Paolo Bellini a fost condamnat definitiv la închisoare pe viaţa pentru implicarea sa în Masacrul de la Bologna

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

Paolo Bellini, în vârstă de 72 de ani, fost membru al organizației de extremă dreapta Avanguardiei Nazionale, acuzat de complicitate la masacrul de la Bologna, care a avut loc pe 2 august 1980 și a cauzat moartea a 85 de persoane, a fost condamnat la închisoare pe viaţă. Acest lucru a fost decis de judecătorii secției a șasea a Curții de Casație, care au reafirmat şi pedeapsa de șase ani de închisoare pentru fostul NAR, Piergiorgio Segatel, acuzat de obstrucționarea justiției și o pedeapsă de patru ani pentru Domenico Catracchia, administratorul unor condominii de pe via Gradoli din Roma, pentru furnizarea de informații false procurorului, scrie IL CORRIERE DELLA SERA, citat de Rador Radio România..

Luni, Curtea, după o lungă discuție între acuzare, apărare și părți civile, care s-a încheiat după ora 20:00, a amânat până marţi decizia privind pedeapsa de gradul doi a judecătorilor de la Bologna, care recunoscuseră rolul bărbatului de 72 de ani, fost membru al organizaţiei Avanguardia Nazionale, în transportul (cel puțin parțial) explozibilului, sau în furnizarea de sprijin material și logistic teroriștilor care au comis masacrul din 2 august de la gara din Bologna.

Judecat câteva decenii mai târziu decât complicii săi (Giusva Fioravanti, Francesca Mambro și Luigi Ciavardini), însă doar câțiva ani mai târziu de celălalt NAR (Gilberto Cavallin), Bellini s-a declarat întotdeauna nevinovat. Procurorul general din Bologna, care preluase o anchetă pe care Parchetul obișnuit o considera închisă, a adunat o serie de indicii greu de demontat împotriva sa.

În primul rând, o probă zdrobitoare a fost declaraţia fostei sale soții care l-a recunoscut în secvenţele filmate în gară la câteva minute după explozie, în care se poate vedea şi un bărbat cu mustață, care pentru experții antropometrici este însuşi Bellini. O filmare amatorială care a ieșit 40 de ani mai târziu din arhivele prăfuite ale dosarului Parchetului, păstrat în Arhivele Statului şi căreia timp de decenii nimeni nu i-a dat importanță, fiind dezgropată în schimb de avocații părții civile.

O imagine care nu ar fi fost de mare folos dacă fosta soție, interceptată mai întâi în timp ce vorbea cu copiii ei și apoi fiind interogată sub jurământ, nu ar fi spus că îl recunoaște pe bărbatul care îi fusese alături jumătate din viață, chiar și ca fugar, cu care a avut doi copii și pentru care mințise.

Cealaltă carte câștigătoare din mâinile acuzării a fost alibiul fals al lui Bellini: deși bărbatul în vârstă de 72 de ani a susținut întotdeauna că în acea dimineață plecase foarte devreme din Reggio Emilia pentru a-și lua (între orele 9:30 și 10) familia din Rimini, pentru a pleca în vacanță în Passo del Tonale, soția și cumnatul său au negat și acest lucru. Din spusele lor Bellini ar fi ajuns la Rimini târziu, la ora prânzului și, prin urmare, la 10:25, când a explodat bomba, ar fi putut fi la Bologna.

Lui Bellini i-a fost ostilă şi reconstituirea scenariului care a dus la tragicul atac: nu mai era un act spontan, ci un plan de subminare a statului democratic pus la cale și finanțat de Licio Gelli, Umberto Ortolani și Mario Tedeschi, liderii lojei masonice P2, toți co-inculpați decedați, care, pentru a-l pune în aplicare, ar fi finanțat diverse grupări teroriste: NAR mai exact, dar și Ordine Nuovo și Avanguardia Nazionale, unde Bellini era militant.