Spania, Italia, Irlanda și Luxemburgul – în cursa pentru a conducerea Eurogrupului
Anunțul lui Mário Centeno că nu va rămâne în fruntea Eurogrupului, în aceeași zi în care a fost confirmată plecarea sa din guvernul portughez, a deschis cursa în Europa pentru conducerea grupului informal care reunește miniștrii de finanțe din zona euro. Nadia Calviño, ministrul economiei din Spania, pare să fie cea mai bine plasată, dar există mai mulți candidați, precum italianul Gualtieri, irlandezul Donohoe și luxemburghezul Gramegna.
Locul va rămâne liber oficial abia pe 13 iulie, dar succesorul va fi votat pe 9 iulie. Centeno, care și-a anunțat plecarea pe reţeaua de socializare Twitter, a comunicat-o oficial omologilor săi europeni în cadrul reuniunii pe care Eurogrupul a programat-o joi (11 iunie), în încercarea de a ajunge la un acord cu privire la pachetul financiar de urgență privind răspunsul Uniunii Europene la criza provocată de COVID-19.
Și dacă este adevărat că funcţia poate fi deținută de oricare dintre cei 19 miniștri de finanțe din zona euro, nu este mai puțin adevărat că trebuie să se țină seama de o serie de condiţii. Prima dintre ele este împărţirea tradițională a principalelor funcţii în instituțiile europene pe baza liniilor geografice și politice, adică între nord și sud, între est și vest, între conservatori, social-democrați și liberali și, desigur, între țările mari și cele mici. Și, spune Bloomberg, acest proces de eliminare face ca spaniola Nadia Calviño – o socialistă dintr-o țară din sudul Europei – să fie o candidată puternică, o oportunitate pe care Madridul nu va dori să o rateze, exercitând presiuni asupra candidaturii sale, chiar şi pentru faptul că ultima dată Centeno s-a aflat înaintea spaniolului Luis de Guindos. Ultimii doi lideri ai Eurogrupului, Centeno și predecesorul său, olandezul Jeroen Dijsselbloem, făceau parte tot din centrul-stânga politic.
„Financial Times” menţionează despre Calviño că deţine o experiență îndelungată în funcții înalte în cadrul Comisiei Europene, pe lângă faptul că a fost candidată, anul trecut, la conducerea Fondului Monetar Internațional, funcţie pe care a pierdut-o față Kristalinei Georgieva. „Madridul consideră că pedigreeul lui Calviño la Bruxelles îi asigură influență în negocierile Uniunii Europene”, subliniază ziarul britanic, arătând că „în cadrul coaliției de stânga din Spania, ea este văzută drept vocea rigorii fiscale și economice”.
În cazul în care va fi aleasă, Nadia Calviño va fi prima femeie care va ocupa funcția. Dar, amintește Reuters, Spania ar putea fi nevoită să decidă către ce instituții dorește să-și orienteze tirul, de vreme ce se știe că executivul lui Pedro Sánchez are privirea aţintită spre conducerea Organizației Mondiale a Comerțului pentru ministrul său de externe, Arancha González Laya. În plus, țara îl are deja pe Josep Borrell în calitate de Înalt Reprezentant pentru Politica Externă a UE, pe lângă Luís de Guindos în funcția de vice-guvernator al Băncii Centrale Europene.
În afara cursei ar putea să se afle atât ministrul francez, Bruno Le Maire, cât și cel german, Olaf Scholz, considerat a fi un susținător al Nadiei Calviño. Sholz a recunoscut deja că Berlinul are o „viziune clară” asupra a ceea ce dorește pentru președinția Eurogrupului, dar încă nu a prezentat nume.
Pierre Gramegna, ministrul finanțelor din Luxemburg, a fost considerat un candidat puternic pentru conducerea Eurogrupului în 2017, în special ţinând seama de experiența sa, fiind unul dintre cei mai vechi miniștri ai blocului. Și ar putea fi avantajat acum, dacă liderii europeni doresc să aleagă un lider din țările din Nord. Împotriva sa joacă faptul că este liberal, întrucât belgianul Charles Michel, care deține președinția Consiliului European, face parte și el din această familie politică.
Mai multe surse îl indică pe ministrul irlandez, Paschal Donohoe, drept un alt posibil candidat, dar sunt mulți care arată că, pe lângă apartenența la populari, Donohoe depinde și de viitoarele alegeri din țară, precum și că s-a opus armonizării fiscale susținute de Comisia Europeană.
În schimb, italianul Roberto Gualtieri pare să dobândească tot mai multă forță. El deţine avantajul de a fi social-democrat, cu o experiență vastă la Bruxelles. Pe lângă cei 10 ani în funcția de eurodeputat, el se bizuie, de asemenea, în CV-ul său pe conducerea Comitetului pentru Afaceri Economice și Monetare din Parlamentul European, în perioada 2014-2019. Cotidianul „Negócios” arată că Gualtieri ar putea beneficia de voința Bruxelles-ului de a transmite un semnal Italiei, cea mai afectată țară de pandemia COVID-19 și care trece printr-o perioadă de instabilitate politică ce l-ar putea aduce la putere pe euroscepticul Matteo Salvini. (Articol de Ilídia Pinto, jurnalist la „Dinheiro Vivo”)
Sursa: Diario de Noticias / Traducerea: Iulia Baran (Rador)
Donează lunar pentru susținerea proiectului G4Media
Donează suma dorită pentru susținerea proiectului G4Media
CONT LEI: RO89RZBR0000060019874867
Deschis la Raiffeisen Bank
