Troc în România comunistă: oameni versus porci premiați sau incubatoare de pui. O carte apărută în Franța spune povestea ”exporturilor speciale” ale lui Ceaușescu

Articol Le Monde, preluat de Rador:

Jurnalista Sonia Devillers, ai cărei bunici au plecat din România comunistă în urma trocurilor speciale aprobate de regimul Ceaușescu, povestește împrejurările istorice care au permis bunicilor ei și altor mii de români să-și părăsească țara.

Cine a fost el cu adevărat? Un nou Oskar Schindler, salvator al evreilor români victime ale comunismului, sau un profitor cinic de pe urma tragediei lor?

Evreu de origine slovacă, om de afaceri cu sediul la Londra, Henry Jacober (1918-1994) a tranzacționat dreptul la libertate pentru zeci de mii de oameni, cărora regimul comunist le-a interzis să părăsească țara. A oferit la schimb porci premiați sau incubatoare de pui, tot atâtea bunuri esenţiale pentru modernizarea unei agriculturi colectiviste eşuate.

Recomandări Video:

Articolul continuă mai jos...

Explicațiile unui istoric despre nostalgia după ziua de 1 Mai în regimul Ceaușescu

4:31

Câteva idei despre cum să faci din grătar o masă sănătoasă

4:50

Cum eviți mirosul neplăcut la pornirea aerului condiționat în mașină

1:39

Sfaturi despre cum să faci față meselor de Paște ca să nu îți afecteze dieta

4:31

Din scaunul rulant, campion național la raliu intrat în Cartea Recordurilor

4:58

„Evreii și petrolul sunt cele mai bune produse de export ale noastre”, recunoștea Nicolae Ceaușescu (în particular) despre acest comerț început în anii 1950, înainte de venirea lui sa la putere. Acest „troc de stat”, cum îl numește istoricul Radu Ioanid în cartea ”Securitatea și vânzarea evreilor” (2015, netradusă în franceză), a rămas discret multă vreme. A fost dezvăluit în toată amploarea sa abia la deschiderea arhivelor, după revoluţia din decembrie 1989.

Mereu elegant, Henry Jacober era un client frecvent al hotelului Athénée Palace din București. „Un călător straniu, deopotrivă binefăcător și afacerist”, povestește Sonia Devillers în Les Exportés, frumoasa poveste pe care o dedică bunicilor ei, Harry și Gabriella, care au părăsit România în 1961 împreună cu cei doi copii ai lor, unul dintre aceștia fiind mama autoarei. Au fost ”exportați” la schimb cu „exemplare animale cu randament ridicat”, după cum le numea pe atunci un oficial al regimului.

„Nu au fugit din țară, au fost lăsați să plece și au plătit o avere pentru asta”, notează jurnalista la începutul acestei fascinante incursiuni în tragica memorie a evreilor din România comunistă.

Multă vreme, autoarea nu a fost interesată de subiect. „Am crescut cu ideea unei găuri în mijlocul Europei, o națiune fără formă pe care abia știam să o localizez”, recunoaște ea.

Acest trecut a fost povestea mamei sale, plecată la vârsta de 14 ani, care a rămas pentru totdeauna marcată de această ruptură. Dar a fost mai presus de toate și povestea bunicilor săi, culți și înstăriți, care au păstrat mereu nostalgia Bucureștiului interbelic, în ciuda violențelor Gărzii de Fier, fasciștii locali. Bunicii salutaseră venirea comunismului ca pe o eliberare, înainte ca realitatea crudă a opresiunii și antisemitismului noului regim să ajungă pe deplin la vedere. Acuzați de „cosmopolitism”, au fost excluși din partid, reduși la statutul de paria. Ca și în toate celelalte cazuri similare, suma /pentru ieșirea din țară/ a fost plătită de membrii familiei și de prietenii care se refugiaseră deja în Franța. Datoria a fost rambursată integral.

„Bunicii mei au experimentat totul, au spus aproape totul, dar parcă nu ar fi simțit nimic”, scrie autoarea. Cu toate acestea, acest trecut de familie a obligat-o, într-un fel. A vrut așadar să înțeleagă ce s-a întâmplat, fiind conștientă de provocarea pe care o reprezintă relatarea unor drame pe care nu le-a trăit, într-o țară pe care nu a cunoscut-o. Pariul a fost câștigat cu brio.

Forța poveștilor din carte se datorează, în special, absenței maniheismului. Sonia Devillers este cu siguranță indignată de „acest trafic masiv de ființe umane”, dar recunoaște și cât de eliberatoare au fost aceste schimburi pentru o populație care avea interdicție să părăsească țara, care visa la Occident și la libertățile sale.

Acest troc din care ambele părți au avut de câștigat a făcut ”școală”. Autoritățile române au procedat identic cu Bonnul (Germania Federală), negociind emigrarea populației germane stabilite în Transilvania. Pentru evrei, Israelul a preluat negocierile, tranzacționând direct cu Bucureștiul plecarea a ceea ce mai rămăsese din comunitate în anii 1970-1980. (Traducerea: Ruxandra Lambru)