STUDIU Salvați Copiii România: Peste jumătate de milion de copii au cel puțin un părinte plecat la muncă în străinătate / Efectele: de la probabilitatea mai ridicată de consum de alcool, tutun, etnobotanice până la expunerea la pornografie

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

Aproape un sfert dintre copiii români care au în prezent vârste între 0 și 17 ani împliniți au avut sau au un părinte plecat la muncă în străinătate, indică un studiu național realizat de Organizația Salvați Copiii România, publicat joi, în cadrul unui eveniment la Palatul Parlamentului.

De asemenea, același studiu arată că, în ultimul an, peste jumătate de milion de copii, adică 536.000, au avut cel puțin un părinte plecat la muncă în altă țară.

„13,8% dintre copii au avut în ultimul an cel puțin unul dintre părinți plecat la muncă în străinătate. Prin extrapolare la populația de copii de referință (3.896.943), estimăm un volum de aproximativ 536.000 de copii care în ultimul an (iunie 2021-iunie 2022) au avut cel puțin un părinte plecat la muncă în străinătate”, potrivit cercetării realizate de Organizația Salvați Copiii România.

Din totalul copiilor chestionați care au sau au avut vreodată părinți plecați la muncă în străinătate, 61,5% au declarat că au avut plecat doar tatăl (circa 587.000 de copii), 20,4% doar mama (aprox. 194.000 de copii), în timp ce 18,1% ambii părinți (aproximativ 173.000 de copii).

Totodată, peste jumătate dintre copii (57%) au afirmat că fie nu au fost întrebați de părinți dacă sunt sau nu de acord ca aceștia să plece în străinătate, fie nu au fost de acord ca părinții lor să se ducă la muncă în altă țară.

Potrivit studiului realizat de Organizația Salvați Copiii România, mama pleacă în media prima dată atunci când copilul are 6 ani și 11 luni și a fost plecată, în medie, 3,2 ani din cei 4,5 ani în care copilul s-a confruntat cu migrația mamei. Dintre mamele plecate la muncă în străinătate, 58% se întorc anual în țară, mai indică studiul citat.

În același timp, din total copiilor cu vârste cuprinse între 15 și 17 ani – adolescenți –, care au cel puțin un părinte plecat din țară, 1 din 5 (20%) vorbește cu el săptămânal sau mai rar. Principalul mijloc de comunicare sunt platformele video (77%).

În cazul mamelor plecate să muncească peste hotare, primele trei destinații de migrație sunt Italia (21%), Spania (17%) și Austria (12%). În situația taților, statele cel mai des alese pentru muncă sunt Germania (24%), Italia (22%) și Marea Britanie (14%).

Studiul mai relevă faptul că principalele domenii în care lucrează mamele copiilor plecate în străinătate sunt Curățenie (23%), Îngrijire vârstnici (23%), Agricultura (20%), Menaj (12%), Hotelier (9%). În cazul taților plecați să muncească în străinătate, cele mai frecvente domenii sunt Șofer/Taxi/ Transport (28%), Construcții (27%), Agricultura (19%), Hotelier (9%), Industrie (4%).

În total, potrivit estimărilor Organizației Salvați Copiii, în perioada iunie 2021 – iunie 2022, 184.000 de copii au fost lipsiți total de îngrijirea directă a părinților, având fie ambii părinți, fie părintele unic susținător al familiei plecat la muncă în străinătate.

Mai mult, din totalul părinți plecați în străinătate în ultimul an, 87% obișnuiau/obișnuiesc să trimită bani aparținătorilor/copiilor rămași în țară.

Printre motivele care au stat la baza deciziei părinților de a pleca să muncească în străinătate sunt:

• Motivația venitului individual scăzut în cazul mamelor (36%), o pondere mai mare decât în cazul taților (32%);
• Motivația îmbunătățirii situației generale a familiei. Ocupă o pondere semnificativ mai mare pentru tați (33%) în comparație cu mamele (26%).
• Motivația banilor pentru educația copiilor. Pondere de două ori mai ridicată în rândul mamelor (11%) decât în rândul taților (5%).

Efectele plecării părinților asupra copiilor

Copiii cu părinți plecați să muncească în străinătate merg, în medie, semnificativ mai redus la medic anual (2,2 ori), în comparație cu cei care nu se află în aceeași situație (2,5 ori), deși nu există nevoi semnificativ diferite între cele două categorii, mai relevă studiul.

Aparținătorii declară pentru puțin peste jumătate dintre copii (57%, aproximativ 305.000 de copii) că unitatea de învățământ a fost informată referitor la situația copilului cât timp părintele a fost plecat din țară. În mediul urban, probabilitatea ca școala să fie anunțată este puțin mai ridicată (58%), comparativ cu mediul rural (55%).

Sondajul mai indică faptul că doar 39% dintre aparținători declară că serviciul de asistență socială din localitate știe despre plecarea la muncă a unuia sau a ambilor părinți.

De asemenea, odată cu creșterea în vârstă a copiilor, probabilitatea ca școala să fie anunțată în legătură cu această situație scade semnificativ – în cazul elevilor din ciclul primar nivelul de informare rămâne cel mai ridicat.

Un aspect important de remarcat este faptul că, dacă în aparținătorilor, 83% afirmă că în decizia de plecare a părintelui a fost implicat și copilul, procentul în care copiii spun că au fost implicați este semnificativ mai redus (62%).

Autorii studiului mai constată că toate comportamentele de risc declarate de către aparținători caracterizează într-o măsură semnificativ mai mare copiii cu cel puțin un părinte plecat la muncă în străinătate decât pe ceilalți copii:

• Copiii cu cel puțin un părinte plecat la muncă în străinătate au o probabilitate semnificativ mai mare de a fi expuși la scene explicite de sexualitate și pornografie (38%), în comparație cu ceilalți copii;
• Copiii cu cel puțin un părinte plecat la muncă în străinătate au o probabilitate de cinci ori mai mare (560%) de a consuma frecvent alcool, în comparație cu ceilalți copii;
• Copiii cu cel puțin un părinte plecat la muncă în străinătate au o probabilitate dublă prin comparație cu ceilalți copii de a fuma frecvent;
• Copiii cu cel puțin un părinte plecat la muncă în străinătate au o probabilitate de șase ori mai mare de a genera conflicte cu ceilalți copii (în corelație cu problemele de externalizare identificate anterior și sentimentele negative pe care copilul le resimte);
• Copiii cu cel puțin un părinte plecat la muncă în străinătate au o probabilitate de peste șase ori mai mare de a consuma etnobotanice sau substanțe interzise în comparație cu ceilalți copii.
• Copiii cu cel puțin un părinte plecat la muncă în străinătate au o probabilitate de două ori mai mare decât în rândul celorlalți copii să aibă un comportament agresiv față de alți copii.
• Copiii cu cel puțin un părinte plecat la muncă în străinătate au o probabilitate cu aproximativ 22% mai mare de a consuma produse de tip fast-food, decât a copiilor ai căror părinți nu au lucrat în străinătate în ultimul an.

Încrederea în viitor

Încrederea în viitor la nivelul familiei este mai reținută în cazul familiilor cu un membru plecat la muncă în străinătate (deși situația materială este percepută a fi mai bună), atât în cazul performanțelor școlare ale copiilor, cât și în situația stării de sănătate a familiei și starea generală a gospodăriei:

• Probabilitate cu 11% mai mică decât ceilalți respondenți de a considera că în anul următor performanțele copiilor se vor îmbunătăți;
• Probabilitate cu 8% mai mică de a considera că în anul viitor starea de sănătate a familiei se va îmbunătăți;
• Probabilitate cu 7% mai mică de a considera că starea gospodăriei se va îmbunătăți în anul următor.

În legătură cu posibilele motive pentru care încredere în evoluțiile viitoare este mai reținută în cazul familiilor cu un membru plecat din țară, ipoteza autorilor studiului are în vedere o stare de anxietate generată de nesiguranța locului de muncă și de sentimentul vulnerabilității ocupaționale care se reflectă și asupra sănătății și performanței școlare a copilului.

Recomandările Organizației Salvați Copiii

• Armonizarea datelor statistice cu privire la copiii cu părinți plecați la muncă în străinătate colectate de serviciile de asistență socială și de școli;
• Întărirea cooperării inter-instituționale dintre serviciile de asistență socială și școli pentru asigurarea de servicii de suport pentru copiii cu părinți plecați la muncă în străinătate, în special pentru copiii total lipsiți de îngrijirea directă a părinților;
• Întărirea capacității locale de a oferi servicii de asistență socială prin asigurarea de resurse umane și instruirea lor;
• Întărirea capacității rețelei de consilieri școlari;
• Continuarea programelor cu finanțare europeană destinate copiilor cu părinți plecați la muncă în străinătate, care să includă pe lângă măsuri de suport educațional și măsuri psiho-sociale care să răspundă comportamentelor de risc;
• Promovarea disciplinei opționale de Educație pentru sănătate, în mod special pentru unitățile de învățământ din comunități vulnerabile cu migrațiune intensă, pentru a asigura o participare cât mai largă a copiilor cu comportamente de risc (consum de alcool, substanțe interzise, fumat etc.).

Metodologie

Colectarea datelor la nivel național și regional a fost efectuată în perioada 25 iulie-15 septembrie 2022 în regim ”față în față” la domiciliul respondenților. Colectarea s-a realizat pe următoarele nivele:

• Un eșantion reprezentativ la nivel național pentru populația de copii cu vârste între 0-17 ani împliniți construit pe baza unei selecții stadiale, stratificată pe 4 categorii de vârstă a copilului (0-4 ani, 5-9 ani, 10-14 ani, 15-17 ani), gen (masculin, feminin) și mediu de rezidență (urban, rural). Volumul eșantionului a fost de 1101 gospodării, având o marjă de eroare de +/- 3%.
• În fiecare județ au fost alese aleatoriu o localitate urbană și o localitate rurală. În fiecare localitate s-a pornit dintr-un punct periferic (intrare în localitate) spre centru. În fiecare gospodărie care a acceptat efectuarea interviului s-a eșantionat un singur copil, conform schemei de proporționalitate.
• Interviul s-a realizat în gospodărie cu adultul care putea oferi date despre copilul eșantionat. În fiecare gospodărie s-a eșantionat un singur copil, indiferent de câți frați/surori erau în gospodărie. Pentru fiecare copil s-a intervievat un singur aparținător, cel mai apropiat de copil, indiferent de numărul adulților din gospodărie.
• În cazul în care copilul avea vârsta de 10 ani împliniți, cu acordul părintelui și cu acordul copilului, operatorul a aplicat un chestionar și copilului. Aplicarea chestionarului pentru copil s-a realizat, pe cât s-a putut, fără intervenția sau controlul aparținătorului, prin chestionare auto-aplicate sau discuții semi-private operator-copil, supravegheate doar de aparținător.