Pauza de cinci zile impusă de Trump oferă pușcașilor marini americani un timp prețios pentru a ajunge în apropierea Iranului

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

Termenul limită de cinci zile impus de Donald Trump Iranului pentru redeschiderea Strâmtorii Ormuz va expira în aceeași zi în care se așteaptă sosirea a mii de pușcași marini americani în Orientul Mijlociu, potrivit The Telegraph.

Președintele SUA le-a spus reporterilor că va „vedea cum decurg” negocierile și că, dacă până vineri nu se va ajunge la un acord, „vom continua să bombardăm cu toată puterea”.

Însă sosirea celei de-a 31-a Unități Expediționare a Marinei îi oferă lui Trump opțiunea de a lansa o operațiune terestră, alături de continuarea atacurilor aeriene împotriva regimului.

Nava USS Tripoli va sosi vineri, cu aproximativ 2.200 de pușcași marini la bord, sub comanda Comandamentului Central al SUA, care este responsabil pentru forțele americane din Orientul Mijlociu, potrivit Wall Street Journal (WSJ).

Se estimează că va mai dura câteva zile până când nava va ajunge în Strâmtoarea Ormuz, pe care Iranul a închis-o traficului obișnuit de petroliere care transportă aproximativ 20% din rezerva mondială de petrol.

Pentagonul a ordonat unei a doua unități de infanterie marină, compusă și ea din aproximativ 2.500 de soldați, să plece de la baza sa din California și să se îndrepte spre Orientul Mijlociu.

A 11-a Unitate Expediționară a Marinei, care operează de pe nava USS Boxer și grupul său amfibiu de intervenție rapidă a părăsit California săptămâna trecută și ar putea ajunge în zonă până la jumătatea lunii aprilie, a transmis WSJ.

Oficialii americani au informat că președintele încă ia în considerare o acțiune militară agresivă, în timp ce și-a declarat sprijinul pentru negocierile de încetare a focului.

Opțiunile includ o operațiune de capturare a Insulei Kharg, promontoriul din nordul Golfului prin care Iranul exportă aproximativ 90% din petrolul său, precum și un raid pentru capturarea stocului iranian de uraniu puternic îmbogățit.

Analiștii și experții au speculat că alte ținte potențiale pentru capturare sunt Insula Qeshm, Insula Kish și Insula Ormuz, care adăpostesc diverse infrastructuri militare și economice.

Cu toate acestea, atât negocierile, cât și orice operațiune militară vor necesita sacrificii mari din partea SUA, avertizează analiștii.

Iranul a cerut despăgubiri pentru daunele cauzate de atacurile SUA, precum și o garanție fermă că orice încetare a focului va fi permanentă.

Corpul Gărzilor Revoluționare Islamice a transmis mediatorilor arabi că intenționează acum să perceapă taxe de la orice navă care traversează Strâmtoarea Hormuz, așa cum face Egiptul în Canalul Suez.

După ce a dovedit că poate strangula economia mondială prin intermediul strâmtorii, este puțin probabil ca regimul să fie de acord cu condiții care nu îl lasă într-o poziție consolidată în comparație cu cea de dinainte de război.

Abbas Araghchi, ministrul de externe al Iranului, a cerut deja încetarea sancțiunilor SUA înainte de redeschiderea strâmtorii. Anterior, aceasta era o momeală pe care Washingtonul o oferea doar după ce Teheranul respecta limitele stricte impuse programului său nuclear.

„Trump se confruntă cu o serie de opțiuni dificile”, a declarat Danny Citroniwicz, fostul șef al filialei din Iran a Diviziei de Cercetare și Analiză din cadrul serviciilor de informații militare israeliene.

„Pentru a ajunge la un acord ar fi necesare concesii semnificative față de regimul iranian în privința problemelor esențiale”, a scris el pe X.

„Alternativ, opțiunile militare, fie că este vorba de lovituri asupra infrastructurii, operațiuni limitate (de exemplu, Insula Kharg) sau acțiuni mai ample, cum ar fi controlul Strâmtorii Ormuz, ar fi extrem de complexe și nu ar oferi nicio garanție de succes.”

Pentru a cuceri Insula Kharg, Unitatea Expediționară a Marinei nr. 31 ar putea debarca trupe pe insulă fie pe mare, fie pe calea aerului.

Loviturile aeriene americane au distrus pistele de pe insulă, ceea ce înseamnă că orice operațiune aeriană ar implica utilizarea elicopterelor sau a avioanelor de vânătoare F-35B care pot ateriza pe teren accidentat.

Marinarii ar putea apoi repara pistele pentru a permite transportul suplimentar de oameni și materiale, eventual prin utilizarea avioanelor de transport, cum ar fi C-130.

Cu toate acestea, trupele ar fi expuse focului rachetelor iraniene, iar orice operațiune ar putea avea un cost ridicat în vieți omenești.

SUA au folosit bombe anti-buncăre pentru a lansa atacuri asupra depozitelor fortificate de pe coastă ale Iranului, care adăpostesc rachete și alte sisteme de atac.

Dar o parte din arsenal a supraviețuit, iar rata de succes a atacurilor cu rachete ale Teheranului a crescut în ultimele zile, chiar dacă intensitatea generală a focului a scăzut dramatic de la începutul războiului.