Donează aici. Susține o presă liberă.
Funcționăm ca organizație non-profit, iar banii rezultați din contribuțiile cititorilor sunt destinați integral finanțării proiectului G4Media.
CONT LEI: RO89RZBR0000060019874867
Deschis la Raiffeisen Bank
Tyrannosaurus rex a fost timp de decenii unul dintre cele mai studiate și discutate animale preistorice, iar proporțiile sale neobișnuite, corp masiv și brațe extrem de scurte, au alimentat atât curiozitatea științifică, cât și numeroase teorii populare.
Un nou studiu sugerează însă că această caracteristică ar putea avea o explicație evolutivă mai clară decât se credea, relatează CNN.
Deși T. rex putea depăși 12 metri lungime, membrele sale anterioare măsurau doar aproximativ 90 de centimetri.
Fenomenul nu era unic: mai multe specii de dinozauri carnivori prezentau proporții similare, ceea ce i-a determinat pe cercetători să caute un model comun.
Studiul publicat în revista Proceedings of the Royal Society B a analizat 85 de specii de dinozauri și a identificat o corelație între forța craniului și dimensiunea membrelor anterioare.
Concluzia principală: speciile cu cranii mai robuste tind să aibă brațe mai mici, indiferent de dimensiunea corpului.
„Dacă erai un dinozaur cu un craniu foarte robust, era foarte probabil să aibă membre anterioare foarte mici”, a explicat Charlie Roger Scherer, cercetător la University College London și autor principal al studiului.
Potrivit cercetătorilor, evoluția ar fi favorizat utilizarea craniului ca principal instrument de vânătoare, în detrimentul membrelor anterioare.
„Dacă te bazezi pe cap pentru a doborî prada, nu mai are sens să investești energie în brațe lungi și puternice”, a explicat Scherer, subliniind ideea de eficiență energetică în evoluție.
Analiza a inclus cinci mari grupuri de dinozauri carnivori, printre care tiranosaurizi, ceratosaurizi și carcharodontosaurizi, care au trăit pe parcursul a aproximativ 180 de milioane de ani.
Pentru a ajunge la aceste concluzii, echipa a combinat date fosile cu informații din literatura științifică și a dezvoltat un model propriu pentru estimarea rezistenței craniului, luând în calcul structura osoasă și forța mușcăturii.
Rezultatele arată că Tyrannosaurus rex avea unul dintre cele mai puternice cranii dintre speciile analizate, depășit doar de câteva rude apropiate.
Această adaptare ar fi transformat capul în principalul instrument de atac și de prindere a prăzii, reducând rolul funcțional al brațelor în procesul de vânătoare.
„Totul se făcea cu capul, care devenea punctul principal de contact cu prada”, a subliniat Scherer.
Chiar dacă reduse ca dimensiune, cercetătorii nu cred că membrele anterioare erau complet inutile.
„Dacă nu ar fi avut nicio funcție, ar fi dispărut complet”, a explicat Scherer, precizând că rolul lor exact rămâne încă necunoscut.
Alți paleontologi susțin aceeași interpretare evolutivă. Stephan Lautenschlager a explicat că dezvoltarea unor structuri mari, precum craniul, implică un cost energetic ridicat, ceea ce poate duce la reducerea altor părți ale corpului. La rândul său, Steve Brusatte a descris T. rex ca pe „un prădător care își folosea aproape exclusiv capul”, comparabil cu un „rechin terestru gigantic”.
Noul studiu sugerează că brațele mici ale lui T. rex nu sunt o simplă anomalie, ci rezultatul unei strategii evolutive eficiente, în care resursele au fost direcționate către forță și eficiență la nivelul craniului.
Descoperirea oferă o perspectivă mai amplă asupra modului în care dinozaurii carnivori s-au adaptat mediului lor și explică de ce, după milioane de ani, Tyrannosaurus rex continuă să rămână unul dintre cele mai fascinante animale din istoria Pământului.
Pradatori supremi dar fara posibilitatea de a se mai scarpina la oo.