Unda de șoc a conflictului Trump-Musk a ajuns în Europa: partidele de dreapta și de extremă dreapta, prinse într-un divorț amar

Conflictul public dintre Donald Trump și miliardarul Elon Musk, cândva unul dintre cei mai apropiați consilieri ai președintelui american, s-a răspândit peste Atlantic, stârnind fascinație, dar și neliniște în cercurile politice de dreapta și de extremă dreaptă din Europa, se arată într-o analiză Euronews.

Prăbușirea alianței Trump-Musk, marcată de schimburi de replici dure pe tema contractelor guvernamentale și a insultelor personale, i-a lăsat pe mulți din dreapta europeană în derivă politică. Pe internet, acest moment a generat deja meme-uri care compară partidele europene cu copiii prinși într-un divorț amar.

Dar dincolo de umor, dreapta europeană este șocată.

Pentru mulți dintre liderii săi, Trump a servit drept dovadă că un „val” naționalist nu numai că era posibil, dar era deja în curs.

Musk, între timp, a devenit un campion improbabil al cauzelor lor, acordând legitimitate, vizibilitate și chiar o platformă mișcărilor de extremă dreapta precum AfD din Germania și Lega din Italia, cu legături deosebit de strânse cu premierul italian Giorgia Meloni.

Până în prezent, nu a existat niciun comentariu oficial din partea liderilor europeni de dreapta cu privire la ruptura Trump-Musk. Această tăcere este surprinzătoare, deoarece acești politicieni reacționează de obicei rapid la evenimentele globale, în special la cele care implică personalități pe care le admiră.

Ezitarea lor sugerează o neliniște mai profundă: a fi forțat să aleagă o tabără ar putea prezenta o dilemă strategică care să remodeleze viitorul peisajului de dreapta din Europa.

Forța de extremă dreapta germană Alternative für Deutschland (AfD) se confruntă cu un act delicat de echilibrare. În timp ce partidul a admirat mult timp politica naționalistă a lui Trump – solicitând adesea o abordare „Germania pe primul loc” – a beneficiat, de asemenea, în mod semnificativ de sprijinul lui Musk.

Musk a lăudat în mod repetat AfD, declarând la un moment dat: „Doar AfD poate salva Germania”. Înaintea alegerilor federale din Germania, el a participat chiar la discuții transmise în direct cu Alice Weidel, co-liderul AfD, și și-a folosit platforma X (fostul Twitter) pentru a amplifica mesajele partidului.

În același timp, cancelarul german Friedrich Merz, care a fost prezent la Casa Albă în timpul unei părți a disputei dintre cei doi, nu a comentat, deși partidul său CDU concurează direct cu AfD și probabil urmărește îndeaproape evoluțiile.

Lega din Italia și liderul său Matteo Salvini se confruntă cu o dilemă similară, dar dintr-un unghi ușor diferit.

Salvini se prezintă de mult timp ca cea mai pro-Trump figură din Italia, chiar mai mult decât rivala sa Giorgia Meloni.

Totuși, Musk a curtat și Lega. În aprilie, el s-a adresat congresului național al partidului de la Florența prin intermediul unei transmisiuni video, în calitate de invitat vedetă, repetând implicarea sa în AfD.

Pentru Meloni, situația este și mai complexă, deoarece ea a cultivat relații cu ambii bărbați.

În calitate de prim lider vest-european care s-a întâlnit cu Trump după anunțarea taxelor vamale americane asupra bunurilor UE, ea s-a poziționat ca o punte diplomatică între Washington și Bruxelles.

În același timp, ea a menținut cu Musk o relație pragmatică, orientată spre afaceri, în special în ceea ce privește potențialele contracte SpaceX pentru comunicațiile de apărare italiene.

În ciuda legăturilor lor cu Musk și a suprapunerilor ideologice comune, atât Meloni, cât și Salvini sunt susceptibili de a fi de partea lui Trump în cazul unei schisme politice, deoarece Trump rămâne un aliat politic cheie și, spre deosebire de Musk, este un lider ales.

În alte părți ale Europei, alegerea pare mai clară. Partide precum Fidesz din Ungaria, condus de Viktor Orbán, și Reunirea Națională din Franța, condus acum de Jordan Bardella, s-au aliniat în mod constant la agenda naționalistă a lui Trump.

Orbán, unul dintre cei mai apropiați aliați ai lui Trump în Europa, se face frecvent ecoul retoricii sale anti-imigrație și al stilului său de conducere de om puternic. Bardella a lăudat patriotismul și politicile naționaliste ale lui Trump, în timp ce a arătat puțină admirație publică pentru Musk.

În alte părți, partide precum Lege și Justiție (PiS) din Polonia, Partidul Libertății (FPÖ) din Austria și Vox din Spania l-au văzut pe Musk acționând mai degrabă ca un amplificator simpatic al mesajelor lor decât ca un partener politic.

• De notat că nici liderul partidului extremist AUR, George Simion, care se află zilele acestea în SUA, nu a reacționat în niciun fel.

Deși Musk a dat vizibilitate narațiunilor de extremă-dreapta pe platforma sa de social media, el nu are autoritatea politică sau consistența ideologică pe care multe dintre aceste partide o găsesc în Trump.

Pe măsură ce disputa Trump-Musk continuă să se desfășoare, mișcările de dreapta din Europa ar putea fi forțate să-și facă socoteala. Să se alinieze unui simbol politic care a modelat populismul modern sau unui mogul tehnologic a cărui influență constă în platforme, nu în politici?

Pentru moment, mulți privesc și așteaptă. Dar dacă tensiunile vor escalada și mai mult, tăcerea ar putea să nu mai fie o opțiune.