The Spectator: De ce scapă de sub control derapajul antisemit

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

Cel mai nou set de date privind antisemitismul publicat de Community Security Trust [CST; asociație britanică pentru protecția evreilor – n.trad.] se referă la 2025 și este deprimant de predictibil. Anul trecut au avut loc 3.700 de incidente antisemite pe teritoriul Regatului Unit, o cifră anuală depășită numai de recordul istoric din 2023 – 4.298 de incidente antisemite, relatează The Spectator, citată de Rador Radio România.

Cifrele se conformează unui tipar. În cel mai rău an din istoria monitorizării, 2023, a avut loc masacrarea celor 1.200 de evrei de către Hamas pe 7 octombrie. Anul trecut, al doilea cel mai rău, au avut loc omorurile de Yom Kippur de la sinagoga Heaton Park din Manchester. Cu alte cuvinte, atunci când antisemitismul ajunge la apogeu – când se traduce prin uciderea de evrei – acea culme nu duce la un declin al incidentelor antisemite, ca o reacție de oripilare, ci din contră: duce la un puseu de alte incidente antisemite. Atunci când evreii sunt omorâți, antisemiții se simt inspirați.

Anul trecut e și primul în care CST a înregistrat peste 200 de incidente antisemite în fiecare dintre lunile anului. Însă cea mai rea lună a fost de departe octombrie, cu 463 de incidente antisemite – locul cinci în clasamentul istoric al celor mai rele luni al CST și o creștere cu 63% față de septembrie. Au fost omorâți evrei și prin urmare antisemitismul a luat amploare. În ziua în care au avut loc omorurile au fost înregistrate 40 de incidente antisemite, iar a doua zi încă 40.

După cum afirmă CST: „Peste jumătate dintre aceste 80 de incidente au fost reacții la violență [la omoruri – n.trad.]: celebrarea ei, bagatelizarea ei sau interpretarea ei tendențioasă prin integrarea în teorii ale conspirației. Un puseu mai mic s-a înregistrat în decembrie, după atentatul inspirat de ISIS la un eveniment de Hanuka de pe Plaja Bondi, Australia. Atunci când comunitățile evreiești sunt percepute drept vulnerabile, antisemiții profită de ocazie pentru a-și manifesta și mai mult ura”.

Nimic din toate acestea nu se întâmplă în vid. Cifrele au fost pe bună dreptate calificate drept dezgustătoare de secretari de stat. Însă aceasta este o ipocrizie dintre cele mai grotești. Aceeași secretari de stat – și, pentru a fi corecți, trebuie precizat că la fel a fost și sub conservatori – sunt cei care privesc cu mâinile în sân cum se face paradă cu antisemitismul pe străzile britanice prin marșurile regulate [săptămânale – n.trad.] ale urii.

Faptul că aceste marșuri încă mai au loc demonstrează cât de falsă era pretenția participanților că s-ar fi referit la războiul din Gaza. Războiul din Gaza s-a terminat. Dar marșurile urii continuă, cu zeci și sute de mii de indivizi ieșind în stradă pentru a scanda „globalizați intifada” – adică, cu alte cuvinte, „omorâți-i pe evrei”.

Antisemiții se simt inspirați și încurajați atunci când văd manifestări antisemite – și de aceea sunt aceste marșuri extrem de nocive și tot de aceea e foarte important să fie oprite sloganurile și scandările antisemite din capul locului. Dar ele sunt ignorate: poliția stă și privește, iar parchetul refuză să trimită în judecată. E unul dintre motivele cruciale pentru care ne aflăm unde ne aflăm acum.

La toate se adaugă și refuzul autorităților până și de a critica măcar, că de combătut nici nu poate fi vorba, noianul de predici antisemite pe care unele moschei nu numai că le permit, ba încă le mai și publică cu mândrie pe internet – situație în care nici nu-i de mirare că antisemitismul e în ascensiune.

Puține sunt sintagmele de natură a-ți sta în gât mai ceva ca eternele platitudini de tipul „Nu e loc de antisemitism în Regatul Unit”, recitate în pripă ori de câte ori mai apare în presă câte un incident antisemit ori se publică un nou set de date. Acele incidente și acele cifre tocmai asta demonstrează, găunoșia acelei expresii: există, atestă probele, un foarte mare loc pentru antisemitism în Regatul Unit.

Sursa: The Spectator/ Rador Radio România/ Traducere: Andrei Suba