Tensiuni în Orientul Mijlociu: ce impact au asupra lanțului de aprovizionare din industria modei?

Pe măsură ce tensiunile militare dintre Israel și Iran se amplifică, comerțul mondial își ține respirația. În centrul preocupărilor se află strâmtoarea Ormuz, acest coridor maritim strategic prin care trece aproape o treime din petrolul mondial. Dacă acest pasaj ar fi blocat sau serios perturbat, repercusiunile nu s-ar limita la piețele energetice. Industria modei, deseori percepută ca fiind departe de astfel de considerații geopolitice, ar putea resimți șocurile în mod brusc și sever, relatează Fashion United.

Industria modei este adesea percepută ca fiind ușoară, cosmopolită și creativă. Totuși, fundațiile sale sunt strâns legate de energiile fosile. De la fabricarea poliesterului, o fibră derivată din petrol, până la transportul maritim în containere, întregul lanț de aprovizionare se bazează pe petrol, atât ca materie primă, cât și ca mijloc logistic. Un blocaj în strâmtoarea Ormuz ar duce la o explozie a prețurilor petrolului și gazului natural lichefiat (GNL), cu efecte imediate asupra costurilor de producție, transport și distribuție. Producerea hainelor ar deveni mai costisitoare, iar livrarea acestora către Europa și SUA ar fi încetinită și scumpită.

De la pandemia de Covid-19, lanțul logistic al modei nu și-a mai regăsit cu adevărat echilibrul. Tensiunile comerciale, războiul din Ucraina, inflația galopantă din 2022 și, mai recent, perturbările din Marea Roșie au slăbit deja strategiile de producție la limită. Noile amenințări din Orientul Mijlociu adaugă un nou grad de incertitudine: acestea ar putea prelungi termenele de livrare, obliga transportatorii să-și modifice rutele și crește costurile la un nivel critic. „Orice perturbare în strâmtoarea Ormuz ar avea repercusiuni rapide asupra sectorului manufacturier european, deja fragilizat de dependența de GNL-ul qatarez și de hidrocarburi în general”, avertizează Marco Forgione, director general al Chartered Institute for Exports and International Trade, citat de Euronews.

Textilele reprezintă o industrie globalizată, în mare măsură dependentă de importuri. Bumbac, poliester, viscoză – aceste materii prime provin din regiuni diverse, însă poliesterul, în special, este direct legat de prețul petrolului. O creștere abruptă a prețului petrolului ar afecta nu doar costurile fibrelor sintetice, ci și pe cele ale coloranților chimici folosiți la vopsirea țesăturilor. În plus, o mare parte din haine și componente textile sunt produse în Asia, India, Bangladesh, Pakistan, China și tranzitează rute maritime expuse acum hazardelor geopolitice. În cazul unei perturbări în strâmtoarea Ormuz, transportatorii ar fi nevoiți să ocolească zona, ceea ce ar prelungi semnificativ livrările și ar genera costuri suplimentare importante, notează publicația Koha.

Mărcile mari internaționale dispun, în general, de stocuri de siguranță și resurse financiare suficiente pentru a absorbi, cel puțin temporar, șocurile logistice. Nu este și cazul întreprinderilor mici și mijlocii, al brandurilor tinere sau al celor născute digital (DNVB – digital native vertical brands), adesea foarte expuse la volatilitatea costurilor și la cele mai mici perturbări ale fluxurilor internaționale. „Este clar că antreprenorii își smulg părul din cap, mai ales conducătorii de IMM-uri și microîntreprinderi”, afirmă Marco Forgione. „Este un nou episod de incertitudine și tulburări, care se adaugă anunțurilor privind taxele vamale ale SUA și agitației din Marea Roșie și Canalul Suez.”

Pentru acești actori, orice întârziere a containerelor sau creștere a costurilor de transport poate amenința echilibrul financiar. Unele firme începuseră deja să relocheze o parte din producție în bazinul mediteranean, Tunisia, Turcia, Grecia, urmărind o strategie de nearshoring. Dar și această abordare ar putea fi pusă sub semnul întrebării dacă instabilitatea geopolitică s-ar extinde în întreaga regiune. „Știți, orice persoană implicată într-un lanț de aprovizionare este cu adevărat la limită, încercând să gestioneze o complexitate uriașă. E ca și cum ai juca șah în patru dimensiuni, încercând să faci față tuturor presiunilor și incertitudinilor”, adaugă Forgione.

În fața acestei amenințări, Europa va trebui, cel mai probabil, să accelereze diversificarea căilor de aprovizionare. Grecia, cu condiția unor investiții masive în infrastructura portuară și feroviară, ar putea deveni o platformă logistică-cheie pentru mărfurile venite din Asia Centrală și Turcia. Însă o astfel de transformare ar necesita o modernizare profundă: digitalizarea procedurilor vamale, optimizarea rețelei feroviare, îmbunătățirea capacităților portuare. În paralel, brandurile de modă cele mai agile ar putea investi mai mult în automatizarea depozitelor din Europa și în multiplicarea centrelor regionale de distribuție, pentru a-și reduce dependența de huburile globale vulnerabile.

În acest moment, se conturează trei scenarii posibile.

• O escaladare de durată a conflictului israelo-iranian ar duce la o creștere susținută a prețurilor energiei, o dezorganizare majoră a lanțurilor valorice și o inflație persistentă asupra prețurilor hainelor.
• O criză scurtă, dar intensă, ar avea efecte logistice temporare, cu tensiuni pe livrări și marje, dar cu o adaptare rapidă prin redirecționarea fluxurilor.
• În cele din urmă, revenirea la diplomație ar permite evitarea unei crize majore, în timp ce ar întări conștientizarea vulnerabilităților persistente ale lanțurilor de aprovizionare.

Conflictul israelo-iranian, oricât de îndepărtat ar părea de preocupările stilistice, amintește o realitate structurală: industria modei rămâne profund dependentă de petrol. Fie că vorbim de fibre sintetice, fie de transportul maritim, „aurul negru” alimentează întregul lanț valoric. Această dependență obligă actorii din modă să-și regândească în profunzime sursele de aprovizionare să fie mai apropiate, mai diversificate și mai puțin bazate pe combustibili fosili. O necesitate strategică, dar și o urgență economică și ecologică.