EXCLUSIV Cărți deschise pe rochii, pagini răsfoite pe pelerine și croieli imprecise, o colecție Fan Pan la London Fashion Week mai mult idee decât modă

Colecția lui Fan Pan prezentată pare să se fi dorit un manifest vizual despre memorie, fragmente și arhivare, lucru evident prin prezența elementelor ce amintesc de cărți deschise, pagini răsfoite și materiale imprimate cu texturi asemănătoare tiparului. Este clar că designerul a încercat să trimită un mesaj despre cunoaștere, istorie și valoarea informației, transformând hainele într-un fel de suport material pentru idei.

Problema este că execuția estetică nu susține intenția conceptuală. Ținutele dau impresia unor exerciții de atelier pentru studenți la început de drum, unde accentul cade pe experiment mai degrabă decât pe construcție riguroasă. Suprapunerile haotice de materiale, franjurile aplicate fără precizie și volumele lipsite de proporție fac ca piesele să pară improvizate. Din această cauză, colecția nu transmite forța vizuală a unui designer matur, ci mai degrabă un proiect de școală, unde ideea e interesantă, dar realizarea lasă mult de dorit.

Colecția are câteva puncte forte notabile, precum curajul de a aborda un concept dificil, care se îndepărtează de zona comercialului, paleta cromatică alb-negru cu inserții grafice și texturi ce creează un aer de gravitate și mister, dar și referințele la cărți și arhive, ce adaugă o dimensiune intelectuală și ar fi putut fi dezvoltate într-o direcție spectaculoasă.

Totuși, punctele slabe sunt dominante: croielile lipsesc de precizie și dau impresia de improvizație, accesoriile, de la pălăriile supradimensionate la elementele asemănătoare colilor de hârtie, nu se integrează, ci par adăugate artificial, iar lipsa unei povești coerente face ca ideile să se repete fără evoluție sau rafinare. În plus, hainele, dincolo de mesaj, nu funcționează ca obiecte de modă, fiind lipsite atât de atractivitate estetică, cât și de potențialul de a fi purtate sau percepute ca piese couture memorabile.

În concluzie, colecția este mai degrabă o încercare de artă conceptuală în haine, dar lipsită de rigoarea tehnică necesară pentru a fi considerată design vestimentar matur. Mesajul despre memorie, cărți și fragmente rămâne interesant, însă forma în care a fost transmis îl reduce la o serie de costume care par mai degrabă realizate de cursanți la un workshop de design experimental decât de un designer cu o viziune consolidată. Este un exemplu clar că ideea nu este suficientă în modă: fără execuție solidă și fără o estetică bine controlată, intenția se pierde și rămâne doar impresia de improvizație.