de accord cu propaganda de pe filiera Malofeev
      14. Fascismul Etern vorbeste Newspeak: vocabular saracacios o sintaxa elementara, cu scopul de a limita instrumentele care ar putea dezvolta o gandire complexa si critica.

    • Înțeleg că ai participat la Marşul Torțelor din Catalunia … aşai ?
      Realitatea asta selectivă strică rău teoria tastaturii calculatorului !

    • De ce as participa la marsul unei miscari nascute din dorinta lui Mas de a se victimiza ca sa-si acopere manariile 3%, sustinuta de nationalisti din mediul rural si fascisti ca Torra, mana in mana cu extremisti de stanga urbana si trolli platiti sa inunde internetul cu agitprop separatista si antieuropeana? Daca desenam o diagrama Venn a postacilor Vox care se plang ca ii bat feministele si le fura barbatia peste una cu avataruri „lazi” de postaci care se vaicare ca-i bate politia (catalana de altfel) si vaaai Europa ne ignora, o sa avem niste suprapuneri deloc surprinzatoare pentru cei care urmaresc campaniile de dezinformare online si stiu de unde vin o parte din fondurile Vox si PdeCat.

      N-ati nimerit-o cu mine, la marsurile respective participa marele aliat al Vox:

      https://pbs.twimg.com/media/DmqpW8mXoAAWFb6?format=jpg&name=medium

    • Ha, ha, eşti comic ! Ce să mai zic, tu chiar c-ai nimerit-o cu mine.
      Din 2008 în luptă cu feminazismul, pe de o parte iar pe de alta, de ce, oare, în unele țări feminismul este considerat o ideologie criminală, zic unii, ca şi altele.

      În fine ! Din respect am să-ți citesc un eventual răspuns dar nu mai intru în răspunsuri.
      Suntem în sărbătoare.
      Paşte Fericit !

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.