Donează aici. Susține o presă liberă.
Funcționăm ca organizație non-profit, iar banii rezultați din contribuțiile cititorilor sunt destinați integral finanțării proiectului G4Media.
CONT LEI: RO89RZBR0000060019874867
Deschis la Raiffeisen Bank
Astronomii au reușit, în premieră, să observe direct suprafața unei planete din afara Sistemului Solar, folosind Telescopul Spațial James Webb, potrivit unui studiu publicat în revista Nature Astronomy, citat de Space.com.
Planeta analizată, LHS 3844 b, este o așa-numită „super-Pământ”, cu aproximativ 30% mai mare decât Terra și situată la circa 50 de ani-lumină distanță.
Spre deosebire de majoritatea cercetărilor, care vizează atmosferele exoplanetelor, de această dată oamenii de știință au studiat direct radiația termică emisă de suprafața planetei.
Rezultatele indică o lume întunecată, aridă și lipsită de atmosferă, cu caracteristici similare planetei Mercur.
Cercetătorii spun că această metodă deschide o nouă etapă în analiza geologiei planetelor îndepărtate.
„Datorită sensibilității JWST, putem detecta lumina emisă direct de suprafața acestei planete telurice.
Observăm o rocă fierbinte, întunecată și complet lipsită de atmosferă”, a explicat Laura Kreidberg, coordonatoarea studiului.
Descoperită în 2019, LHS 3844 b orbitează o stea pitică roșie într-un interval extrem de scurt, doar 11 ore, și este blocată mareic, ceea ce înseamnă că aceeași emisferă este permanent orientată spre stea. Temperatura pe partea luminată ajunge la aproximativ 725 de grade Celsius.
În 2023 și 2024, echipa de cercetare a analizat trei eclipse secundare ale planetei, folosind instrumentul MIRI de pe JWST pentru a măsura radiația infraroșie emisă de suprafață.
Compararea acestor date cu mostre de roci cunoscute de pe Pământ, Lună și Marte a exclus existența unei cruste bogate în silice, de tip continental.
În schimb, datele sugerează o suprafață dominată de bazalt, o rocă vulcanică închisă la culoare, bogată în fier și magneziu, frecvent întâlnită pe Lună și Mercur.
Potrivit cercetătorilor, acest lucru indică fie o activitate vulcanică relativ recentă, fie un strat gros de material erodat de radiații și impacturi cu meteoriți.
„Planeta conține probabil foarte puțină apă”, a declarat Sebastian Zieba, autor principal al studiului.
O ipoteză este că suprafața a fost recent „reîmprospătată” de lavă, însă lipsa gazelor precum dioxidul de carbon sau dioxidul de sulf, care ar fi trebuit detectate, ridică semne de întrebare.
Alternativ, planeta ar putea fi acoperită de un strat vechi, întunecat, rezultat din eroziunea spațială pe termen lung.
Cercetătorii plănuiesc observații suplimentare cu JWST pentru a determina mai precis structura suprafeței și pentru a stabili dacă aceasta este formată din rocă solidă sau material fragmentat. Metoda ar putea fi aplicată și altor exoplanete telurice în viitor.