G4Media.ro

The Guardian: Criza sistemică a democrației americane

The Guardian: Criza sistemică a democrației americane

Intrată de 19 luni în președinția Trump, democrația Americii întâmpină probleme grave – însă nu totul, și nici măcar cea mai mare parte, e din vina lui Donald Trump. Această criză a guvernării a avut o perioadă de incubație de decenii. Dar abia acum, când asalturile iconoclaste ale lui Trump împotriva credințelor, legilor, instituțiilor și valorilor consacrate testează rezistența sistemului la distrugere, devine evidentă adevărata amploare a slăbiciunii și fracturilor preexistente, scrie publicația britanică de stânga, The Guardian, citată de Rador.

Această profundă criză de încredere, vecină cu colapsul național, vine în momentul în care SUA se apropie în viteză de alegerile parlamentare din noiembrie – un ritual american familiar, devenit acum straniu de impredictibil din cauza temerilor privind manipulări externe și datorită unei anchete FBI care ar putea duce în cele din urmă, conform unor opinii, la destituirea lui Trump. Procesul de degradare îi afectează pe cetățenii SUA și pe toți oamenii din lume care privesc sistemul democratic american ca pe o paradigmă demnă de a fi imitată. Prietenii țării sunt îngrijorați că abilitatea ei de a-și menține rolul tradițional de conducere globală – din punct de vedere moral și practic – este subminată. Inamicii, în principal regimurile concurente antidemocratice autoritare din Rusia și China, speră că așa stau lucrurile.

Să luăm un studiu de caz, cu implicații globale: Trump s-a lăudat în mod repetat cu disponibilitatea sa de a utiliza armele nucleare. În calitate de comandant suprem al armatei, el controlează cel mai mare arsenal nuclear al planetei. Anul trecut el a amenințat că va „distruge total” Coreea de Nord, țară de 25 de milioane de oameni. A amenințat și Iranul. O asemenea nesăbuință dementă le este respingătoare multor americani. Dar se dovedește că ei nu ar putea să facă prea mult pentru a-l opri pe Trump, în cazul în care el ar decide, dintr-un capriciu, să apese „butonul nuclear”.

Mecanisme de control există totuși. Există un lanț ierarhic militar ce nu poate fi ocolit. Însă experții în securitate afirmă că nimeni, nici măcar secretarul apărării și cel de stat sau șeful statelor majore, nu are puterea legală de a bloca un ordin prezidențial de lansare. Ce ar putea fi mai puțin democratic de atât? Însă această dilemă nu a fost creată de către Trump. Ea există de mulți ani. În prezent Congresul s-a apucat, tardiv, să revizuiască procedura.

Utilizarea frecventă de către Trump a „ordinelor prezidențiale” reprezintă un alt semnal de trezire la realitate. Cea mai celebră prin infamie a fost interdicția de călătorie impusă de el oamenilor din șapte țări majoritar musulmane, însă și altele – între care zidul de la granița cu Mexicul, impunerea unilaterală a taxelor vamale pe oțel și anularea Legii Asistenței Accesibile [„Obamacare”] a lui Barack Obama – au fost extrem de controversate. Dar, odată emise, asemenea ordine sunt rareori abrogate. După numeroase contestări juridice, curtea supremă a confirmat interdicția de călătorie.

Mulți au fost șocați să descopere că un președinte al SUA poate emite dictate și fatwa [la figurat; decret religios musulman – n.trad.] la fel ca un despot ori ayatolah neales, de cel mai rău soi. Însă emiterea unor asemenea decrete, care scapă controlului public, este o chestiune demult împământenită. Franklin Roosevelt i-a internat pe japonezii americani în lagăre, după atacul de la Pearl Harbor, printr-un decret.

Proclamația de emancipare a sclavilor a lui Abraham Lincoln a fost tot un ordin executiv. În exercitarea acestei puteri arbitrare, Trump nu face decât să urmeze precedentele, oricât de nedemocratice ar fi ele. Puterile mereu mai extinse ale instituției botezate de istoricul Arthur Schlesinger din epoca războiului din Vietnam „președinție imperială” constituie un fenomen binecunoscut, unul pe care Congresul, întâiul pilon constituțional al Americii, e evident că n-a reușit să-l amelioreze de-a lungul anilor.

Acesta poate fi unul dintre motivele pentru care americanii, conform unor sondaje ce merg și cu decenii în urmă, sunt consecvenți  opinia lor  proastă despre Congres. Dar mai există și multe altele. Sistemul celor două partide dominante, politicianismul virulent și politicienii detașați de realitate sunt învinovățiți pentru tarele cronice ale sistemului de guvernare. Avantajele conferite de funcția de parlamentar sunt copleșitoare: cei mai mulți membri ai Congresului sunt realeși în mod repetat, reducând opțiunile democratice.

În ce privește președinția – al doilea pilon constituțional -, problemele sistemice produc anomalii mereu mai mari. Trump este cel de al cincilea președinte care a câștigat funcția în ciuda pierderii votului popular, datorită unui proces bazat pe un colegiu electoral arhaic, nereformat și lipsit de răspundere.

Congresmenii sunt văzuți în general ca fiind exagerat de datori marilor corporații, donatorilor bogați și intereselor speciale. Cu alte cuvinte, sunt percepuți ca fiind corupți. Sumele de bani implicate în ungerea rotițelor democrației din SUA sunt într-adevăr de natură a-ți umple ochii de lacrimi. Conform ONG-ului de monitorizarea a finanțării campaniilor electorale Open Secrets, o sumă totală de 6,5 miliarde de dolari a fost cheltuită în 2016 de candidații la președinție și Congres – suficientă pentru a i se mări salariul fiecărui profesor din țară cu câte 2.000 de dolari.
Costul mediu al câștigării unui loc în Senat a fost de 19,4 milioane de dolari.

Câștigarea unui loc în Camera Reprezentanților va costa la următoarele alegeri cel puțin 1,5 milioane de dolari, în medie. Necesitatea unor asemenea vistierii enorme exclude de facto din procesul electoral numeroși potențiali candidați, iar pe alții îi lasă datori-vânduți susținătorilor lor financiari.

Din nou, îngrijorările privind finanțarea excesivă, non-transparentă sau ilegală a campaniilor electorale îl preced cu mult pe Trump. În ciuda numeroaselor tentative de reformă, o proporție din ce în ce mai mare a fondurilor provine din surse anonime. Conform unei recente investigații a USA Today, 40% din toată publicitatea TV pentru candidații politici este finanțată de donatori secreți, care au interese politice ori comerciale private. Apoi mai sunt și banii care nu pot fi urmăriți înapoi până la sursă, provenind de la guverne și indivizi din străinătate prin intermediul unor agenți și firme de lobby – o chestiune cu atât mai îngrijorătoare în contextul anchetei Mueller privind campania lui Trump din 2016.

Se înmulțesc probele privind traficul de influență și interferențele legate de Rusia, fapt ce accentuează și mai mult senzația că se pregătește o criză masivă a democrației. Și dacă minimalizarea chestiunii de către Trump și tentativele lui de a închide ancheta Mueller țin în mod clar de interesul lui personal, aceste probleme nu îi pot fi puse în totalitate în cârcă. Rușii încearcă să submineze democrația americană încă din 1945. Diferența e că între timp ei au devenit mai pricepuți – cum au devenit și alte state.

Șefii serviciilor secrete americane sunt în consens. „Însăși democrația noastră este în colimator”, declara săptămâna trecută secretara securității interne, Kirstjen Nielsen. „Alegerile libere și corecte sunt cheia de boltă a democrației noastre și a devenit clar că ele sunt ținta adversarilor noștri, care caută […] să disemineze discordia și să ne submineze modul de viață.” Și dacă se va dovedi în cele din urmă că Trump se face vinovat de complot împreună cu o putere străină? Cum va reacționa el? E un teren necunoscut și înspăimântător.

Poate ramura judiciară, și în special curtea supremă – al treilea pilon constituțional și mândru simbol al doctrinei părinților fondatori a separării puterilor în stat -, să salveze democrația din SUA? Pare improbabil. Prin nominalizarea unui cunoscut conservator, Brett Kavanaugh, pentru a ocupa cel mai recent loc vacant la curte, Trump nu s-a abătut de la practica recentă a remodelării curții, astfel încât să fie în acord cu agenda lui politică. După cum remarca scriitorul David Greenberg, nominalizările pentru curtea supremă obișnuiau să fie preponderent apolitice. Aceasta nu este constituția pe care o aveau în minte cei care au redactat regulile de la Philadelphia în 1787.

Comportamentul atipic al lui Trump evidențiază aceste probleme structurale deja împământenite. Dar, pe lângă asta, președinția lui certată cu legea este într-un mod unic, corozivă, chiar acum, pentru democrația de pretutindeni. Încurajarea de către el a forțelor ultranaționaliste, rasiste și neofasciste, de la Varșovia și până la Charlottesville, demagogia lui învrăjbitoare, demonizarea neîncetată a jurnalismului independent, disprețul pentru democrațiile vest-europene, măgulirea dictatorilor și respingerea ordinii internaționale bazate pe reguli, toate acestea întăresc percepțiile cum că rolul global al SUA de far luminos al democrației apune cu repeziciune. Toate acestea le-a făcut Trump, de unul singur.

Atunci, ce-i de făcut? Cea mai urgentă sarcină este să acceptăm că aceasta este realitatea. Deceniile de supoziții comode privind conformarea eternă și de necontestat a Americii la modelul democratic au făcut-o să fie vulnerabilă la subversiunea venită din interior și exterior. O reformă politică radicală și cuprinzătoare este necesară urgent. Trebuie să aibă loc o discuție națională – și o revizuire a principiilor democratice elementare. Oare a venit momentul acum, după 231 de ani, ca o nouă adunare constituantă să aibă loc la Philadelphia?

(Sursa: The Guardian, preluare Rador/ Traducere: Andrei Suba/ Foto deschidere: Pexels.com)

Doneaza prin PayPal paypal icon
Donatie recurenta

Doneaza lunar pentru sustinerea proiectului G4Media

Doneaza prin Transfer Bancar

CONT LEI: RO89RZBR0000060019874867

Deschis la Raiffeisen Bank
Doneaza prin Patreon

Donează

Abonează-te la newsletter

13 comentarii

  1. Excelent articol.

    • O mizerie de articol. Obama și-a exercitat prerogativele prezidențiale aproape integral prin ordine executive datorită lipsei de susținere in congres care este majoritar republican. Amenințările lui Trump funcționează. In NK nu se mai desfășoară niciun test nuclear și pare ca situația a fost parțial dezamorsată. Iranul își înghite vorbele și plânge pe la porțile Europei și ale Rusiei. Războiul din Siria s-a încheiat și nu datorită lui Obama sau UE. Mizeriile aruncate de democrați și tot felul de dezaxati care vor open borders și “abolishing ICE” au divizat America. Nici pe departe Trump. încercați sa va luați știrile și din alte locuri nu doar din fițuici precum The Guardian traduse de rador, wapo sau huffpo care nici măcar nu încearcă sa mai mențină o pojghița de imparțialitate jurnalistica și se declara pe fata fițuici socialiste. Cam in asta va transformați și voi încet, încet privind “analizele” externe. Măcar încercați sa însăilați ideile voastre nu un copy paste neverificat.

    • Asa e. O mizerie de articol. Trump nu a spus ca va distruge total Koreea de Nord neconditionat.
      Se poate deduce si varianta ca ,,distrugerea” va fi in urma unui razboi nuclear cu ,,schimburi de rachete nucleare” de ambele parti etc.

  2. Tot ce ai enumerat mai sus sunt falsuri. Incepand de la razboiul din Siria pe care Trump l-a pierdut in favoarea prietenului Putin pana la acordul cu Iran pe care l-a denuntat unilateral. Mai bea ceva rece si vezi de unde bate vantul schimbarii. Va cumpara pe toti arabii si chinezii. Vezi ce a facut ieri prietenul tau red neck de la Tesla.

    • USA nu a avut niciodată soldați in Siria spre deosebire de stăpânul vostru de la răsărit. Obama a emis 276 de ordine prezidențiale inclusiv separarea copiilor la granița in cazul emigrației ilegale. Iar hyperhipe musk a primit subvenții de la administrația Obama sprijinit de o alta minte luminata (al gore). Lay Off the koolaid, dude. In Iran oamenii se revolta împotriva ayatolahului și doar drăguțul vostru admirator al lui Marx, Juncker și madam Merkelskaia le mai dau speranțe…

    • Nu e nici o dovada ca Trump e prieten cu Putin. Si nici o dovada ca a Trump pierdut Razboiul cu Siria in favorea lui Putin. Pai asa si razboiul din Afaganistan pot sa spui ca va fi pierdut in favorea lui Putin. Trump tocmai a afirmat despre Afganistan catre consilieri: ,,Sa facem ceva si sa plecam naiba de acolo !”. Efectiv, Trump nu vrea sa mai investesca in aceste razboaie costisitoare si inutile declansate de tantalaul de Bush, care se comporta cu Bugetul SUA ca si cu banii lui de acasa. Se pote actiona, mai putin costisitor, prin intermediul aliatilor din zona etc.

  3. Pe langa tot ce a scris Hk2a, as mai adauga lipsa totala de profesionalism. Adica, am inteles ca sunteti de stanga, e greu sa fii de dreapta azi in jurnalistica. Dar macar prefaceti-vă putin ca sunteti echidistanti. Ce e cu expresiile „demagogia învrajbitoare”, „nesabuinta dementa”? Chiar nu mai recititi ce ati tradus? Mai toate aspectele prezentate in articolul de mai sus sunt intreprinse de presedintele Obama, iar cercetarile in privinta colaborarii cu Rusia vor duce in cele din urma spre campania Clinton. Si nu in ultimul rand, lasati-ne cu „amenintarea democratiei americane”! America nu este si nu a fost niciodata o democratie, este republica constitutionala, motiv pentru care au colegiul electoral, care are un rost si functioneaza de minune, asa cum s-a vazut in 2006!
    Mai faceti-va temele, va faceti de ras!
    Este exact ca articolul despre campania de dreapta pe care o intreprinde Steve Bannon in Europa in perioada asta.

  4. “Doctrina” Trump functioneaza, oricat de ciudat ar parea.

  5. Personal, am renuntat sa imi mai iau informatii de pe Hotnews cu vreo jumatate de an in urma pentru ca au luat-o rau pe ulei cu progresismul lor turbat si cu atacurile neincetate la tot ceea ce nu este in acord cu acesta (biserica, conservatorismul, patriotismul).
    Stiu ca si Dan Tapalaga si Cristian Pantazi impartasesc din valorile progresiste, dar cu toate acestea am putut aprecia un minim echilibru in articolele si investigatiile lor. De aceea m-am bucurat cand au deschis G4Media si am inceput sa-i urmaresc.
    Sunt dezamagit pana acum de ce vad. Acum nu mai pot avea scuza ca ceea ce apare pe aceasta platforma poate sa nu reprezinte perspectiva lor (cum sa zicem ca au avut-o la Hotnews cat de cat). G4Media e in intregime platforma lor, deci tot ceea apare aici, e validat de ei.
    Inteleg ca orice om e partinitor pentru ca are un set de valori, dar jurnalismul profesionist inseamna sa pui deoparte acea partinire si sa fii cat mai echilibrat. Nu sa folosesti surse de informatii care doar confirma ceea ce tu crezi sau intuiesti (confirmation bias). De aceea e atat de greu.
    Exista o mare nevoie pentru un liant a oamenilor ce au diferite valori in societatea asta, in linii mari dreapta-stanga, pentru ca sa putem coexista si chiar prospera ca natie. Iar acest gen de ”jurnalism” partinitor nu ajuta deloc.

  6. Daca tuturor ne „pare” neobisnuita presedintia lui Trump si schimbarea SUA, e de folos sa ne intrebam ce ne indigneaza/incanta si de ce.
    Un astfel de articol, care pune degetul pe rana si indica slabiciunile democratiei americane, ne poate ajuta pe toti sa intelegem si sa reparam din timp alte fisuri. Caci a te bucura ca la butoane e „unul de-al nostru” si acum face cum imi e si mie pe plac, e neproductiv: va urma altul, care va desfiinta tot prin bun-plac ceea ce se facuse.
    Felicitari redactiei pentru optiunea de a prelua articolul!

  7. E un articol care merita preluat, măcar pentru că este bine construit, chiar dacă și eu pot fi în dezacord cu anumite părți. Nu e ok așteptarea ca în sursele de informare preferate să existe doar opinii concurente preferințelor unui anumit segment de cititori.
    Problemele sistemice ale democrației americane merită identificate și discutate și sunt importante și pentru restul lumii, atât ca impact practic cât și conceptual. Sau faptul că o parte din checks and balances sunt de fapt cutume, și niște americani au votat un președinte din afara establishment-ului care nu are nici un atașament față de ele și nu a trebuit să le respecte pentru a urca încet-încet pe scară până în vârf:).
    Pe politică internațională însă, complet dezacord cu articolul. De exemplu, Trump* pare să fi identificat concret autorii indirecți ai genocidului din Siria, de ambele părți (1. să nu uităm prea devreme de ISIS și ai cui erau banii din spate) și a intervenit și intervine, mai la vedere (2. Iran) sau mai pe teren. Asta în timp ce practicanții versați ai ”ordinii internaționale bazate pe reguli”, de exemplu colegii noștri de uniune, s-au făcut că nu văd 500.000 de cadavre de veto-ul Rusiei, după care s-au trezit cu milioane de refugiați și propriile democrații, sănătoase tun de altfel, sub asaltul uneori victorios al unor populiști poate idioți dar care măcar au răspuns (tot prost) îngrijorărilor unei părți numeric semnificative a populației.

    *Ca decident care a fost de acord cu gândirea și munca altora, spre deosebire de umanistul său predecesor, chiar dacă Obama era mult mai educat/inteligent/carismatic etc.

  8. Pe mine nu ma framanta cata democratie e in SUA, ma innebuneste prosteala de-a democratia si de-a statul de drept de la noi.

  9. who is america? watch it for a good laugh.
    au si ei panaramele lor de asa-zisi politicieni.

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.