OPINIE Alegeri prezidențiale 2025 – un scrutin plin de învățați, dar fără educație, după un deceniu în care politica a înfundat reforma reală în domeniu

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

Românii votează, pe 4 mai 2025, în cadrul alegerilor prezidențiale reluate după colapsul electoral de la sfârșitul anului trecut, alegeri menite să definească orientarea țării pe viitor – democrație sau izolaționism, Est sau Vest, status quo în „sistem” sau schimbare. Dar din campania pentru aceste alegeri a lipsit cu desăvârșire, ca temă de dezbatere, o temă pe care, dacă îi întrebi, toți candidații ar defini-o ca definitorie pentru viitor: educația. 

Atotprezentă la precedentele runde ale alegerilor pentru șefia statului, câștigate de Klaus Iohannis, îngropată în derizoriu de o „reformă” fără sfârșit, tema educației a fost eludată ca subiect electoral și așteaptă o eventuală dreptate de la alegătorii interesați să-i voteze pe cei care ar face cel mai mic rău, sau măcar un strop de bine, printre altele, învățăturii pe care o vor primi cei care vor vota, altădată, să repare rezultatele votului de duminică.

Putin și Trump, constituționalitate, TikTok și amestecul unor forțe externe, izolaționismul propus de unii candidați, apetitul pentru legionarism, atașamentul față de „sistemul” care ar oferi „continuitate”, promisiuni de reformă și de luptă anti-sistem al altor candidați, trădări și deja celebra „întrebare adresată mie însuși – Ce caut eu aici?”: printre toate acestea, educația nu a mai găsit deloc spațiu în comunicarea pretendenților la președinția României.

Și nu că nu ar fi avut cine să o discute. Această rundă de alegeri a avut, probabil, cea mai mare densitate de candidați conectați prin trecutul lor, în bine sau rău, la educație:

• un matematician fost olimpic internațional,
• un profesor de istorie care, asemenea ex-președintelui Iohannis, și-a ținut postul de titular blocat timp de decenii
• un fost ministru reformist al Educației
• primul mare semnatar al unei teze plagiate de doctorat, identificat la vârful politicii românești, în urmă cu mai bine de un deceniu.

Citește articolul integral pe Edupedu.ro