EXCLUSIV | Afacerea vaccinurilor: Alexandru Rafila s-a opus de la bun început oricărei renegocieri cu Pfizer. Proba este o adresă către premierul Ciucă

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

Fostul ministru al Sănătății, Alexandru Rafila, pare să fi luat decizia de a refuza orice renegociere a contractului pentru vaccinuri anti-COVID cu compania Pfizer chiar înainte de a solicita aprobarea formală a premeierului de atunci, Nicolae Ciucă, arată un document examinat de G4Media, parte din corespondența dintre ministru și premier dedicată acestui subiect.

Poziția ministrului a fost tranșantă: România nu mai dorește vaccinurile pe care s-a angajat să le comande și nici eșalonarea dozelor pe o perioadă mai lungă.

Rezultatul: refuzul de a renegocia contractul de furnizare a vaccinurilor anti-COVID a determinat compania Pfizer să dea în judecată statul român la un tribunal din Belgia, care a dispus, în primă instanță, ca România să plătească aproape 600 de milioane de euro concernului farmaceutic.

Take it or leave it

În mai 2021, în timp ce pandemia făcea ravagii în toată lumea și nu știa nimeni cât va dura, Comisia Europeană a încheiat un al treilea contract-cadru cu compania Pfizer. Atunci, Comisia a angajat anticipat un număr uriaș de vaccinuri, care să acopere anii 2022-2023: 900 de milioane de doze inițiale și alte 900 de milioane de doze opționale.

Conform mecanismului de achiziție stabilit pentru toată perioada pandemiei, Comsia negocia în numele celor 27 de state membre, pentru a obține un preț mai  mic (19,5 euro pe doză) și pentru a avea prioritate la livrare, iar repartiția dozelor pentru fiecare țară se stabilea în funcție de populație.

Țările aveau două opțiuni: fie acceptau să intre în contract, și atunci se angajau să cumpere toată cantitatea repartizată, fie aveau cinci zile de la notificarea Comisiei să activeze opțiunea „opt out” – adică să iasă din contract și să nu primească nicio doză.

României, a cărei populație reprezenta 4,34% din populația UE, i-au revenit atunci 39 de milioane de vaccinuri din dozele ințiale, iar autoritățile române – premierul Florin Cîțu și ministrul Sănătății Ioana Mihăilă – au decis să rămână în contract, adică nu au activat clauza „opt-out”.

În decembrie 2022, ca urmare a faptului că situația epidemiologică se ameliorase simțitor, Comisia Europeană a demarat discuții cu compania Pfizer pentru a renegocia cel de-al treilea contract-cadru de furnizare a vaccinurilor. Negocierile au durat până în mai 2023, răstimp în care Comisia a ținut la curent autoritățile din statele membre cu evoluția discuțiilor.

Împărțirea riscurilor

Negocierile s-au purtat pe baza principiului „împărțirii riscurilor”, între Pfizer pe de o parte și Comisia Europeană și cele 27 de state membre pe cealaltă parte.

Principiul „împărțirii riscurilor” era necesar pentru că la debutul pandemiei, când Pfizer abia începuse să dezvolte vaccinurile, Comisia Europeană i-a impus condiții dure ca să încheie contractul: să construiască în Europa capacități de producție și depozite frigorifice pentru ținerea vaccinurilor la temperaturi de minus 80 de grade Celsius. Or asta însemna investiții, care trebuie la un moment dat recuperate.

Și atunci soluțiile găsite în prima jumătate a anului 2023 au fost incluse în Amendamentul 5 la contractul-cadru și care sunau în felul următor:

• Pfizer acceptă o oarecare – nu foarte mare – reducere a numărului de vaccinuri contractate.
• Dozele rămase se transformă în doze opționale, cu livrările eșalonate pe patru ani (2023-2026).
• În schimb, țările membre achită, în 30 de zile, o așa numită „taxă de flexibilitate”, reprezentând jumătatea prețului unei doze de vaccin (9,75 euro), urmând ca în momentul comandării efective a dozelor să plătească și cealaltă jumătate. Dar taxa de flexibilitate nu se returna dacă dozele nu erau comandate.

Era la vremea respectivă un compromis considerat rezonabil: Pfizer își recupera o parte din investiții, chiar dacă nu integral din cât scontase, iar țările europene aveau de suportat un efort financiar mai mic decât era prevăzut în varianta inițială a contractului-cadru. Drept urmare, 24 de țări europene au acceptat Amendamentul 5 până la termenul stabilit de Comsie, 25 mai 2023.

Două țări – Ungaria și Polonia – au respins explicit Amendamentul 5, cel mai probabil pe baze ideologice, nu în urma unei analize cost-beneficiu: Ungaria era condusă de FIDESZ, iar Polonia de PiS, ambele partide euro-sceptice.

România, în schimb, nu a dat niciun răspuns. Prin urmare, Comisia Europeană și Pfizer au considerat că Romînia nu aderă la Amendamentul 5 și rămâne în contractul inițial, alături de Ungaria și Polonia.

Rafila se opune renegocierii

Dintr-un document examinat de G4Media, rezultă că pe parcursul negocierilor dintre Comisie și Pfizer, poziția României pare să fi fost cristalizată de la bun început: refuzul negocierilor.

Într-o notă de informare transmisă, încă din 17 februarie 2023, către premierul Nicolae Ciucă, ministrul Sănătății, Alexandru Rafila, trece în revistă stadiul negocierilor, după care afirmă categoric:

• „Este foarte dificil de explicat de ce pentru produse care nu au fost încă fabricate, trebuie plătită o taxă care reprezintă aproximativ 50% din costul produsului, iar potențialul de utilizare al acestora este extrem de redus, având în vedere că eficacitatea redusă a vaccinului privind reducerea transmiterii îl face neatractiv”.

• „România nu mai dorește livrarea dozelor restante din 2022 și nici cele contractate pe 2023, rata de vaccinare fiind foarte scăzută”.

• „România nu consideră oportună împărțirea dozelor pe următorii 4 ani și nici plata unei taxe de anulare pentru dozele rămase”.

• „Propunem Comisiei Europene găsirea unei alte soluții care să nu afecteze bugetul statelor membre, deoarece eficacitatea vaccinului actual diferă semnificativ față de luna mai 2021, când a fost acceptată cantitatea de livrat pentru 2022-2023”.

L-am întrebat pe Alexandru Rafila ce rost mai avea să ceară aprobarea premierului din moment ce, cel puțin la nivelul Ministerului Sănătății, decizia era deja luată.

„Nu era o decizie luată, eu am formulat niște propuneri. De altminteri, i-am transmis premierului Nicolae Ciucă cel puțin zece note de informare, dar nu am primit răspuns la niciuna. Și aveam nevoie de aprobarea premeierului, pentru că nu aveam baza legală pentru acele plăți”.

Dar contractul în sine, fie el și modificat prin Amendamentul 5, nu reprezenta o bază legală? ”Nu, trebuia dată o ordonanță de urgență, pentru modificarea legii achizițiilor publice, ca să permită cumpărarea acelor vaccinuri, și o hotărâre de guvern pentru alocarea fondurilor”, a explicat Alexandru Rafila.

Întrebat dacă nu cumva chiar Ministerul Sănătății trebuia să inițieze respectivele acte normative și dacă a făcut vreun demers în acest sens, Alexandru Rafila a răspuns: „Nu puteam iniția acte normative fără acceptul prealabil al premierului”.

Fostul premier Nicolae Ciucă nu a răspuns la apelurile și mesajele prin care i-am solicitat să explice de ce a refuzat să ia orice decizie în privința renegocierii contractului cu Pfizer.

Eficacitatea vaccinurilor, pusă la îndoială

Din nota respectivă rezultă că ministrul Rafila punea la îndoială și eficacitatea vaccinurilor. I-am cerut câteva explicații cum de a ajuns la această concluzie. „La vremea respectivă s-au făcut rapoarte din care rezulta că numărul de cazuri grave și de decese la persoanele vaccinate era cam același ca la persoanele nevaccinate. Sunt studii la Institutul Național de Sănătate Publică”, ne-a declarat acesta.

„Eu nu am văzut așa ceva. Dar am văzut destule studii internaționale, pe numar mare de persoane, care afirmă exact contrariul”, ne-a declarat un expert în imunologie care, prin natura profesiei, a fost implicat activ în criza pandemică. Acesta a acceptat să vorbească doar sub condiția anonimatului, din cauza politizării excesive a acestui subiect.

Expertul a adus câteva precizări suplimentare, care arată că eficiența vaccinurilor este o chestiune mult mai complicată ca să poată fi expediată într-o singură frază.

„Eficiența unui vaccin are mai multe componente. Una priveste prevenția infecției cu virusul SARS-CoV-2 și eventual dezvoltarea unor simptome ale bolii. Aici, în studiile existente pe vaccinurile COVID-19, eficienta scade cu timpul trecut de la ultima vaccinare, în special in cazul variantelor virale noi. Acest lucru implica și că eficienta în reducerea ratei de transmitere de la o persoana la alta scade cu timpul trecut de la ultima doza administrata, pentru că o persoana infectata poate transmite virusul persoanelor din jur. O altă componentă priveste prevenirea dezvoltarii formelor severe ale bolii, care pot necesita spitalizare si terapie intensiva. Aici există suficiente studii care arata ca vaccinurile și-au mentinut mult mai bine eficienta în timp și că dozele suplimentare de rapel administrate au crescut semnificativ gradul de protecție, inclusiv în cazul îmbolnăvirilor cauzate de variante virale noi”.

Expertul imunolog susține că vaccinurile angajate pentru perioada 2022-2026 presupuneau livrarea de variante actualizate ale vaccinurilor. Cât privește numărul vaccinurilor comandate pentru 2022-2023, 39 de milioane de doze, acesta susține că cifra nu e deloc exagerată.

„Când a făcut comanda, în mai 2021, Comisia a vrut să asigure în cei doi ani vaccinarea fiecărui cetățean al Europei cu cel puțin o doză. Dacă împărțim 39 de milioane la doi, obținem exact populația României, 19,5 milioane – pentru că în 2021 s-a extins vaccinarea la copiii de peste 12 ani și erau în teste și vaccinurile pediatrice, deci practic se putea vaccina toată populația. Și asta fără să luăm în calcul pierderile inerente oricărui vaccin, care la vaccinurile anti-COVID erau considerate acceptabile în proporție de 25%”, a precizat expertul.

„Părerea mea e că era bine dacă am fi rămas în blocul comunitar, alături de celelalte 24 de state. Ieșind din contract, nu doar că avem de plătit suma aceea uriașă către Pfizer, dar în România nu mai intră vaccinuri deloc. Asta e, din punctul meu de vedere, marea problemă: cei care vor să se vaccineze nu găsesc vaccinul”, a declarat acesta.