Reportaj Euronews: „Adio cărbune, facem din Valea Jiului  o nouă Silicon Valley”

Mine abandonate cât vezi cu ochiul. Drona noastră dezvăluie un peisaj apocaliptic de declin industrial. Suntem în Valea Jiului: a fost un important centru de extracție a cărbunelui în România, mândria lui Nicolae Ceaușescu. Acum nu mai lucrează nimeni în aceste mine, ce se va întâmpla cu regiunile de cărbune europene aflate în tranziție? Va reuși Uniunea Europeană să stabilească o relansare durabilă?

Și va reuși România să dea o nouă viață acestor locuri? Aici, prima mină a fost deschisă în 1840. Valea a devenit centrala electrică a regiunii. Nu există nicio îndoială că Valea Jiului a avut un trecut glorios. Dar ce se va alege de viitor? Redăm mai jos integral un reportaj Euronews, realizat de Hans Von Der Brelie și preluat de Rador.

Astăzi, creșterea costurilor de producție și schimbările climatice impun sfârșitul mineritului peste tot și chiar și în cea care se numește Valea Lacrimilor românești, în sud-vestul României, la șase ore de mers cu mașina de capitala București.

În mina Petrila, clădirile se prăbușesc, dar cărbunele provenit dintr-o mină din apropiere este descărcat în spate. În epoca comunistă, era active 16 mine de cărbune în Valea Jiului, dintre care 12 sunt acum închise. Localnicii au văzut cum ocuparea forței de muncă în sectorul cărbunelui a scăzut de la 50.000 de angajați în anii ’90 la aproximativ 4.000 de astăzi.

Cătălin Cenușă este un fost miner care, astăzi, este ghid pentru noi și pentru diverși vizitatori, povestește despre iadul din subteran: „Am lucrat în mină 27 de ani. Acolo jos, în subsol, nu am avut niciodată suficient aer pentru a respira, concentrația de oxigen era prea scăzută, apoi existau alte gaze și praf, acest lucru provoca boli respiratorii pentru toți angajații, toți foștii mineri suferă de probleme pulmonare. Speranța lor de viață este mai scurtă. A existat un studiu recent, care a arătat că în Valea Jiului mor persoane cu vârste cuprinse între 56 și 65 de ani din cauza bolilor pulmonare și a silicozei”.

În vale, numai patru din 16 mine rămân deschise

Livezeni este una dintre minele de cărbune încă deschise. Tura de dimineață a terminat munca. Muncitorii tocmai au aflat despre un decret semnat de ministrul Economiei, care anunță închiderea a încă două mine din Valea Jiului, începând cu 2024.

Așa-numitul „green deal” susținut de Comisia Europeană încearcă să faciliteze eliminarea treptată a cărbunelui pe întreg continentul, prin stabilirea unui pachet de sprijin de miliarde de dolari, numit „Just Transition Mechanism”.
Cărbunele joacă încă un rol în aproximativ 108 regiuni ale Uniunii Europene, aproximativ 240.000 de persoane lucrează în acest sector, Gabriel este una dintre ele. Pentru următorii șapte ani, Comisia Europeană a alocat în jur de 40 de miliarde de euro direct pentru regiunile de cărbune aflate în tranziție.

La acestea se adaugă fonduri suplimentare de investitori publici și privați, pentru o valoare de aproximativ 150 de miliarde de euro.

Gabriel este miner, a avut o zi grea, este bărbatul celor zece tone pe zi, așa îl strigă unii colegi. Galeria sa se află la 500 de metri distanță de suprafață. Uneori trebuie să meargă patru kilometri sub pământ pentru a ajunge la poziția sa. Mariana, partenera sa, este fericită că soțul ei se întoarce acasă sănătos, și pentru că acum câțiva ani, când s-au prăbușit unele dintre grinzile tunelului, și-a rupt un picior.

Mineritul este o tradiție de familie, deoarece și fiul cuplului lucrează în mină. Se întâmplă acest lucru cu 90% din familiile de mineri: meseria este transmisă de la tată la fiu.

Mariana subliniază că nu există locuri de muncă în zonă, în afară de extracția cărbunelui. „Nu există viitor aici. Majoritatea tinerilor pleacă, merg în străinătate unde pot câștiga mai bine. Nu există locuri de muncă aici. Ce ar trebui să facem? Daca minele de cărbune se închid toate, atunci și întreaga Vale a Jiului se va închide. Cred că minele nu ar trebui să se oprească, ar trebui să continue să lucreze, ar trebui să investească și să continue să lucreze”, a spus femeia.

O companie publică gestionează activitățile de extracție din Jiu, minele și centralele electrice îndreptate spre „restructurare”.

• Cristian Roșu, fost miner, a fost numit administrator special, acum sapă un munte de datorii: „Mai avem patru mine de cărbune active în Valea Jiului și două dintre ele, Lupeni și Lonea, sunt în fază de închidere. Pentru celelalte două mine, Vulcan și Liveseni, nu a fost stabilită o dată de închidere. Acestea continuă să funcționeze, precum minele de cărbune din alte părți ale Uniunii Europene, în special în Germania și în Polonia. Atât timp cât minele germane și poloneze continuă să extragă cărbune, Vulcan și Liveseni vor face același lucru. Trebuie să ținem cont că nu există alte locuri aici unde oamenii să meargă la muncă, nu există alte industrii. De exemplu, familia mea: părinții mei, bunicii mei, părinții bunicilor mei, toți au lucrat în minele de cărbune. Aceeași poveste se repetă pentru toate familiile. Suntem legați de mine cu un cordon ombilical”.

Datând din 1956, Paroșeni este cea mai veche centrală electrică pe cărbune din România, iar împreună cu Mintia-Deva din apropiere, generează aproximativ 5% din energia electrică a țării. De ani de zile, România ocupă un loc de frunte printre principalii poluatori atmosferici europeni. Prin proceduri de contravenție, Comisia Europeană a împins România să închidă unele dintre unitățile poluante.

Centralele românești au tehnologii învechite și majoritatea riscă să nu respecte reglementările mai stricte impuse de Comisia Europeană, începând cu 2021. Vârsta medie a unităților pe cărbune din România este de 42 de ani. Una dintre unitățile din Paroșeni a fost modernizată cu sprijinul unei companii japoneze, a fost dotată cu echipamente de ultimă generație: tehnici de filtrare – o investiție de 200 de milioane de euro.

Calcarul este utilizat pentru extragerea oxizilor de sulf din fum (de cărbune), dar acest lucru nu rezolvă problema CO2: împreună cu alte uzine care ard fosile, Paroșeni contribuie masiv la încălzirea globală. Potrivit directorului său, Doru Vișan, unitatea operativă respectă, însă, „cerințele de mediu moderne și pe cele mai restrictive care vor intra în vigoare anul viitor”.

Alexandru Mustață pentru Bankwatch România urmărește banii contribuabililor (și amestecul energetic al României), și definește „prea puțin ambițios” planul guvernamental privind energia și clima, care, în loc să investească în surse regenerabile, alimentează prăpastia financiară a industriei combustibililor fosili.

„Cărbunele din Valea Jiului este foarte scump. Exploatarea minieră este foarte scumpă. Echipamentul este datat, are 30 de ani, și au existat și multe accidente din cauza lipsei de modernizare a minelor în ultimele decenii. Și această centrală modernizată pe cărbune de la Paroșeni este foarte poluantă.

Este una dintre cele mai poluante unități din țară. Și, în ciuda renovării, nu este încă rentabilă ăn termeni de costuri. Compania care gestionează aceste centrale electrice, Complexul Energetic Hunedoara, are datorii de aproape un miliard de euro. Este o nebunie. În ultimii patru ani nu au plătit pentru poluarea pe care au produs-o. Este un mister cum această companie funcționează și astăzi, având în vedere datoria acumulată în timp”, atacă Alexandru Mustață.

Ministerul Economiei promite tranziția

Hans Von Der Brelie, Euronews, îi pune o întrebare ministrului român al Economiei și Energiei, Daniel Popescu: „Pentru Valea Jiului a existat un acord cu Comisia Europeană: din patru mine de cărbune care funcționează încă, două trebuiau să fie închise încă din 2018, în schimb sunt încă deschise. De ce?”

Popescu: „Sunt încă deschise pentru că ultimul Guvern nu a luat în considerare cantitatea mare de cărbune din aceste mine: există un mare risc de autoaprindere”.
Hans Von Der Brelie: „Veți primi 4,4 miliarde în cadrul mecanismului de tranziție. Este o sumă imensă. Cum o veți folosi?”
Popescu: „În primul rând trebuie să știți că ne-am angajat să sprijinim „acordul verde” al Comisiei UE. Și, dacă ne-am angajat să-l susținem, trebuie să facem tranziția. Iar tranziția de la cărbune la sursele regenerabile de energie este o prioritate pentru noi. Lucrăm deja la un program pentru a trece la gaz (natural). Avem banii, avem finanțele și știm cum să o facem. Deci: o vom face”.
Hans Von Der Brelie: „Peste zece, douăzeci, treizeci de ani, va mai exista p activitate de extracție a cărbunelui în România?”
Popescu: „În 30 de ani nu, v-am dat deja un răspuns. Nu putem rămâne ancorați în trecut”.

Primarii lucrează la adoptarea acordul ecologic, așa-numitul „green deal”

Primarul din Petroșani, Tiberiu Iacob-Ridzi, a convins municipalitățile din vale să adopte acordul verde; este un fost inginer minier și tocmai a fost reales pentru a cincea oară. El a convins orașele din întreaga vale să semneze un memorandum la Bruxelles împreună cu Comisia Europeană.

„Locurile de muncă ale viitorului, în Valea Jiului nu vor mai fi în exploatarea cărbunelui, ci în domeniile turismului, serviciilor și energiilor regenerabile. Ceea ce se întâmplă la Bruxelles este important, au creat această platformă pentru regiunile de cărbune în tranziție și pentru prima dată au pus ființa umană și familiile în centru, nu numai profitul economic sau numai mediul înconjurător, ci ființa umană. Președintele Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a declarat că nimeni nu va fi lăsat în urmă. Țările care împărtășesc aceste probleme comune ale exploatării cărbunelui vor trece împreună prin schimbări majore, cu sprijinul deplin al Comisiei Europene”.

Tranziție înseamnă a te reinventa cu curaj și creativitate. Nicolae Dumitresu, și el fost miner, după ce a părăsit mina Petrila, a lucrat mulți ani în Italia. Dar dorința de a-și începe propria afacere l-a readus acasă, unde și-a lansat mica afacere în domeniul construcțiilor. Acum lucrează în eficiența energetică a clădirilor de tot felul, speră că cei care reciclează vor fi sprijiniți: „Toate aceste schimbări trebuie să fie susținute de Uniunea Europeană. Firmele mici și mijlocii, dar și start-up-urile care vor fi create, au nevoie de ajutor dacă vrem să schimbăm ceva”.

Valea Jiului, de la zonă minieră la atracție turistică

Just Transition Mechanism din Valea Jiului este încă în faza inițială, majoritatea șantierelor de construcții vor începe în următorii 7 ani. Printre opțiunile pentru un viitor durabil se numără transformarea văii într-un loc turistic, care poate fi vizitat 12 luni pe an. Emil Părău a făcut avere din sectorul lemnului și a reinvestit într-o stațiune de schi.

Deși are nevoie de zăpadă artificială, nu tocmai cea mai bună în materie de sustenabilitate, Emil își apără proiectul de la Straja.

• „Valea Jiului are un potențial turistic fantastic, nu este doar turismul de schi. Regiunea noastră este uluitor de frumoasă. În câțiva ani vom avea mii de bicicliști care vor ajunge în valea noastră. Deja anul viitor, sperăm să terminăm aproximativ 500 de kilometri de piste pentru mountain bike. Totodată, avem probabil una dintre cele mai bune regiuni din Europa pentru turismul speologic. Noi facem astfel încât 500 de persoane să poată lucra la Straja în timpul sezonului de schi de iarnă, este deja ca o mică mină. De ce să nu ne imaginăm că în viitor vom avea mii de muncitori angajați în turism în toată Valea?”, a spus Părău.

Și Marius Surlea este un om care și-a schimbat viața. Și el fost miner, care a părăsit sectorul, a lansat o companie care produce puncte de încărcare pentru mașinile electrice, Euroelectric. Inițial, cu trei persoane, are acum 65 de angajați și se extinde în continuare.

„Dezvoltarea companiei noastre s-a bazat pe forța de muncă calificată din sectorul minier de aici din Valea Jiului și mai ales pe tinerii de la universitatea locală. Datorită fondurilor europene, compania noastră a putut să se dezvolte rapid, acest lucru explică succesul nostru”, povestește.

La fel și Ștefan Nistor, și el s-a reinventat: ca miner (a venit din Moldova și în Valea Jiului a crezut că va găsi un Eldorado), în scurt timp șomer, s-a transformat într-un tehnician specializat: „Sunt un tehnician specializat în proiectarea ustensilelor: știu cum să repar, cum să aibă grijă și cum să folosesc tot felul de mașinării. Acest know-how pe care l-am acumulat în mina de cărbune m-a ajutat foarte mult să-mi fac treaba aici. Am învățat să sudez, știu cum să manipulez transportoare, acesta este o cunoștință solidă și o pot folosi aici. Trebuie doar să fii creativ”.

Una dintre comorile Văii Jiului este cunoașterea tehnică. Va fi acel know-how care va permite oamenilor să reconstruiască un viitor nou și durabil. Universitatea din Petroșani este protagonistă: după ce a început acum zeci de ani ca școală minieră, oferă acum toate tipurile de studii necesare formării ca tehnicieni și manageri.

Valea Jiului? „Ar putea deveni Silicon Valley din România”

Sorin Mihai Radu, rectorul Universității Petrosani, vede un viitor strălucit pentru vale: „Văd Valea Jiului precum viitoarea Silicon Valley a României. Valea are și un viitor ca Energy Valley, pentru că avem potențialul necesar, avem abilitățile și forța de muncă calificată aici. Putem instrui cei mai buni experți în universitatea noastră. Gândiți-vă că viitorul văii noastre va fi un amestec de dezvoltare turistică, companii de înaltă tehnologie, cu unele reziduuri de tehnologii convenționale”.

Pentru a salva patrimoniul cultural local, Asociația „Planeta Petrila” este ocupată cu „Muzeul Salvatorului Minier”, unde a fost reconstruită și o mină în stil vechi. Aceștia sunt pași impresionanți, dar încă preliminari, către un proiect care ar putea avea într-o bună zi un impact internațional real, atrăgând turiști din întreaga lume.

Un grup curajos de arhitecți cu sediul în București, Timișoara și Paris este forța motrice a „Planetei Petrila”. Fuseseră chemați să distrugă toate clădirile din vechea mină. În extremis au salvat câteva. Au organizat întâlniri, strângând propuneri despre cum să transforme mina Petrila în ceva complet diferit. Arhitectul Ilinca Păun Constantinescu ne vorbește despre proiectul de reamenajare a clădirii industriale completat cu conuri de spălat cărbune, care vor deveni piscine și spații expoziționale: „Faptul că complexul este conectat la calea ferată, face să fie un punct de plecare excelent, deoarece este intersecție de circulație, care ar duce persoanele în această nouă aventură”.

Dar, în această viziune a unui hot spot turistic, care împinge economia văii către un model de dezvoltare durabilă, speranța și viitorul sunt în pericol. Până în prezent, doar câteva dintre clădirile minei au obținut un statut de protecție specială, este o bătălie în curs; în ce măsură mina se va transforma într-o atracție turistică? Va deveni Petrila un fel de Bilbao din România? În ultimii doi ani, au sosit în jur de 10.000 de vizitatori. Cătălin Cenușă spera că Petrila va avea într-adevăr propriul său muzeu al minelor” și că peste zece ani va deveni un loc turistic, cu un teatru, cu un cinematograf în aer liber. Există un real potențial pentru turism aici. Sfârșitul extracției cărbunelui nu ar trebui să însemne deloc sfârșitul Văii Jiului”, spune Cenușă.

Pe scurt, să nu repete greșelile anilor ’90 cu închiderile lor haotice este cuvântul de ordine. Pentru a construi un viitor sustenabil din ruinele unui trecut învechit.

Sursa: Euronews/ Hans Von Der Brelie/ Traducerea: Oana Avram