Un singur cuvânt: Nesimțire. Nesimțire politică

Atât se poate spune, decent, despre modul în care președintele Klaus Iohannis și premierul Ludovic Orban s-au comportat într-un moment de cumpănă pentru România: au dat dovadă de o nesimțire politică fără margini, cosmică. Explicația nesimțirii președintelui vine chiar de la nefericitul Florin Cîțu, premierul desemnat care și-a depus mandatul cu puțin înaintea votului din Parlament, sub presiunea infernală exercitată de Ludovic Orban.

”Decizia Președintelui Klaus Iohannis de a mă desemna pentru funcția de Prim-Ministru a fost o onoare. Însă ea a fost luată în contextul în care alegerile anticipate erau o soluție agreată de majoritatea partidelor. Această variantă nu mai există astăzi (si dupa decizia CCR)”, a scris Florin Cîțu pe Facebook, încercând să-și explice gestul iresponsabil pentru care nu ar mai merita să ocupe vreo funcție publică vreodată.

Ce ne spune, așadar, micul figurant în sceneta anticipatelor, pentru care Partidul și Președintele lui, la care se referă plin de evlavie cu majuscule, sunt mai importante decât țara? Stimați cetățeni, eu oricum eram o propunere de premier pur formală. Trebuia să pic în Parlament conform planului prezidențial, dar Curtea Constituțională ne-a dat socotelile peste cap. Altfel spus, din 26 februarie, de când a apărut primul caz de coronavirus în România și până azi, planul anticipatelor a rămas în picioare.

Recomandări Video:

Articolul continuă mai jos...

Au fost operați primii pacienți în spitalul construit din donații de asociația „Dăruiește Viață”

23:06

Cine sunt trolii și cum îi identificăm?

6:57

Satoshi, despre ce înseamnă Europa pentru artiștii moldoveni

10:12

Idei practice pentru a mânca sănătos în călătoriile lungi

5:18

Ce spune filozoful Gabriel Liiceanu despre liderii politici de azi: Marcel Ciolacu, Nicolae Ciucă și Klaus Iohannis

9:22

Ne-a durut în cot pe toți de coronavirus și de sănătatea voastră, nouă ne ardea mai departe de anticipate. Timp de două săptămâni am visat mai departe cai verzi pe pereți în timp ce o țară întreagă tremura de frica coronavirusului. Două săptămâni, atenție, am trăit pe altă lume.

Asta ne zice domnul Cîțu în disperarea lui de a-și explica gestul.

Nimic nu l-a întors din drumul său pe șeful statului, nici agravarea situației în Italia și alte state europene, nici apariția primului caz în România și evoluția ulterioară ușor de anticipat de orice om cu inteligență medie. Repet și subliniez: tot ce zice azi președintele Klausi Iohannis despre nevoia unui guvern stabil, despre prioritate zero, responsabilitate și celeritate sună foarte bine, foarte corect.

Numai că era obligația lui încă de acum două săptămâni, de la apariția primului caz de coronavirus în România, să pună capăt crizei politice și să accelereze instalarea unui guvern și să renunțe la anticipate, exact așa cum procedează azi, trezit la realitate de explozia cazurilor de coronavirus. Și este doar începutul epidemiei.

Din cauză că a minimalizat cu bună știință gravitatea situației doar pentru a mai acorda o șansă planului anticipatelor, șeful statului a pus în pericol grav sănătatea cetățenilor. Pe 27 februarie am scris că președintele Iohannis nu va putea gestiona anticipatele în paralel cu coronavirusul care tocmai intrase în România și că ar face bine să renunțe la planurile lui rupte de realitate. Azi am ajuns în acest punct.

De ce erau importante cele două săptămâni? Cumpăram timp. Timp în care se puteau face mult mai multe pentru a reduce riscurile și pentru a face totul pentru a limita numărul de infecții. Vedeți aici explicațiile unui medic

Însă președintele Iohannis a dat dovadă timp de două săptămâni de o ne-simțire politică uluitoare. Ne-simțirea înseamnă în acest caz lipsa totală de empatie față de o chestiune pur umană, față de situații de viață și de moarte. Planurile lui politice au contat însă mai mult, din păcate. Dacă tot nu credeți, citiți din nou ce scrie păcătosul Cîțu pe Facebook. Adevăr grăiește! Anticipatele erau valabile până azi.

Or, era clar de la primul caz de infectare că România va călca pe urmele Italiei, că nu mai e timp de pierdut. Am discutat acest scenariu inclusiv cu apropiați ai președintelui, care mi-au răspuns la vremea respectivă că oamenii politici au un grad de cinism ceva mai mare decât al oamenilor de rând.

Nu mă îndoiesc că au dreptate, dar parcă de data asta e cam mult. Se joacă, totuși, cu viața și cu sănătatea noastră. Nimic nu l-a întors din drum pe șeful statului, deși sunt convins că a fost avertizat că se îngroașă gluma. De notat că președintele interimar al PSD, Marcel Ciolacu, a rămas fidel înțelegerii cu președintele Iohannis pentru declanșarea de alegeri anticipate până în ultima zi, adică până azi.

Aproape tot PSD-ul era decis să voteze instalarea guvernului Cîțu, din mai multe motive, numai Marcel Ciolacu și Paul Stănescu au rămas până în ultimul moment fideli înțelegerii de a vota împotrivă.

Iar aici ajungem la celălalt caz de nesimțire politică chiar mai scandaloasă decât prima: Ludovic Orban. Un personaj politic de un cinism politic abisal. Am arătat deja cum și de ce s-a jucat Ludovic Orban cu decizia de închidere a școlilor.

Numai că de la episodul de închidere a școlilor, decizie cu care liderul PNL n-a fost inițial de acord, Ludovic Orban a evoluat în rău. Potrivit informațiilor exclusive obținute de G4Media.ro, Orban a exercitat o presiune infernală asupra lui Florin Cîțu pentru a renunța la mandat de teamă că ar putea fi votat de Parlament, dat fiind că toate partidele au convenit că România are nevoie de guvern stabil.

Altfel spus, în plină criză generată de coronavirus, ne trezim cu încă un mare om de stat după Klaus Ioannis, care are propriul său plan politic, acela de a se menține cu orice preț la putere și adâncește fără scrupule criza politică. Cristian Pantazi a explicat deja de ce avem de-a face cu un gest de maximă iresponsabilitate politică, nu mai reiau aici argumentele. Și în cazul lui Ludovic Orban, ne-simțirea politică se traduce prin indiferență crasă, cinsim abisal și decuplare de realitate.

Orban rămâne politicianul anilor 90, dispus să tragă pe sfoară pe toată lumea de dragul puterii, pentru care interesul personal este mai presus de binele public. După acest episod de iresponsabilitate crasă, liderul PNL nu mai trebuie să exercite vreodată o funcție de autoritate publică.

O fi băiat de comitet si simpatic, numai că pare dispus să calce pe cadavre pentru a-și păstra puterea, gata să sacrifice orice pentru ambițiile sale politice. Inclusiv viața și sănătatea noastră, la fel ca președintele Iohannis.

În momentele de criză, nu de acalmie, pace și prosperitate, se vede cu adevărat calitatea oamenilor. Atunci vedem cine sunt, dacă au calități reale de conducători sau avem de-a face cu politicieni slabi, depășiți de situație și de vremuri.

La două săptămâni de la declanșarea celei mai grave crize de sănătate, cu țări UE care declară stare de urgență, cu măsuri extraordinare luate  în toată lumea, România nu are guvern în deplină capacitate administrativă.

În loc de concluzie. Cum au ajuns așa? De ce nu se gândesc la noi nici măcar în siutații de viață și de moarte? Ce-i orbește în asemenea hal? Dorința de putere e mai puternică decât instinctul de conservare al speciei?