STUDIU | „Infernul” lui Dante ar fi anticipat impactul unui asteroid cu secole înaintea științei moderne

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

O nouă interpretare a „Infernului” lui Dante Alighieri sugerează că celebra operă medievală ar putea ascunde mai mult decât simbolism religios și imaginație poetică, potrivit unui studiu recent, publicat de European Geosciences Union.

Poemul ar descrie un impact asteroidic de proporții planetare cu aproximativ 500 de ani înainte ca știința modernă să înțeleagă meteoriții și formarea craterelor.

Cercetarea compară descrierile din „Divina Comedie” cu teoriile contemporane despre coliziunile cosmice și efectele acestora asupra scoarței terestre.

Autorul studiului, Timothy Burbery, consideră că Dante ar fi imaginat căderea lui Satana nu doar ca o alegorie spirituală, ci ca un eveniment fizic violent, asemănător impactului unui asteroid uriaș.

Potrivit interpretării propuse, Satana ar fi fost descris ca un corp masiv care lovește emisfera sudică a Pământului și pătrunde până spre nucleul planetei.

Energia impactului ar fi împins materia spre exterior în emisfera nordică, formând astfel un crater gigantic identificat simbolic drept Infernul. În același timp, materialul dislocat ar fi creat Muntele Purgatoriului pe partea opusă a globului.

Burbery compară amploarea evenimentului imaginat de Dante cu impactul de la Chicxulub impact event, asociat dispariției dinozaurilor.

În această lectură, Satana seamănă cu un obiect cosmic alungit, comparabil cu ʻOumuamua, primul obiect interstelar observat traversând Sistemul Solar.

Studiul aduce în discuție și asemănările dintre cele nouă cercuri ale Infernului și structura craterelor cu inele multiple observate pe Lună, Venus și alte corpuri cerești.

Cercetătorul susține că Dante ar fi intuit mecanisme similare celor descrise astăzi de geologia planetară, inclusiv concepte legate de viteza de impact și deformarea crustei terestre.

Interpretarea merge și mai departe, sugerând că anumite idei din „Paradiso” ar anticipa noțiuni apropiate de geometria neeuclidiană și de cosmologia modernă, deși într-o formă literară și simbolică.

Autorul cercetării consideră că miturile și operele literare antice ar putea conserva observații despre fenomene naturale și dezastre cosmice formulate cu mult înainte de apariția explicațiilor științifice.

În acest context, „Divina Comedie” ar putea fi privită nu doar ca una dintre marile creații literare ale omenirii, ci și ca un experiment intelectual surprinzător de apropiat de unele concepte ale meteoriticii moderne.