Donează aici. Susține o presă liberă.
Funcționăm ca organizație non-profit, iar banii rezultați din contribuțiile cititorilor sunt destinați integral finanțării proiectului G4Media.
CONT LEI: RO89RZBR0000060019874867
Deschis la Raiffeisen Bank
Turişti din întreaga lume, din Statele Unite ale Americii, din America de Sud şi din Europa, sunt tot mai atraşi de muzeul înfiinţat pe amplasamentul unităţii militare din Târgovişte unde au fost împuşcaţi în 1989 soţii Ceauşescu, transmite Agerpres.
Chiar în ziua când am mers la fosta unitate militară de la Gara Târgovişte, transformată acum în Muzeul Tradiţiilor Militare Dâmboviţene – Şcoala de Cavalerie, într-o vineri ploioasă de primăvară, erau două grupuri de vizitatori, unul de studenţi străini din Bucureşti şi altul de elevi din Turcia care se aflau în Târgovişte printr-un Proiect Erasmus. Este primul an când acest muzeu participă la programul Noaptea Muzeelor şi poate fi vizitat gratuit sâmbătă, 23 mai.
„Este un muzeu care cu greu şi poate găsi unul similar nu doar în România. Este un amalgam atât de interesant şi atât de special în această clădire încât aproape am putea să discutăm în fiecare zi, să găsim o temă, o subtemă, o idee, o personalitate încă de dinainte de Mircea cel Bătrân până prin anii 2000, după 2000, vom avea ce să discutăm. E adevărat, e prima dată când acest muzeu ia parte în programul Noaptea Muzeelor.
Muzeul a înregistrat până acum un număr mare de vizitatori din afara judeţului Dâmboviţa, ba, mai mult, din afara României. Aşadar, este un test foarte bun pentru noi ca instituţie să vedem cum vor reacţiona târgoviştenii pentru că la Noaptea Muzeelor ne aşteptăm să-i primim pe târgovişteni şi sunt foarte interesată să văd reacţia lor, pentru că toţi trecem pe lângă această clădire şi această clădire are o memorie specială pentru că este locul în care Nicolae şi Elena Ceauşescu şi-au găsit sfârşitul”, a declarat, pentru AGERPRES, muzeografa de la Complexul Naţional Curtea Domnească Târgovişte, Irina Cîrstina.
Muzeul este structurat în două mari secţiuni, fiecare având repartizat un nivel al clădirii: prima, la parter, reconstituie atmosfera de la sfârşitul anilor comunismului. S-au păstrat nealterate toate elementele decorative ale interioarelor în forma şi cromatica existente în 1989, iar mobilierul este cel original.
Din holul central, se pot vizita biroul comandantului Unităţii Militare 01417, colonelul Andrei Kemenici, locul detenţiei (Biroul Servicii – Logistică/Biroul Şefului de Stat Major), precum şi Sala Procesului (Biroul Organizare – Mobilizare). Acestora li se adaugă două săli în care este reconstituită viaţa cotidiană în comunism, iar în curtea interioară se află zidul execuţiei cuplului Elena şi Nicolae Ceauşescu. Tot la parter, în sala de conferinţe, este disponibilă vizionarea momentelor importante din procesul din data de 25 decembrie 1989. A doua secţiune, organizată la etajul clădirii, prezintă trecutul militar al oraşului şi se centrează pe importanta moştenire a Şcolii de Cavalerie din Târgovişte.
Muzeul deţine o colecţie impresionantă de fotografii (instituţii militare, ofiţeri, vizite ale oficialităţilor, etape de pregătire militară ale regimentelor etc.).
Se regăsesc uniforme militare originale, la care se adaugă unele care au fost reconstituite special pentru acest proiect muzeal, accesorii vestimentare, arme albe şi de foc, medalii, ordine, obiecte personale ale ofiţerilor, albume şi publicaţii militare. Încă de la intrarea în clădire, vizitatorii sunt introduşi în atmosfera unui eveniment care a schimbat istoria.
Cum intri pe uşa principală a clădirii vezi sala procesului, una dintre cele mai impresionante secţiuni a muzeului, flancată de manechine-soldat în uniforme militare şi cu puşti-mitralieră.
Reconstituirea este una exactă, cu atenţie la detalii. Vizitatorii pot vedea exact poziţionarea completului de judecată, ţinutele militarilor şi ale procurorilor, dar şi celebrul avion de hârtie realizat de generalul Victor Stănculescu în timpul procesului.
„În imaginile video se vede că generalul Stănculescu îşi făcuse un avion de hârtie şi se juca cu el în timp ce aştepta finalul procesului. Noi am recreat inclusiv acest detaliu”, spune muzeografa Irina Cîrstina.
Ţinutele purtate de participanţii la proces au fost refăcute după imaginile filmate în 25 decembrie 1989. Uniformele militare sunt originale, iar hainele lui Nicolae şi Elena Ceauşescu au fost reproduse de specialişti în reconstituiri istorice. „Totul este refăcut riguros. Procurorul Voinea, de exemplu, apare îmbrăcat exact ca în filmare, cu jeanşi albaştri şi pulover. Toţi sunt aşezaţi exact ca în imaginile originale”, explică Irina Cîrstina.
Vizitatorii sunt adesea surprinşi de dimensiunea redusă a încăperii.
„La televizor părea o sală mare. În realitate era un birou administrativ adaptat în grabă pentru proces”, explică Irina Cîrstina.
Muzeul încearcă să redea nu doar evenimentele oficiale, ci şi atmosfera de nesiguranţă şi panică din acele zile.
Potrivit Irinei Cîrstina, mulţi dintre soldaţii şi ofiţerii din unitate nu ştiau ce urma să se întâmple şi trăiau permanent cu teama unui atac.
„Se vorbea despre terorişti, veneau informaţii contradictorii, iar oamenii erau convinşi că unitatea va fi atacată. Nicolae şi Elena Ceauşescu erau mutaţi permanent prin unitate şi păziţi strict (…). Colonelul Kemenici credea că el îi va ţine o oră, două, trei şi că o să vină cineva să îi ia, dar nu a venit nimeni să îi ia. Şi peste zi, pentru că era foarte multă dezinformare şi că părea că vor veni teroriştii de nu ştiu unde, existau informaţii contradictorii care veneau în unitate, soţii Ceauşescu nu erau ţinuţi ziua aici, în această clădire. Peste zi erau îmbrăcaţi în uniforme militare şi erau în nişte TAB-uri plimbaţi, ţinuţi în curtea unităţii. Apoi erau aduşi noaptea, în camera zid în zid cu biroul comandantului”, afirmă Irina Cîrstina. Muzeografa aminteşte şi episodul în care protestatarii au venit la poarta unităţii după ce s-a aflat că soţii Ceauşescu se află în Târgovişte. Nicolae Ceauşescu ar fi crezut, pentru o vreme, că oamenii veniseră să îl elibereze.
„El încă avea impresia că dacă va vorbi muncitorilor va fi înţeles şi salvat. Voia să vină să vorbească pe platforma industrială muncitorilor, credea că dacă se va adresa public în acest mediu, oamenilor muncii, va fi înţeles şi va fi eliberat. Dar nimeni nu mai voia atunci să îl elibereze”, spune Irina Cîrstina. Clădirea unităţii militare a avut foarte puţine urme de gloanţe. Mult mai mult s-a tras din unitatea militară spre clădirea de vizavi, cea a unui liceu.
Mai trebuie menţionat că în imediata vecinătate a unităţii militare unde erau soţii Ceauşescu se afla, vizavi, clădirea Securităţii lipită de cea a Miliţiei.
„Clădirea liceului de peste drum a avut mult mai multe urme de gloanţe. Cel puţin aşa declară colonelul Kemenici, că un milion de cartuşe s-au tras din această unitate. Unitatea era totuşi bine pregătită şi s-a tras dinspre liceu spre ei, iar ei au reacţionat, nu că disproporţionat, extraordinar de disproporţionat. Deci, au ciuruit clădirea liceului crezând că sunt atacaţi de terorişti. După aceea şi-au dat seama că de fapt fuseseră nişte focuri, dar nu fusese ceva îngrozitor. În acest schimb de focuri a murit un militar în termen, aflat în curtea unităţii, lângă statuia de la intrare. Au mai murit şi alţii în acele zile, iar în curtea interioară există un monument al acestor tineri care au murit nevinovaţi”, spune muzeografa Irina Cîrstina.
Muzeul include şi poveşti mai puţin cunoscute despre ultimele ore ale lui Nicolae Ceauşescu, inclusiv episoade legate de tratamentul său pentru diabet sau speranţa că va fi salvat de forţele loiale regimului. Locul execuţiei este păstrat aproape intact.
Zidul păstrează încă urmele gloanţelor, iar muzeul oferă detalii despre desfăşurarea execuţiei.
„Au fost desemnaţi trei paraşutişti să tragă, dar practic unul singur a executat focurile decisive. La momentul execuţiei nu au fost folosiţi militari din unitate S-au adus acei paraşutişti. Cel care a tras este cel pe care vizitatorii îl pot vedea în sala procesului, în spatele acuzării, este acolo un manechin. Şi acolo este un paraşutist şi este trecut numele lui. El este singurul care a tras.
Soţii Ceauşescu au fost legaţi la mâini, Elena Ceauşescu a protestat, au fost scoşi şi duşi acolo. Şi erau trei persoane desemnate să tragă. Una nu a tras deloc, una a tras aiurea şi acest paraşutist, Boieru, el a tras. Se ştie că s-a întâmplat la ora 14.45”, explică Irina Cîrstina.
Dincolo de momentul decembrie 1989, muzeul spune povestea întregii istorii a clădirii şi a oraşului. Holul principal păstrează culorile originale din perioada regelui Ferdinand, iar noile tehnologii încearcă să aducă trecutul mai aproape de public.
Pentru prima dată într-un muzeu din Dâmboviţa au fost introduse holograme. În secţiunea a doua a muzeului, la etaj, vizitatorii îi pot vedea şi asculta pe Mircea cel Bătrân, Vlad Ţepeş, Matei Basarab sau Constantin Brâncoveanu. Potrivit reprezentanţilor muzeului, aproximativ 70% dintre vizitatori sunt străini sau turişti veniţi din alte judeţe. Au fost înregistrate grupuri din Franţa, Spania, Turcia, dar şi turişti individuali din America de Sud.
„Ne-a scris recent cineva din America de Sud care vine special în Europa şi vrea să ajungă la Târgovişte. Există un interes uriaş pentru acest loc”, precizează Irina Cîrstina. Muzeul este în plin proces de digitalizare, iar în viitor cei care vin aici vor putea folosi ghiduri audio şi vor avea acces la cărţi rare despre Revoluţia din 1989 şi începuturile perioadei postcomuniste.
„Ne dorim ca oamenii să poată veni aici nu doar să viziteze, ci şi să stea, să citească, să înţeleagă contextul istoric”, explică Irina Cîrstina.
Pentru ea, misiunea muzeului este una clară: prezentarea onestă a istoriei. „Noi trebuie să fim cât mai bine pregătiţi şi cât mai oneşti cu publicul. Istoria s-a scris în această clădire şi oamenii vor să înţeleagă ce s-a întâmplat aici”, concluzionează muzeografa.