Politolog francez: Vladimir Putin a plătit scump pentru readucerea spionilor săi în Rusia. Disidenții eliberați vor întări rândurile rezistenței din străinătate și o vor organiza

La 1 august Rusia s-a angajat într-un schimb extraordinar de prizonieri cu Statele Unite, Germania, Polonia, Norvegia și Slovenia. Opt spioni ruși condamnați în aceste țări au fost eliberați la schimb cu trei cetățeni americani, un german condamnat la moarte în Belarus și doisprezece prizonieri politici ruși. Politologul francez Marie Mendras a scris în Le Monde că Putin a plătit un preț mare pentru a-și aduce acasă câțiva spioni condamnați.

Cel mai frapant lucru la acest acord este numărul de opozanți de frunte eliberați de Moscova, după ce schimbul care îl viza pe Alexei Navalnîi a eșuat la începutul anului. Pentru a recupera câțiva agenți ai serviciilor speciale, Vladimir Putin a trebuit să acorde libertate, și viață, celor mai cunoscuți disidenți ruși. El a plătit scump pentru întoarcerea unor spioni în patria-mamă, în primul rând a lui Vadim Krassikov. Trebuie să înțelegem de ce.

Acest ofițer FSB, serviciul rus de informații, este responsabil pentru asasinarea unui fost lider al Ceceniei de origine georgiană în august 2019 la Berlin. A fost prins de poliția germană și a fost condamnat la închisoare pe viață în 2021. Putin l-a vrut înapoi și nu a ascuns acest lucru. Dar guvernul german s-a opus ferm transformării lui Krasikov într-o monedă de schimb.

Să subliniem asimetria acestui schimb, care se dovedește a fi surprinzător de pozitiv pentru Occident și pentru rezistența rusă. Pe de o parte, Moscova a arestat un fost pușcaș marin american, Paul Whelan, și doi jurnaliști americani, Evan Gershkovich și Alsu Kurmacheva, judecați și întemnițați în mod arbitrar. Pentru a crește miza, dictatorul din Belarus, Alexander Lukașenko, a arestat un tânăr german, Rico Kreiger, la sfârșitul anului 2023 și a impus cu exces de zel pedeapsa cu moartea, după care l-a grațiat.

Kremlinul știa că, pentru a-l obține pe Vadim Krassikov, trebuia să dea mult mai mult la schimb decât ostaticii americani și germani.

Vladimir Putin trebuia să gratifice FSB și GRU, de care are absolută nevoie pentru a continua războiul. Bătălia din Ucraina durează, epuizează oamenii și pune sub presiune comandamentele diferitelor corpuri de armată, care întrețin relații foarte dificile cu serviciile de informații, din ce în ce mai puternice în gestionarea războiului. Rușii trăiesc de facto într-un regim excepțional și într-o economie de război, sub controlul consolidat al FSB.

În februarie 2022, Vladimir Putin a decis să lanseze „operațiunea militară specială”, care urma să îngenuncheze Kievul în două săptămâni, contrar opiniei șefilor serviciilor de informații și ai armatei. Astăzi el ar trebui tras la răspundere, pentru că nimic nu s-a întâmplat așa cum și-a imaginat în delirul său de anihilare a Ucrainei.

Prima criză majoră pentru Putin a fost revolta mercenarilor Wagner în iunie 2023. Conduși de Evgheni Prigojin, 20.000 de bărbați înarmați au pornit în marș spre Moscova pentru a-l determina pe președinte să scape de ministrul apărării și de alți comandanți și să le încredinţeze lor conducerea operaţiunilor militare. În mod paradoxal, Putin nu i-a condamnat pe revoltați, ci l-a eliminat pe Prigojin într-un accident de avion, două luni mai târziu. Apoi a făcut schimbări în cadrul armatei, al Ministerului Apărării și al FSB.

Dar autoritatea lui a fost serios zdruncinată după acest episod. Omul forte nu a reușit să conducă o strategie de război eficientă și nici nu poate negocia o retragere a trupelor din Ucraina, pentru că nu ar supraviețui haosului de după. Este din ce în ce mai dependent de serviciile speciale și de armată.

În seara zilei de 1 august, el i-a întâmpinat pe „patrioții” eliberați ca pe niște eroi, în special „pe cei sub jurământ militar”. Toți vor fi decorați și recompensați.

La Paris, în septembrie 2023, Vadim Prohorov, avocatul lui Vladimir Kara-Murza, spunea că propunerea de a-l schimba pe Navalnîi și/sau Kara-Murza cu Vadim Krassikov era pe masa negocierilor. La începutul lunii februarie 2024, circulau zvonuri despre un schimb iminent. Pe 16 februarie, Navalnîi a murit brusc într-un lagăr de prizonieri din nordul îndepărtat.

Putin avea o ură personală față de liderul opoziției democratice, care a expus corupția celor puternici și a adunat milioane de ruși în spatele său într-o permanentă provocare la adresa dictaturii. Pe 18 martie, au avut loc din nou alegeri, unde Putin a primit, prin violență politică și polițienească, mai mult de 80% din voturi pentru un „mandat” de șase ani. În spatele gratiilor, Navalnîi a continuat să denunțe ilegitimitatea lui Putin și a cerut contestarea rezultatelor.

Dictatorului îi era frică de bărbatul pe care îl ținea închis într-o temniță. Nu suporta că acesta încă respira. Problema Navalnîi fiind „rezolvată”, s-a deschis apoi posibilitatea unui schimb larg, pentru a nu capitaliza figurile majore ale rezistenței ruse. Statele Unite au mărit miza și l-au convins pe cancelarul german să-l elibereze pe Krassikov.

Cu siguranță, metodele lui Putin sunt detestabile, dar viețile acestor șaisprezece prizonieri nevinovați sunt neprețuite.

Încă o dată, Putin greșește dacă crede că Iașin, Kara-Murza, Oleg Orlov și ceilalți nu sunt la fel de periculoși ca Navalnîi. Oponenții eliberați sunt personalități extraordinare, de o educație și inteligență excepționale, care și-au riscat viața pentru țara lor. Liberi, vor întări rândurile rezistenței din străinătate și o vor organiza. Este timpul ca o reprezentare a rezistenței ruse, recunoscută de toate statele democratice, să deschidă perspective Rusiei după Putin.

Sursa: LE MONDE / Rador Radio România / Traducerea: Ruxandra Lambru