Paralia Katerini – m-am dus cu sacul la pomul lăudat și mi l-am pus în cap | GALERIE FOTO

S-o spun din capul locului ca să nu avem discuții după. În urmă cu ceva timp, m-am dus în Paralia Katerini că toată lumea vorbea de locul ăsta. M-am dus la pomul lăudat cu sacul… și mi l-am pus în cap.

Paralia Katerini. Sau cum i se mai spune la noi, Mamaia Sud a Greciei. Locul unde mergem să simțim briza grecească, să mănâncăm gyros la preț de covrig și să auzim mai multă română decât greacă. Și cum toată lumea zice că e ieftin și „merge de-un concediu mic”, am zis să testăm și noi pe pielea noastră. A fost… o experiență.

Cum ajungi? Cu răbdare. Multă.

Dacă pleci din București cu mașina, pregătește-ți playlistul, cafeaua și nervii. Drumul poate dura undeva între 12 și 14 ore ore, în funcție de cât de prietenos e traficul bulgăresc și, mai nou, de pasiunea cu care se lucrează la Podul Prieteniei dintre Ruse și Giugiu. Waze-ul va minți frumos că vei ajunge repede, dar realitatea va avea alte planuri.

Pe drum, te mai relaxează peisajul balcanic, iar după ce traversezi munții, o să simți mirosul… libertății. Sau poate doar aerul de benzinărie din Thessaloniki.

Ce găsești la fața locului? Toată România. Și ceva Grecia.

Când ajungi în Paralia, primul semn că ești acolo este un banner cu: „Cazare ieftină pentru români! Vorbim românește!” și un supermarket unde găsești mici, bere românească, iar casiera îți zâmbește cu accent de Galați. Până și la brutărie ți se zice: „Știți, avem și pâine normală, dacă nu vreți din aia cu măsline”.

Faleza e frumoasă… de la distanță. Apropie-te și ai toate șansele să te împiedici de o trotinetă, un grup de adolescenți cu boxa portabilă urlând manele la volum legal de festival, sau de o familie care negociază 2 euro în plus la magneți cu vânzătorul. Dar hey, e veselie!

Plaja? Caldă, aglomerată și… cu fund de scoici

Dacă îți place ideea de a împărți un metru pătrat de nisip cu trei umbrele, șapte copii și un vecin de prosop, care își intinde picioarele pe prosopul tău și care vorbește tare la telefon despre creditul de nevoi personale, atunci e locul ideal.

Intrarea în apă e lină, da, dar fundul mării nu e cel mai prietenos – scoici tăioase, pietre ici-colo și valuri din când în când, cât să-ți sară pălăria din cap.

Dacă am fost prea subtil, plaja are 3 metri lățime și dacă vrei să simți nisip, intri în mare până la gât ca să nu calci pe cearceaf.

Șezlongurile sunt „gratuite” dacă îți iei ceva de la bar. Adică un frappé de 6 euro care vine într-un pahar de plastic și cu paiul înfipt dintr-o parte. Dar să nu ne plângem prea tare – primești și o umbrelă în care bate vântul cât să-ți zboare umbrela alăturată.

Mâncarea – acolo unde Paralia excelează

Una dintre puținele bucurii autentice. Gyros delicios la 3-4 euro, fructe de mare proaspete, suvlaki pe toate gusturile. Și da, tzatziki la fiecare colț, să nu care cumva să uiți unde ești. Tavernele sunt multe, iar porțiile – uriașe.

Ce-i drept, pot spune că mâncare mai bună ca în Paralia Katerini, la Gyros Pacnam am mâncat-o. Aici a fost prima dată când am descoperit pizza-gyros și berea Vam Beer. Proprietarul se lăuda că pizza lui este așa bună pentru că face totul la mână, după o rețetă dată din tată în fiu. Chiar când avea surplus de cocă mergea și o ținea la tavernele vecine cu ai căror proprietari se înțelegea bine.

Ce poți face pe lângă? Nu foarte multe.

Poți merge în Katerini, orașul propriu-zis, dar nu e genul de destinație de bifat în ghiduri turistice. Sau poți face excursii opționale la Muntele Olimp, Meteora, orașul antic Dyon, ori chiar până în insulele din apropiere – dar asta înseamnă să-ți închiriezi mașină, să stai în autocar sau să te aventurezi iar pe drumuri grecești, ceea ce s-ar putea să-ți strice feng-shui-ul vacanței de „relaxare”. Despre toate acestea vă voi vorbi într-un alt articol.

Per total: merită? Depinde cine întreabă.

Dacă vrei o vacanță ieftină, cu soare, mare și mâncare bună, în care să simți că nu ai plecat de acasă pentru că… români, atunci Paralia e fix ce-ți trebuie. Aici lucrurile bune sunt în echilibru cu cele rele. Cert este că eu, unul, dacă aș avea ocazia, nu m-aș mai întoarce în Paralia nici pe banii altuia.