Ion Vianu, laureatul Premiului „Romulus Rusan” pe anul 2022, pentru „Investigaţii mateine. Amintiri”

Ion Vianu este laureatul Premiului „Romulus Rusan” pentru volumul „Investigaţii mateine. Amintiri”, apărut la Editura Polirom, în seria de autor dedicată. Ceremonia de decernare a premiului a avut loc joi, în sala de conferinţe a reprezentanţei Memorialului Victimelor Comunismului şi al Rezistenţei din Bucureşti, transmite News.ro.

Finaliştii acestei ediţii, alături de Ion Vianu: Ioana Bentoiu, Sabina Fati, Monica Pillat, Alexandru Teodorescu.

Premiul „Romulus Rusan” pentru cartea de literatură a memoriei a fost instituit în 2022 de Fundaţia Ana Blandiana & Romulus Rusan şi Fundaţia Spandugino. Acest premiu celebrează personalitatea extraordinară a lui Romulus Rusan, scriitor, intelectual public de marcă al ultimelor decenii, ctitor de instituţii fundamentale pentru destinul autentic democratic al României, luptător de cursă lungă pentru memoria profundă, în adevăr, a istoriei recente.

Recomandări Video:

Articolul continuă mai jos...

Explicațiile unui istoric despre nostalgia după ziua de 1 Mai în regimul Ceaușescu

4:31

Câteva idei despre cum să faci din grătar o masă sănătoasă

4:50

Cum eviți mirosul neplăcut la pornirea aerului condiționat în mașină

1:39

Sfaturi despre cum să faci față meselor de Paște ca să nu îți afecteze dieta

4:31

Din scaunul rulant, campion național la raliu intrat în Cartea Recordurilor

4:58

Criterii de eligibilitate: Juriul ia în discuţie cărţile apărute în limba română în cursul anului precedent, precum şi contribuţiile cele mai importante pentru construirea unui adevărat patrimoniu al memoriei.

Juriul celei de a doua ediţii a Premiului „Romulus Rusan”: Mihai Zamfir (preşedinte), Ion Pop, Nicolae Prelipceanu, George Ardeleanu, Ana Blandiana, Cristian Pătrăşconiu, Lavinia Spandonide.

Trofeul premiului „Romulus Rusan” este realizat de artista Maria Pop Timaru.

Câştigătorul primei ediţii a Premiului „Romulus Rusan” a fost Dorian Galbinski (Dorian Galor).

În cele două părţi, „Investigaţii mateine” şi „Amintiri”, volumul reuneşte două dintre temele predilecte ale scriitorului: literatura şi memorialistica. Prima parte cuprinde două eseuri dedicate lui Mateiu I. Caragiale şi romanului Craii de Curtea-Veche, în care Ion Vianu analizează în profunzime atât autorul, cât şi opera, valorificându-şi cunoştinţele psihanalitice. A doua parte conţine texte autobiografice, în care scriitorul revine în trecut, rememorând anii premergători exilului său şi atmosfera acelor vremuri în „Exerciţiu de sinceritate”, punctând principalele etape din viaţa Regelui Mihai în „Elegie pentru Mihai” sau povestind despre o reprezentaţie remarcabilă a lui George Enescu în „Oedip la Cumpătu”.

„Ion Vianu valorifică, în ceea ce scrie, nu doar o densă experienţă de viaţă, ci şi o enormă experienţă de lectură. Preferă să lucreze în adâncime: un răbdător cumul de reflecţie şi reverie, o rafinată emotivitate, un gust superior al retrospectivei şi introspecţiei sunt calităţile lui definitorii. Scrisul său, de o calmă melancolie, e exerciţiul zilnic al unui nefericit euforic, al unui spirit împăcat cu propria lui neîmpăcare. Avem de a face cu o inteligenţă cultivată fără uscăciuni livreşti, voluptuoasă fără desfrâu, civilizată fără iluzii. În plus, Ion Vianu este un nepreţuit martor al vremii sale, al profesiei sale de psihiatru, al totalitarismului comunist, în formele lui cele mai amare. Fiecare pagină e un dozaj insolit de clasicitate şi vertij.” (Andrei Pleşu)

Ion Vianu s-a născut la Bucureşti în 1934. Studii de filologie clasică, neterminate. Doctor în medicină al Universităţii de Medicină şi Farmacie „Carol Davila” din Bucureşti (1960). Psihiatru, cadru universitar al Clinicii de Psihiatrie, Bucureşti. Voiaje de studii în Germania Democrată, Franţa. 1964-1977: Colaborează la Contemporanul, Viaţa Românească, Luceafărul etc. 1975: Publică un volum de eseuri, Stil şi persoană, premiat de Uniunea Scriitorilor, şi o Introducere în psihoterapie. 1977: Emigrează, după ce a aderat la Apelul lui Paul Goma. Se stabileşte în Elveţia, practicând psihiatria. Este prezent în mişcarea pentru apărarea drepturilor omului în România. Începe o activitate de publicist pe subiecte politice care va continua până în ultimii ani, în ţară. 1990: Revine din ce în ce mai des în România, unde se reinstalează. Publică, în genuri diverse: memorialistică („Amintiri în dialog” – cu M. Călinescu -, „Exerciţiu de sinceritate”, „Între violenţă şi compasiune. Amintirile unui psihiatru”); romane: „Caietele lui Ozias, Vasiliu, foi volante”, „Paramnezii”, „Necredinciosul”, „Amor intellectualis” („roman autobiografic”), distins cu mai multe premii, printre care şi „Cartea Anului” (2010), şi „Arhiva trădării şi a mâniei”. În domeniul eseisticii, publică: „Blestem şi Binecuvântare”, „Investigaţii mateine”, „Apropieri”, „Elegie pentru Mihai”, „Frumuseţea va mântui lumea şi alte eseuri”.